6 exemple de falsă dicotomie și cum să le contracarezi
Este posibil să existe link-uri afiliate pe această pagină, ceea ce înseamnă că primim un mic comision din tot ceea ce cumpărați. În calitate de asociat Amazon, câștigăm din achizițiile eligibile. Vă rugăm să vă documentați înainte de a face orice achiziție online.
În 2001, președintele de atunci, George W. Bush, a fost citat făcând următoarea declarație în fața Congresului ca răspuns la atacurile de la 11 septembrie 2001:
„Fiecare națiune, în fiecare regiune, are acum o decizie de luat. Fie sunteți cu noi, fie sunteți cu teroriștii.”
De atunci, președintele Bush a fost criticat pentru viziunea sa de tip „totul sau nimic” asupra geopoliticii. Afirmația sa a fost prezentată, pe bună dreptate, ca un exemplu de falsă eroare de dihotomie.
Falsele dihotomii sunt o eroare logică deosebit de neplăcută care este frecvent întâlnită în discursul de zi cu zi. Falsele dihotomii – numite, de asemenea, false dileme sau erori de tip „ori una, ori alta” – sunt un tip de eroare de raționament. Falsele dihotomii rezultă din presupunerea că o anumită situație sau problemă are două moduri sau soluții care se exclud reciproc și ignorarea unei potențiale a treia opțiuni.
Falsele dileme rezultă din tendința noastră de a gândi în alb și negru și sunt adesea folosite retoric pentru a consolida în mod nelegitim poziția cuiva. Astăzi, vom aborda elementele de bază ale acestei forme de raționament eronate, vom prezenta câteva exemple de falsă dihotomie și vom vorbi despre cum să răspundem la acest tip de argumente.
(Notă laterală: O altă modalitate pozitivă de a vă îmbunătăți viața este să citiți și să învățați ceva nou în fiecare zi. Un instrument excelent pentru a face acest lucru este să vă alăturați altor peste 1 milion de persoane și să vă începeți ziua cu cele mai recente știri GRATUITE și informative de pe acest site.)
Ce sunt falsele dihotomii?
O falsă dihotomie apare atunci când o persoană prezintă două opțiuni care se exclud reciproc în contextul unui anumit argument. Să ne întoarcem la raționamentul falacios prezentat de George Bush cu care am început:
„Fiecare națiune, în fiecare regiune, are acum o decizie de luat. Ori sunteți cu noi, ori sunteți cu teroriștii.”
Acest argument este o falsă dihotomie, deoarece prezintă două opțiuni care se exclud reciproc, când de fapt există și alte posibilități. Bush aduce argumentul eronat că toate națiunile care nu împărtășesc poziția dură a administrației sale față de terorism sunt, de fapt, simpatizanți ai terorismului. Aceasta este însă o presupunere nejustificată. Este perfect posibil ca o persoană să fie atât împotriva terorismului, cât și să nu fie de acord cu politicile draconice ale administrației Bush în această privință.
Faptul că argumentul ignoră o a treia posibilitate este tocmai ceea ce îl face să fie o falsă dihotomie. Falsele dihotomii sunt erori logice pentru că prezintă două opțiuni care se exclud reciproc ca fiind singurele opțiuni posibile. Argumentele cu dileme false ascund faptul că ar putea exista posibilități alternative care sunt diferite de oricare dintre opțiunile prezentate.
Forma logică a unei erori de falsă dilemă
Un argument de falsă dihotomie are o formă logică destul de simplă:
- „Fie X este adevărat, fie Y este adevărat”
- „X nu este adevărat”
- „Deci Y trebuie să fie adevărat”
Dilemele false seamănă foarte mult cu silogismele disjunctivecare sunt o formă validă de argumentare filosofică, acesta fiind unul dintre motivele pentru care pot fi dificil de detectat dacă nu ești atent. Ele arată ca niște argumente solide din punct de vedere logic, dar de fapt nu sunt.
Dilemele false sunt erori informale, astfel încât deficiențele lor nu pot fi explicate doar prin forma lor logică. Falsele dihotomii fac una sau ambele dintre cele două presupuneri foarte importante despre premisele de pornire ale argumentului.
- Cele două opțiuni sunt prezentate ca fiind colectiv exhaustive: Două enunțuri sunt colectiv exhaustive dacă și numai dacă aceste două enunțuri acoperă toate posibilitățile. În cazul argumentelor de falsă dihotomie, două opțiuni sunt prezentate ca fiind colectiv exhaustive atunci când de fapt nu sunt. Falsele de dihotomie falsă ignoră posibilitățile alternative.
- Cele două opțiuni sunt prezentate ca fiind reciproc exclusive: Se spune că două afirmații se exclud reciproc dacă și numai dacă este imposibil ca ambele să fie adevărate în același timp. În cazul dilemelor false, cele două opțiuni sunt prezentate ca și cum s-ar exclude reciproc, când este posibil să nu fie. Ar putea fi posibil ca ambele coarne ale falsei dileme să fie adevărate în același timp.
Retorica falselor dileme de falsă dicotomie
Dilemele false sunt adesea folosite în mod retoric pentru a face ca argumentul unei persoane să pară mai puternic decât este. Argumentele de falsă dihotomie ajung să fie folosite ca un mijloc de a ascunde punctul de mijloc într-o dezbatere și de a convinge audiența că poziția cuiva este singurul punct de vedere rezonabil. De exemplu, o persoană poate pretinde că trebuie să crezi fie punctul său de vedere, fie un punct de vedere alternativ absurd. Apoi argumentează că negarea punctului lor de vedere înseamnă în mod necesar acceptarea punctului de vedere absurd.
Falsele dihotomii sunt, de asemenea, folosite ca o modalitate de a respinge punctul de vedere al unei persoane, susținând că acesta trebuie să conducă la una dintre cele două situații absurde. De exemplu, o persoană ar putea pretinde că punctul de vedere al adversarului său o obligă să creadă fie A, fie B, unde A și B sunt posibilități absurde. Argumentul este eronat dacă ignoră o a treia posibilitate care nu este nici A, nici B.
În acest sens, falsele dihotomii împărtășesc multe caracteristici cu o eroare a omului de paie. Ele sunt adesea o consecință a faptului că o persoană reduce punctul de vedere al adversarului său la o caricatură absurdă ca mijloc de a-l contrapune propriului punct de vedere, care pare rezonabil în comparație.
6 exemple de false dihotomii
Imigrație
Argument: „Nu ar trebui să sprijinim imigranții sau să le oferim acces la servicii sociale și lucruri gratuite. La urma urmei, de ce ar trebui să-i ajutăm pe imigranți când există americani fără adăpost pe străzi?”
Contra: Acest argument prezintă o falsă dihotomie, deoarece prezintă problema ca și cum singurele două posibilități exclusive ar fi extinderea sprijinului social către imigranți sau către cetățenii născuți în țară. În mod evident, extinderea sprijinului social pentru imigranții săraci și extinderea sprijinului social pentru americanii nativi săraci sunt căi de acțiune compatibile. Este posibil să ajutăm cele două grupuri de persoane în același timp. Argumentul este eronat, deoarece implică faptul că decizia de a decide pe cine să ajuți este o alegere de tipul „ori una, ori alta” și că alegerea uneia dintre ele o exclude în mod necesar pe cealaltă.
Știință vs religie
Oamenii se confruntă adesea cu dileme false în contextul dezbaterilor legate de știință și religie.
Argument: „Nu poți să crezi în știință și să fii și religios. Dacă crezi în știință, trebuie să respingi pretențiile religiei și ale experienței religioase.”
Contra: Acest argument prezintă o falsă dilemă, deoarece prezintă credința în știință și credința în religie ca fiind exclusive și incompatibile. Ideea este că o persoană nu poate avea atât convingeri științifice, cât și religioase, sub pedeapsa de a se contrazice. Deși este adevărat că unele afirmații științifice și religioase specifice intră în conflict (vârsta Pământului, de exemplu), este posibil ca anumite convingeri despre știință și religie să fie compatibile una cu cealaltă. Alegerea între cele două nu se exclude neapărat reciproc.
De exemplu, este posibil să crezi atât că Dumnezeu a creat universul, cât și că universul funcționează în conformitate cu legile naturale care pot fi descoperite de știință. Dumnezeu ar fi putut fi doar entitatea care a creat acele legi care guvernează universul. La urma urmei, mai mulți mari oameni de știință au fost ei înșiși destul de religioși.
Taxele
Argument: „Nu putem fi pentru nicio taxă. De fapt, situația este destul de simplă. Ori ești pentru libertate și fără taxe, ori ești un comunist care vrea să instaureze tirania și teroarea.”
Contra: Acest argument este un exemplu de falsă dihotomie, deoarece prezintă problema ca și cum singurele două situații posibile ar fi una în care nu există niciun fel de impozite (și, prin urmare, „libertate” maximă) și un regim comunist brutal care nu permite proprietatea personală.
La o privire mai atentă, este destul de evident că alegerea între impozite și proprietate privată nu este una care se exclude reciproc. Este complet posibil să fii în același timp pentru libertate și să crezi că ar trebui să avem anumite forme de impozitare. Argumentul prezintă coarnele dilemei ca și cum ar exista o alegere de tipul „totul sau nimic” între libertatea absolută și tirania zdrobitoare.
Acest model special de argument cu privire la impozitare este adesea combinat cu o eroare de pantă alunecoasă cu un mare efect retoric. În ambele cazuri, argumentul poate fi respins prin evidențierea faptului că echilibrarea impozitării cu proprietatea privată a fost modul în care a funcționat practic fiecare societate din istorie.
Politică
Ca și în cazul cam tuturor erorilor logice existente, falsele dihotomii sunt peste tot în politică. Iată una care este relevantă pentru evenimentele contemporane.
Argument: „Nu poți să te numești un aliat al Israelului și să critici interacțiunile acestuia cu Palestina. Dacă critici națiunea Israel, atunci asta te face antisemit și înseamnă că invariabil susții teroriștii.”
Contra: Acest argument prezintă o falsă dihotomie, deoarece afirmă că singurele două posibilități sunt fie să accepți pe deplin prezența și activitatea militară a Israelului fără să pui la îndoială, fie să te declari antisemit.
Este perfect posibil să critici în mod legitim acțiunile militare ale unei anumite națiuni fără a avea prejudecăți împotriva locuitorilor acesteia. Este posibil să nu fii de acord cu politicile Israelului și totuși să le susții în alte moduri. În același timp, criticarea acțiunilor militanților palestinieni nu este, în mod similar, același lucru cu a jura credință Israelului. Există loc pentru posibilități alternative în aceste scenarii.
Decizierea
Falsele dihotomii ne colorează tot timpul procesul de luare a deciziilor. Iată un exemplu pe care s-ar putea să-l fi întâlnit în viața de zi cu zi.
Argument: „Ascultă, omule, chiar ar trebui să ieși cu noi la un bar în seara asta. Altfel, o să stai acasă plictisit toată noaptea fără să faci nimic.”
Contra Acest argument prezintă o dilemă falsă, presupunând că singurele două opțiuni sunt să ieși în oraș sau să stai singur acasă plictisit toată noaptea. Aceasta este însă o afirmație nejustificată; există o mulțime de alte lucruri pe care le poți face în afară de a ieși într-un bar sau de a sta singur acasă.
Acest exemplu este destul de prostesc, dar ilustrează un aspect important despre modul în care gândirea în alb și negru ne poate întuneca judecata. Alunecarea involuntară într-un mod de gândire de falsă dilemă ne împiedică să gândim în afara cutiei și să găsim soluții noi la problemele noastre. Gândirea în termeni de dihotomii false ne limitează în mod artificial opțiunile și acțiunile noastre.
Natura vs Nurture
Argument: „Totul despre persoana ta se datorează geneticii tale. Toate faptele fizice și mentale ale unei persoane depind de ADN-ul său, astfel încât trăsăturile de caracter și alte caracteristici sunt o chestiune de natură, nu de educație.”
Contra: Acesta este un tipar argumentativ extrem de comun în care cad uneori chiar și biologii profesioniști. Argumentul poate fi considerat o falsă dihotomie, deoarece presupune că trăsăturile de caracter uman trebuie să provină fie din natură (de exemplu, ADN și genetică), fie din educație (de exemplu, mediul înconjurător).
Dihotomia dintre natură și educație este una falsă. Mediul și genetica unei persoane interacționează în moduri continue și reciproce, astfel încât este incorect să spunem că o anumită trăsătură este un rezultat strict al ADN-ului unei persoane sau al mediului său.
De exemplu, puteți avea un marker genetic asociat cu o anumită trăsătură, dar acesta ar putea să nu fie exprimat din cauza influențelor mediului. Genetica este o afacere complexă, iar reducerea dezbaterilor la o dihotomie natură/natura întunecă modul în care ființele umane se dezvoltă de fapt printr-o interacțiune complexă a genelor și a mediului.
Disotomii care nu sunt falacioase
Nu toate argumentele care prezintă o dihotomie sunt falacioase. În unele cazuri, s-ar putea să existe într-adevăr doar două opțiuni sau răspunsuri la un anumit scenariu. De exemplu, luați în considerare următoarea afirmație:
„Fie este permis să fac rău cuiva pentru beneficiul meu personal, fie nu este permis să fac acest lucru.”
Această afirmație prezintă 2 posibilități sub forma „ori una, ori alta”, dar nu este o dihotomie falsă. Enunțul nu este o falsă dihotomie, deoarece prezintă singurele două scenarii posibile din punct de vedere logic. Una dintre posibilitățile prezentate trebuie să fie adevărată și nu pot fi ambele adevărate în același timp. Iată un alt exemplu de dihotomie autentică:
„Numărul 2 este fie un număr rațional, fie este un număr irațional.”
Acesta nu este o dihotomie falsă deoarece prezintă singurele două posibilități logice. Toate numerele sunt fie raționale, fie iraționale și niciun număr nu poate fi ambele.
Cu alte cuvinte, unele dihotomii sunt formulate din enunțuri care sunt cu adevărat exhaustive din punct de vedere colectiv și se exclud reciproc. În aceste cazuri, dihotomia este autentică, iar acceptarea uneia atrage după sine respingerea celeilalte. Falsele dihotomii sunt prezentate ca și cum opțiunile ar fi exhaustive și exclusive, când de fapt nu sunt.
Răspunsul la falsurile de falsă dihotomie
Există două strategii majore pentru a răspunde la o falsă dihotomie falsă:
- Arătați că premisele nu sunt colectiv exhaustive: Dacă puteți arăta că opțiunile prezentate nu acoperă, de fapt, toate posibilitățile, atunci puteți opri falsa dihotomie în calea sa. De exemplu, dacă argumentul spune că trebuie să acceptați fie A, fie B, încercați să demonstrați că există o a 3-a posibilitate C sau chiar o a 4-a posibilitate D.
- Arătați că premisele nu se exclud reciproc: Încercați să demonstrați că cele două opțiuni prezentate nu se exclud de fapt una pe cealaltă. Dacă argumentul afirmă că trebuie să facem fie A, fie B, încercați să arătați cum A și B nu sunt opțiuni care se exclud reciproc. De exemplu, dacă argumentul afirmă că trebuie să credem fie A, fie B, încercați să arătați că cineva poate susține atât A, cât și B fără să se contrazică.
Câteodată, o falsă dihotomie poate fi respinsă prin atacarea directă a unei premise incorecte. Dacă una dintre premisele falsei dihotomii este în mod clar incorectă, atunci atacarea directă a acelei premise ar putea fi mai utilă decât demonstrarea modului în care dilema prezentată este una falsă.
Greflecții finale asupra falselor dihotomii false
Falsele dihotomii sunt un rezultat al tendinței noastre umane de a gândi în noțiuni binare despre lucruri. Deși în multe cazuri gândirea binară poate fi corectă (de exemplu, logica/matematica), gândirea binară duce adesea la un raționament eronat.
Din moment ce dihotomiile false sunt atât de răspândite în discursul de zi cu zi, este important să știm cum să răspundem la ele. Eliberarea minții de aceste convingeri limitative este o modalitate de a cultiva obiceiuri mentale bune și de a vă debloca potențialul rațional.
În final, dacă doriți o altă modalitate pozitivă de a vă îmbunătăți viața, citiți și învățați ceva nou în fiecare zi. A great tool to do this is to join over 1 million others and start your day with the latest FREE, informative news from this website.
Alex Bolano is a freelance writer based out of St. Louis. He holds his MA in Philosophy and writes on topics relating to science, culture, politics, finance, and education. He enjoys playing video games and researching the latest trends in science and technology.
