A fi „în momentul prezent”
Mindfulness poate fi văzută ca o practică de „a fi în momentul prezent” – dar ce înseamnă de fapt acest lucru? Înseamnă că, dacă suntem atenți, nu ar trebui să ne gândim niciodată la trecut sau la viitor, să nu încercăm niciodată să planificăm sau să reflectăm asupra experienței noastre trecute?
De fapt, a fi în prezent înseamnă a fi conștient de ceea ce se întâmplă chiar aici și acum, în experiența noastră, iar acest lucru include orice gândire pe care o facem despre trecut sau viitor. În mare parte din timp, experiența noastră nu are această calitate de conștientizare sau de atenție. O mare parte din timp suntem ca niște roboți, trăind automat tipare obișnuite de autocompătimire, furie, împlinirea dorințelor, frică etc. Aceste tendințe obișnuite pun stăpânire pe noi și ne conduc viața în locul nostru – fără ca noi să putem sta deoparte și să decidem dacă asta este ceea ce vrem de fapt să facem. Poate fi un adevărat șoc atunci când începem să realizăm cât de obișnuite și automate sunt viețile noastre și când ne dăm seama cât de mult gândirea fugară duce la stări de suferință.
Când suntem în această stare robotică, nu suntem conștienți în mod conștient de ceea ce se întâmplă. Este posibil să știm la un anumit nivel că suntem furioși, dar probabil că de cele mai multe ori nu ne dăm seama că avem opțiunea de a nu fi furioși. Avem fantezii fără să discernem dacă ceea la ce ne gândim ne face fericiți sau nefericiți. Și, de fapt, de multe ori, atunci când ne lăsăm dominați de obiceiurile noastre, nu ne facem fericiți pe noi înșine sau pe ceilalți – de multe ori chiar dimpotrivă.
A fi în momentul de față este doar un alt mod de a spune că suntem conștienți de ceea ce se întâmplă în experiența noastră, că nu suntem doar furioși (sau orice altceva), ci suntem conștienți că suntem furioși și suntem conștienți că putem alege să fim altfel. Desigur, o mare parte din timp, când nu suntem în momentul prezent, ne gândim literalmente la trecut sau la prezent. S-ar putea să zăbovim asupra trecutului – să rumegăm la vreo rană din trecut. Sau putem avea fantezii despre un viitor în care am câștigat la loto și ne trăim viața într-un paradis imaginat sau visăm cu ochii deschiși că suntem cu partenerul perfect.
Adesea, aceste trecuturi și viitoruri fanteziste nici măcar nu sunt posibilități reale, ci pur și simplu fantezii despre cum ar putea fi lucrurile sau despre cum am fi vrut să fie. Și, la fel ca în cazul oricărei activități lipsite de conștiință, nu conștientizăm faptul că această fantezie este inutilă. Tot ceea ce face este să întărească tendințele emoționale nefolositoare care nu ne pot îmbogăți niciodată cu adevărat viața.
Reflectarea cu mindfulness
Există, desigur, modalități de a ne gândi în mod conștient la trecut sau la viitor. A fi în prezent nu înseamnă că suntem blocați în momentul respectiv. Putem să ne amintim în mod conștient și creativ evenimente din trecut sau să ne imaginăm ce s-ar putea întâmpla în viitor. Putem să ne gândim la trecut și să ne gândim cum am fi putut acționa diferit sau să ne întrebăm de ce ceva s-a întâmplat așa cum s-a întâmplat. Ne putem gândi la viitoarele posibile și la modul în care acțiunile pe care le întreprindem acum vor face aceste viitoare mai mult sau mai puțin probabile. Atunci când ne gândim la trecut sau la viitor în timp ce ne aflăm în acest moment, suntem conștienți că reflectăm și nu suntem pierduți în gânduri. Nu confundăm fantezia cu realitatea. Nu ne abatem de la a ne gândi la trecut pentru a construi trecuturi imaginare în care am spus sau am făcut ceea ce trebuia – sau dacă facem acest lucru, atunci face parte dintr-un experiment conștient de gândire pentru a vedea ce am putea învăța din experiență. Ne gândim la viitor, dar, în loc să fie visare cu ochii deschiși, ne gândim la consecințele acțiunilor noastre sau reflectăm în alt mod la direcția în care vrem să ajungem în viață.
Uneori, visarea cu ochii deschiși poate fi creativă. Poate fi minunat să relaxăm frâiele conștiinței și să permitem minții noastre inconștiente creative să se exprime. Dar, în general, este mult mai util să avem o parte a minții noastre conștiente care să stea deoparte, observând, urmărind orice semn că expresia creativă a inconștientului devine cenușie – transformându-se în expresia repetitivă și reactivă a unor tipare emoționale vechi și nefolositoare. Mintea conștientă poate interveni în astfel de momente cu o atingere ușoară, o redirecționare blândă a energiilor noastre mentale astfel încât să rămânem în prezent; conștienți, atenți și creativi.