Anatomia femurului

– Vezi: Alimentarea arterială a femurului

– Embriologia femurului proximal:
– capătul superior este format din cap, gât, & trohanteri mari & trohanteri mici la joncțiunea gâtului cu corpul;
– se dezvoltă din 4 centre de osificare separate;
– capul formează aproximativ două treimi din sfera a cărei suprafață este articulară, cu excepția fovea capitis femoris unde este atașat ligamentul capului;
– trohanterul mare este o proeminență mare care se proiectează în sus din axă pe fața laterală a joncțiunii gâtului & corpului femurului;
– trohanterul mic este o proeminență pe partea posteromedială;
– creasta intertrohanteriană, se întinde între cei doi trohanteri;
– linia intertrohanteriană largă și aspră se întinde de la trohanterul mare la trohanterul mic pe fața anterioară a femurului;
– calcar femural

– Unghiul gâtului femural:
– gâtul se extinde inferolateral de la cap până la întâlnirea cu axa femurului la un unghi de aproximativ 125 grade;
– unghiul variază în funcție de vârstă, statură, & lățimea bazinului, fiind mai mic la adult, la persoanele cu membre scurte și la femei;
– când acest unghi este > 135 grade, afecțiunea este cunoscută sub numele de coxa valga;
– când < 120 grade, coxa vara;
– gâtul femural nu este paralel cu planul frontal sau cu planul femurului;
– în schimb, capul este situat anterior față de linia mediană a axei femurului & se spune astfel că este anteversat;
– din punct de vedere funcțional, acest lucru duce la o rotație internă a axei femurale, astfel încât Ipt cu anteversie crescută poate merge cu mersul înăuntru;
– la adult, unghiul gât – arbore este aproximativ între 5-15 grade;
– când > 15 grade, este prezentă anteversia femurală crescută;
– când < 5deg, afecțiunea se numește retroversie femurală;
– referințe:
– Bazele anatomice ale designului componentei femurale.

– Anteversia femurului și a acetabulului

– Arborele femural:
– femurul este în esență o structură tubulară;
– tija femurului este ușor răsucită și curbată cu convexitate în față, explicând parțial plenitudinea coapsei anterioare;
– este cel mai aproape cilindrică în treimea sa mijlocie;
– deasupra & dedesubt este sl aplatizat anteroposterior & lărgit, mai ales spre capătul inferior;
– se evazează posterior de-a lungul liniei asperei, unde grosimea sa corticală este cea mai mare;
– linia aspră, pe partea posterioară a treimii mijlocii are două buze care diferă;
– la sau aproape de capătul superior al liniei aspră se află foramenul nutritiv;
– linia aspră servește ca loc de fixare a fasciei;
– lărgirea proximală & metafizară distală a tubului în regiunile subtrohanteriene și supracondilare ale osului are ca rezultat concentrații de eforturi la aceste niveluri;
– cea mai proeminentă caracteristică a arborelui femural este arcul său anterior sau antecurvatura;
– există variații individuale largi în ceea ce privește magnitudinea acestui arc;
– arcul fiziologic normal este adesea crescut în anumite dz-uri patologice, cum ar fi displazia fibroasă & dz Paget;
– semnificația clinică a antecurvaturii arborelui a fost apreciată de mult timp;
– cele mai multe cuie IM moderne sunt preinclinate, pentru a acomoda arcul;
– implanturile drepte, rigide, utilizate în primii ani de încleiere femurală au îndreptat arborele, lăsând un spațiu posterior la locul fracturii;
– cuiele drepte au dus, de asemenea, la conminuția frx în frx și, ocazional, chiar la perforarea cortexului anterior

Determinarea clinică a anteversiunii femurale. O comparație cu tehnicile consacrate.

Anatomia și axele funcționale ale femurului.

Anterversia femurală

Grefe fibulare vascularizate pentru reconstrucția femurului.

Alimentarea arterială a capătului proximal în dezvoltare al femurului uman.

.