Artă africană
Caracteristici generale
Este dificil să faci un rezumat util al principalelor caracteristici ale artei din Africa subsahariană. Varietatea formelor și a practicilor este atât de mare încât încercarea de a face acest lucru se soldează cu o serie de afirmații care se dovedesc a fi la fel de adevărate și în cazul, de exemplu, al artei occidentale. Astfel, o parte din arta africană are valoare de divertisment; o parte are semnificație politică sau ideologică; o parte este instrumentală într-un context ritual; iar o parte are valoare estetică în sine. De cele mai multe ori, o operă de artă africană combină mai multe sau toate aceste elemente. În mod similar, există artiști cu normă întreagă și artiști cu jumătate de normă; există artiști care figurează în establishmentul politic și artiști care sunt ostracizați și disprețuiți; iar unele forme de artă pot fi realizate de oricine, în timp ce altele necesită devotamentul unui expert. Afirmațiile privind o estetică pan-africană subiacentă trebuie privite ca fiind foarte controversate.
Fotografie de L. Mandle. Honolulu Academy of Arts, donație a Rogers Family Foundation, 2004 (13,043.1)
Se pot face, totuși, câteva precizări generale suplimentare cu privire la statutul artei precoloniale subsahariene. În primul rând, în orice limbă africană, un concept de artă ca însemnând altceva decât îndemânare ar fi mai degrabă excepția decât regula. Acest lucru nu se datorează unei limitări inerente a culturii africane, ci condițiilor istorice în care culturile europene au ajuns la conceptul lor de artă. Separarea occidentală a artelor frumoase de meșteșugurile inferioare (adică de abilitățile utile) a apărut în urma unei secvențe de schimbări sociale, economice și intelectuale în Europa, care nu au avut loc în Africa cel mai devreme înainte de perioada colonială. Prin urmare, această separare nu poate fi aplicată fără rezerve la tradițiile africane de origine precolonială. Filozofii artei din Occident ar putea fi de acord că operele de artă sunt pur și simplu artefacte realizate cu intenția de a poseda o valoare estetică și, în acest sens, arta, care ar include atât meșteșugurile, cât și operele de artă plastică, ar fi într-adevăr întâlnită în toate părțile Africii (așa cum este, de altfel, în întreaga cultură umană). Dar chiar și în acest caz, arta africană trebuie înțeleasă prin investigarea și înțelegerea valorilor estetice locale, mai degrabă decât prin impunerea unor categorii de origine externă. Ar putea fi un câmp de grămezi de igname bine plivite (ca, de exemplu, la populația Tiv din Nigeria) sau un bou de expoziție castrat pentru a-i spori efectul vizual (ca la păstorii Nuer și Dinka din Sudanul de Sud) ceea ce constituie opera de artă semnificativă într-o anumită zonă a Africii.
Noțiunea populară de artă în Occident, totuși, este foarte diferită, deoarece se crede că aceasta cuprinde măști și foarte puțin altceva – cu excepția, poate, a „culorii locale”. Această concepție greșită a fost potențată de conceptul european de artă fină menționat mai sus, dar este posibil ca ea să își aibă originea în dependența, în prima perioadă de interes occidental pentru arta africană, de artefactele de colecție – dintre care unele (piesele de sculptură, de exemplu) se încadrau perfect în categoria de artă fină, în timp ce altele (cum ar fi textilele și ceramica) au fost respinse ca obiecte de artizanat. Mult timp s-a presupus că pictura în Africa nu exista într-o măsură semnificativă, în mare parte pentru că se găsea pe pielea corpurilor umane, pe pereții caselor și pe pereții stâncilor – niciuna dintre acestea nefiind colecționabilă. În mod clar, domeniul estetic în Africa nu este atât de limitat.
O altă neînțelegere greșită este aceea că în Occident arta este creată de dragul artei, în timp ce în Africa precolonială arta era exclusiv funcțională. Motivația pentru crearea oricărei opere de artă este în mod inevitabil complexă, în Africa ca și în alte părți, iar faptul că majoritatea artefactelor sculptate cunoscute din Africa au fost realizate având în vedere o anumită utilizare practică (fie că era vorba de ritualuri sau de alte scopuri) nu înseamnă că nu puteau fi în același timp apreciate ca surse de plăcere estetică.
De asemenea, se presupune adesea că artistul african este constrâns de tradiție într-un mod care contrastează cu libertatea acordată artistului occidental. Dar, deși există tradiții artistice în care așteptările patronilor cer repetarea unei forme prestabilite în arta africană, există, de asemenea, tradiții de origine precolonială care cer un nivel ridicat de originalitate inventivă – de exemplu, țesutul de mătase Asante și broderia de rafie Kuba. Există și alte tradiții în care o formă standard poate fi înfrumusețată atât de elaborat pe cât dorește artistul sau patronul. Important este faptul că anumite tradiții încurajează creativitatea.
Acestea fiind spuse, pot fi identificate câteva caracteristici generale ale artei africane. Printre acestea se numără inovația formei – adică preocuparea din partea artistului african pentru inovație și creativitate; abstractizarea și convenționalizarea vizuală; o combinație vizuală de compoziție echilibrată și asimetrie; primatul sculpturii; transformarea și împodobirea corpului uman; și o multiplicitate generală de semnificații. De asemenea, trebuie remarcat faptul că o componentă primară a artei tradiționale africane este reprezentarea și asamblarea. Combinația dintre muzică, dans, vestimentație și ornamentație corporală – precum și sculptură și măști – este frecvent ceea ce conferă atât semnificație cât și dinamism obiectelor de artă individuale.