Capitolul 14: Astmul acut sever (status asthmaticus)
Astmul acut sever, cunoscut anterior sub numele de status asthmaticus, este definit ca astm sever care nu răspunde la cure repetate de tratament beta-agonist, cum ar fi albuterol inhalat, levalbuterol sau epinefrină subcutanată. Este o urgență medicală care necesită recunoaștere și tratament imediat. Corticosteroizii pe cale orală sau parenterală trebuie administrați tuturor pacienților cu astm acut sever cât mai devreme posibil, deoarece beneficiile clinice pot să nu apară timp de cel puțin 6-12 ore. Aproximativ 50% din episoade sunt atribuibile infecțiilor respiratorii superioare, iar alte cauze includ nerespectarea tratamentului medical, expunerea la antiinflamatoare nesteroidiene la pacienții alergici la aspirină, expunerea la alergeni (în special la animalele de companie) la persoanele cu atopie severă, inhalarea de substanțe iritante (fum, vopsea etc.), exercițiile fizice și utilizarea insuficientă a corticosteroizilor inhalați sau orali. Anamneza pacientului ar trebui să se concentreze asupra astmului acut sever, inclusiv utilizarea curentă de corticosteroizi pe cale orală sau inhalată, numărul de spitalizări, vizite la camera de urgență, internări în unitatea de terapie intensivă și intubații, frecvența utilizării de albuterol, prezența simptomelor nocturne, intoleranța la exerciții fizice, medicamente curente sau consumul de droguri ilicite, expunerea la alergeni și alte afecțiuni medicale semnificative. Obstrucția severă a fluxului de aer poate fi prezisă prin utilizarea mușchilor accesori, pulsus paradoxus, refuzul de a se înclina sub 30°, un puls >120 bătăi/min, și scăderea sunetelor respiratorii. Evaluările subiective ale medicilor privind obstrucția căilor respiratorii sunt adesea inexacte. Măsurătorile mai obiective ale obstrucției căilor respiratorii prin fluxul maxim (sau volumul expirator forțat în 1 secundă) și pulsoximetria înainte de administrarea de oxigen sunt de obicei utile. Valorile oximetriei de puls >90% sunt mai rar asociate cu probleme, deși poate fi ratată retenția de CO(2) și un Pao(2) scăzut.