Biblia 101: O scurtă introducere în Pentateuh

Cărțile lui Moise, cunoscute și sub numele de Pentateuh sau Tora, sunt primele cinci cărți ale Vechiului Testament: Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri și Deuteronomul. Aceste texte sunt sacre atât în tradiția iudaică, cât și în cea creștină și ocupă un loc preeminent în Vechiul Testament datorită învățăturilor și povestirilor lor, precum și a personajelor pe care le prezintă. De asemenea, Tora a contribuit la modelarea moralității, a observanței religioase, a culturii și a artei de-a lungul secolelor și imperiilor. Fiecare carte a Torei are caracteristici unice și contribuie în mod distinct la această primă secțiune a Bibliei.

Prima carte, Geneza, își ia numele de la cuvântul grecesc pentru generație sau origine. În ebraică se numește bĕrēʾšît, ceea ce înseamnă „la început” – primele cuvinte ale cărții. Primele 11 capitole se concentrează pe învățarea adevărului despre persoanele umane și despre lume, așa cum a fost creată de Dumnezeu. Ele detaliază, de asemenea, intrarea păcatului în lume și efectele pe care acesta le are asupra ființelor umane, a relației lor cu Dumnezeu și a relației dintre ele. În capitolul 12, „istoria mântuirii” începe cu adevărat, când Dumnezeu îl cheamă pe Avraam să meargă într-o țară pe care el nu o cunoaște. Avraam răspunde cu credință, iar Dumnezeu promite să facă din Avraam o națiune mare, binecuvântând în el toate popoarele pământului. Restul Genezei trece prin povestea lui Avraam, apoi a fiului său, Isaac, urmat de cei doi fii ai lui Isaac, Iacov și Esau. Povestea lui Iosif și a fraților săi încheie cartea Geneza. În această saga memorabilă, Iosif salvează Egiptul și ținuturile din jur de foamete și, în acest fel, își salvează familia din Canaan de foamete și distrugere. Întreaga familie se mută în Egipt și locuiește acolo.

Cartea Exodului se reia generații mai târziu. Faraonul Egiptului nu-l cunoaște pe Iosif și povestea sa, deși evreii au devenit destul de numeroși. Temându-se de o insurecție, faraonul îi reduce la muncă de sclavi. Moise este apoi trimis de Dumnezeu să discute cu faraonul și să asigure eliberarea poporului din sclavie. Eliberarea lor are loc după un duel dramatic de 10 plăgi, care poate fi înțeles ca un război divin. Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov se luptă cu zeii egiptenilor, reprezentați de diferite elemente naturale și animale. Unul câte unul, Domnul îi învinge pe zeii Egiptului. În cele din urmă, Faraon trimite poporul departe, dar apoi se răzgândește, provocând celebra scenă a trecerii Mării Roșii. Apele se deschid în mod miraculos, permițându-le evreilor să treacă, dar apoi se prăbușesc peste forțele egiptene, spre ruina și distrugerea totală a acestora.

În noua lor libertate regăsită, descendenții lui Avraam, sub îndrumarea lui Moise, merg pe Muntele Sinai, unde legământul dintre Dumnezeu și israeliți a fost stabilit în mod oficial. Din acest legământ ne-au rămas cele zece porunci și fundamentul moralității. Restul cărții Exodul include detalii despre legământ, construirea cortului și a Chivotului Legământului. Există, de asemenea, un episod care descrie dezertarea israeliților de la legământ, în care Moise mijlocește pentru popor, iar Dumnezeu restabilește legătura dintre ei și el.

Cartea Leviticului se află în centrul Torei. Acest lucru îi subliniază importanța – centrul unei secțiuni sau al unei cărți este un semn al valorii sale. Acest lucru are sens, deoarece Leviticul explică legile sacrificiului, împreună cu distincțiile dintre ceea ce este profan și ceea ce este sfânt. „Profan” nu înseamnă „rău” – înseamnă doar că un astfel de obiect nu poate mijloci prezența și sfințenia lui Dumnezeu. Leviticul oferă cadrul pentru ca poporul să trăiască legământul, cu toate sacrificiile corespunzătoare, pentru a deveni cu adevărat poporul sfânt al lui Dumnezeu.

Cartea Numeri descrie călătoria poporului evreu în pustiu, în timp ce se deplasează de la Muntele Sinai până la marginea țării Canaan, iar apoi trebuie să călătorească în deșert timp de încă 40 de ani. Această perioadă de purificare a fost adesea interpretată ca o analogie a vieții spirituale. Fiecare persoană trebuie să treacă prin viață ca o pregătire și o purificare, o călătorie de credință, speranță și iubire.

Ultima carte a Pentateuhului este Deuteronomul, un nume care înseamnă „a doua lege”, și prezintă o serie de discursuri ținute de Moise poporului Israel în câmpiile Moabului. În acest moment, ei au terminat călătoria de 40 de ani și se pregătesc să intre în țara Canaan. Moise îi pregătește pe oameni reamintindu-le istoria lor de până în acest moment; de asemenea, el le reamintește obligațiile lor și binecuvântările lui Dumnezeu asupra lor. El îi avertizează, de asemenea, cu privire la consecințele infidelității. Astfel, Pentateuhul se încheie cu un sentiment de presimțire: Dumnezeu este întotdeauna credincios… dar va fi și poporul la fel?

Sora Anna Marie McGuan, R.S.M., este director de formare creștină în Dieceza de Knoxville. Citiți mai multe din seria Biblia 101 aici.

Citește mai multe din seria Biblia 101 aici.