Backward Design

Ideea de Backward Design vine de la Wiggins & McTighe și sugerează că experiențele de învățare ar trebui să fie planificate având în vedere evaluarea finală.

Se începe cu sfârșitul – rezultatele dorite (obiective sau standarde) – și apoi se derivă curriculumul din dovezile de învățare (performanțe) cerute de standard și din predarea necesară pentru a-i pregăti pe elevi să performeze” (Wiggins și McTighe, 2000, pagina 8)

Prin a începe cu sfârșitul în minte, profesorii pot evita problema comună de a planifica în avans de la o unitate la alta, doar pentru a constata că, în final, unii elevi sunt pregătiți pentru evaluarea finală, iar alții nu.

Există trei etape pentru proiectarea inversă:

Etapa 1: Identificarea rezultatelor dorite
Etapa 2: Determinarea dovezilor acceptabile de învățare
Etapa 3: Proiectarea experiențelor de învățare & Instruire

Teaching to the Test vs. Teaching the Test

O critică a acestei abordări este că pare să promoveze „predarea la test”. Totuși, în ciuda conotației negative care vine împreună cu această expresie, se poate argumenta că predarea la test este exact ceea ce ar trebui să fie rolul instructorului. Aceasta nu înseamnă, bineînțeles, predarea testului în sine. Dar dacă este necesar un test sau o evaluare finală cunoscută, atunci proiectarea retrogradă poate fi o modalitate utilă de a pregăti cursanții pentru a obține rezultate bune la evaluarea finală.