Carnea cultivată Carnea cultivată ar putea crea mai multe probleme decât rezolvă

Carnea cultivată sau in vitro, numită și „carne curată” de către susținătorii săi, este carnea produsă în laborator cu ajutorul tehnicilor de bioinginerie.

În 2013, Mark Post, profesor la Universitatea din Maastricht, a prezentat primul hamburger făcut din carne cultivată. De atunci, visul de a putea crea și consuma carne bazată pe „agricultură celulară”, fără a mai fi necesară creșterea animalelor, a câștigat susținere atât în rândul militanților pentru drepturile animalelor, cât mai ales al jucătorilor din industrie. Un număr mare de start-up-uri au fost create, multe dintre ele fiind sponsorizate de nume mari din industria alimentară. Ambiția este de a comercializa carne de vită, de pasăre sau de pește de cultură la un preț accesibil până în 2020 sau 2022.

În acest scop, în 2018, US Food And Drug Administration a stabilit un cadru de reglementare, iar acest lucru a deschis calea pentru comercializarea acestor produse.

Așadar, este carnea artificială o adevărată revoluție alimentară sau o utopie imposibilă?

Cum va fi dieta globală în 2050?

Potrivit Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), producția de carne convențională reprezintă o parte semnificativă a emisiilor de gaze cu efect de seră (18%) și a utilizării terenurilor (30%), precum și a consumului global de apă (8%) și de energie. De asemenea, FAO estimează că, până în 2050, consumul de carne se va dubla, în timp ce producția de carne este deja aproape de apogeu. Care este soluția la această problemă?

Potrivit lui Mark Post, „vacile sunt foarte ineficiente”, cu o „rată de bioconversie” estimată la 15%. Cu alte cuvinte, pentru a produce 15 grame de carne, aveți nevoie de 100 de grame de proteine vegetale. Singura modalitate de a produce carne în mod durabil este de a crește rata de eficiență.

În trecut au fost luate în considerare diferite metode, cum ar fi producerea de carne din proteine derivate din plante sau insecte. Cu toate acestea, aceste alternative nu satisfac întotdeauna consumatorii din cauza preconcepțiilor culturale și a dificultății de a imita gustul și textura cărnii convenționale. Carnea in vitro ar putea ajuta la ocolirea acestor probleme.

Cum se cultivă carnea?

Concret, primul pas constă în izolarea unui număr mic de celule musculare satelit de la un animal adult. Funcția fiziologică a acestor celule satelit este de a participa la regenerarea mușchilor: ele nu sunt încă celule musculare, ci celule stem care sunt capabile să se înmulțească și, sub influența anumitor hormoni, să se diferențieze în celule musculare.

Celele satelit sunt cultivate în bioreactoare, care sunt incinte sterile care conțin lichide nutritive, sub stimularea cu factori de creștere pentru a induce o proliferare rapidă. Acestea sunt apoi transformate în celule musculare și asamblate mecanic în țesut muscular și apoi într-o friptură artificială consumabilă…

Potrivit site-ului web al Mosa Meat, compania olandeză fondată de Mark Post, producția de carne de cultură ar reduce semnificativ impactul producției de carne asupra mediului, precum și riscul de boli infecțioase transmise de la animale la oameni. Mai mult, compania afirmă că gustul cărnii cultivate este apropiat de cel al cărnii convenționale.

Agricultura celulară a fost promovată și de Paul Shapiro, autorul bestsellerului Clean Meat: How Growing Meat Without Animals Will Revolutionize Dinner and the World și CEO al Better Meat Company. El afirmă că carnea de cultură este cheia pentru a hrăni o populație mondială care va ajunge la aproximativ 9,5 miliarde de oameni până în 2050, respectând în același timp animalele și păstrând mediul înconjurător.

Costuri de mediu mai mari decât se credea inițial

După cum indică un studiu din 2011, carnea de cultură poate oferi multe avantaje față de carnea convențională: ar reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 78-96% și ar necesita cu 7-45% mai puțină energie și cu 82-96% mai puțină apă. Cu toate acestea, cercetări mai recente sugerează că, pe termen lung, impactul asupra mediului al cărnii cultivate în laborator ar putea fi mai mare decât cel al animalelor. Spre deosebire de cercetările anterioare, aceste studii au luat în considerare nu numai natura gazelor emise, ci și costurile energetice ale infrastructurilor necesare pentru cultura de celule.

Animalele au un sistem imunitar care le protejează în mod natural împotriva infecțiilor bacteriene și a altor infecții. Acesta nu este cazul culturilor celulare, iar într-un mediu bogat în nutrienți, bacteriile se înmulțesc mult mai repede decât celulele animale. Pentru a evita producerea unei fripturi compuse din mai multe bacterii decât carne, este esențial să se evite contaminarea, iar acest lucru necesită un nivel ridicat de sterilitate.

În industria farmaceutică, culturile celulare sunt realizate în „camere curate” foarte controlate și igienizate. Sterilitatea este cel mai adesea garantată prin utilizarea materialelor plastice de unică folosință. Acest lucru reduce semnificativ riscul de contaminare, dar generează deșeuri de plastic, al căror nivel în ecosisteme este deja alarmant. Unele dintre materialele de cultură sunt fabricate din oțel inoxidabil și pot fi astfel sterilizate cu abur sau spălate cu detergenți, dar aceste tratamente au, de asemenea, un cost de mediu.

Chiar dacă au fost realizate puține studii privind impactul industriei farmaceutice asupra mediului, datele disponibile sugerează că amprenta de carbon a acesteia ar putea fi cu 55% mai mare decât cea a industriei auto.

Important este să nu uităm că efectivele de animale îndeplinesc multe alte funcții decât cea de producere a cărnii. Aceasta contribuie la reciclarea unor cantități mari de deșeuri vegetale care nu pot fi consumate de oameni și produce îngrășăminte. În plus, pășunile captează și stochează carbonul. Ce le va înlocui în cazul în care carnea va fi produsă prin culturi de celule? Acest lucru înseamnă că este extrem de complexă evaluarea costului de mediu pe termen lung al unei tranziții de la carnea convențională la carnea de cultură.

Hormonii anabolici și perturbatorii endocrini: riscuri semnificative

La animale, volumul mușchilor crește lent și este nevoie de timp pentru ca celulele satelit musculare să se înmulțească. Pentru a obține ceea ce un animal produce timp de mai mulți ani în doar câteva săptămâni in vitro, este necesar să se stimuleze continuu proliferarea celulelor satelit cu factori de creștere, inclusiv hormoni sexuali anabolizanți.

Acesti hormoni sunt prezenți la animale și la oameni, precum și în carnea convențională. Ei stimulează sinteza proteinelor în celule, ceea ce duce la creșterea masei musculare. Prin urmare, ei pot fi descriși pe bună dreptate de către industrie drept „factori de creștere naturali”. Cu toate acestea, supraexpunerea la ei a stabilit efecte nocive. În Europa, utilizarea hormonilor de creștere în agricultură a fost interzisă din 1981 prin Directiva 81/602. Această interdicție a fost confirmată în 2003 prin Directiva 2003/74 și validată de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) în 2007. Care va fi concentrația finală a acestor hormoni în carnea de cultură?

În plus, un număr tot mai mare de studii au documentat toxicitatea produselor din plastic utilizate în mod obișnuit. Disruptorii endocrini, compuși care pot interfera cu sistemul hormonal și îl pot perturba, pot fi transferați din ambalajele din plastic în alimente. În mod nesurprinzător, același fenomen a fost documentat în culturile de celule crescute în recipiente de plastic prin fertilizare in vitro.

Dacă utilizarea plasticului în producția de carne prin cultură celulară nu este strict controlată, carnea ar putea fi contaminată cu perturbatori endocrini și alte substanțe chiar înainte de a fi ambalată.

Nutriția sănătoasă și durabilă înseamnă și educație

Cartea cultivată este prezentată astăzi ca un produs de înaltă tehnologie care are potențialul de a fi responsabil atât din punct de vedere ecologic, cât și moral. Dar ea poate deveni o alternativă la carnea tradițională doar dacă va cuceri piața mondială – cu alte cuvinte, dacă va avea un preț accesibil pentru consumatori și va fi profitabilă pentru producători, iar acest lucru necesită tehnici de producție de mare volum și cu costuri reduse. Impactul asupra sănătății și a mediului va mai fi luat în considerare odată cu transformarea scalei de producție?

Este, de asemenea, important să ne amintim că un consum ridicat de carne este dăunător nu numai pentru mediu, ci și pentru sănătatea umană. Cu toate acestea, mulți consumatori nu sunt conștienți sau refuză să accepte astfel de concluzii.

Pentru a obține o dietă care să fie atât durabilă, cât și sănătoasă, este, prin urmare, esențial să se îmbunătățească informarea și educația pentru a stimula o dezbatere în cunoștință de cauză cu privire la problema crucială a consumului de carne.

.