Aspartamul: Ar trebui să fie administrat persoanelor cu diabet zaharat de tip II?

Context: Persoanele cu diabet zaharat de tip II (T2D) trebuie să gestioneze nivelurile de glucoză din sânge pentru a menține sănătatea și longevitatea. Îndulcitorii artificiali (inclusiv aspartamul) sunt alternative de zahăr sugerate pentru aceste persoane. Siguranța aspartamului, în special, a fost mult timp în centrul dezbaterilor. Deși este un produs atât de controversat, mulți medici recomandă utilizarea acestuia la pacienții cu T2D, în timpul unei diete controlate și ca parte a unei strategii de intervenție. Aspartamul este de 200 de ori mai dulce decât zahărul și are un efect neglijabil asupra nivelului de glucoză din sânge, iar utilizarea lui este sugerată pentru ca T2D să poată controla aportul de carbohidrați și nivelul de glucoză din sânge. Cu toate acestea, cercetările sugerează că aportul de aspartam poate duce la un risc crescut de creștere în greutate, mai degrabă decât de pierdere în greutate, și poate cauza o toleranță deficitară la glucoză în sânge în cazul T2D.

Obiectiv: Această trecere în revistă consolidează cunoștințele dobândite din studiile care leagă consumul de aspartam de diferitele mecanisme asociate cu T2D.

Metodă: Trecem în revistă literatura de specialitate care oferă dovezi care ridică îngrijorări cu privire la faptul că aspartamul poate exacerba T2D și se adaugă la povara globală a bolii.

Rezultat: Aspartamul poate acționa ca un factor de stres chimic prin creșterea nivelului de cortizol și poate induce stresul oxidativ sistemic prin producerea de radicali liberi în exces și poate, de asemenea, să modifice activitatea microbiană intestinală și să interfereze cu receptorul N-metil D-aspartat (NMDA), ducând la deficiență sau rezistență la insulină.

Concluzie: Faptul că aspartamul și metaboliții săi sunt siguri pentru T2D este încă discutabil din cauza lipsei de date consistente. Sunt necesare mai multe cercetări care să ofere dovezi și să ridice îngrijorarea că aspartamul poate exacerba prevalența fiziologiei patologice în fiziologia deja stresată a T2D.