Cartea lui Ezra

Cartea lui Ezra

Ultimele patru cărți din canonul ebraic sunt Ezra, Neemia și 1 și 2 Cronici, în această ordine. Totuși, la un moment dat, Ezra și Neemia au urmat după 1 și 2 Cronici și au fost în general considerate ca fiind opera unuia și aceluiași autor cunoscut sub numele de „cronicarul”. În ultimii ani, însă, chestiunea paternității lui Ezra și Neemia este văzută ca fiind mai complexă. În timp ce unii cercetători susțin în continuare unitatea de paternitate, alții preferă să vorbească despre influența unei „școli croniste” asupra formării lui Ezra-Neemia ca o singură carte. Tratarea lui Ezra-Neemia ca o singură carte de către primii editori s-a datorat, fără îndoială, faptului că în antichitate cele două cărți erau puse sub un singur nume, Ezra. Lucrarea combinată Ezra-Neemia este cea mai importantă sursă literară pe care o avem pentru formarea comunității religioase evreiești din provincia Iuda după exilul babilonian. Această perioadă este cunoscută sub numele de perioada Restaurației, iar cei doi bărbați cei mai responsabili pentru reorganizarea vieții evreiești din această perioadă au fost Ezra și Neemia.

În starea actuală a textului Ezra-Neemia, există mai multe dislocări ale unor secțiuni mari, astfel încât secvența cronologică sau logică este întreruptă. Exemplul major este citirea publică a legii de către Ezra în Neh 8; altele vor fi semnalate în notele de subsol. Deoarece argumentele în favoarea priorității cronologice a lui Neemia față de Ezra sunt indecise, acceptăm ordinea din text conform căreia activitatea lui Ezra a precedat-o pe cea a lui Neemia.

Ceea ce se știe despre Ezra și activitatea sa derivă aproape exclusiv din Ezr 7-10 („Memoriile lui Ezra”) și Neh 8-9. Strict vorbind, termenul „Memoriile lui Ezra” ar trebui să fie folosit doar pentru acea secțiune în care Ezra vorbește la persoana întâi, adică Ezr 7:27-9:15. Comparați „Memoriile lui Neemia” în Neh 1:1-7:72a; 11:1, 2; 12:27-43; 13:4-31. Autorul a combinat acest material cu alte surse pe care le avea la dispoziție. Personalitatea lui Ezra nu este atât de cunoscută ca cea a lui Neemia. Ben Sira, în lauda sa la adresa părinților (Sir 44-49), omite menționarea lui Ezra, poate din motive polemice. Genealogia lui Ezra (7:1-5) îi urmărește preoția până la Aaron, fratele lui Moise. Acesta era modul acceptat de a stabili legalitatea funcției preoțești a cuiva. El este, de asemenea, numit scrib, versat în legea lui Moise (7:6), ceea ce indică dedicarea lui Ezra la studiul Torei, pe care a căutat să o transforme în regula de bază a vieții în comunitatea restaurată. În reforma religioasă și cultică, mai degrabă decât în afacerile politice, Ezra și-a pus amprenta ca lider postexilic. Tradiția iudaică îl prețuiește foarte mult. Apocrifa 2 Esdras, uneori inclusă ca apendice la Vulgata, unde este cunoscută sub numele de 4 Esdras, îl transformă într-un profet și vizionar. Talmudul îl consideră un al doilea Moise, susținând că Tora ar fi fost dată Israelului prin Ezra dacă nu l-ar fi precedat Moise.

Ezra este uneori acuzat că a fost un legalist care a acordat o atenție excesivă literei legii. Cu toate acestea, activitatea sa ar trebui să fie privită și judecată într-un context istoric specific. El a dat poporului său o coeziune și o unitate spirituală care a contribuit la prevenirea dezintegrării micii comunități evreiești stabilite în provincia Iuda. Dacă nu ar fi fost intransigența lui Ezra și a celor care au adoptat idealul său, este îndoielnic că iudaismul ar fi rezistat atât de eficient elenismului în secolele următoare. Ezra a dat tonul comunității postexilice, iar aceasta s-a caracterizat prin fidelitate față de Tora, modul de viață autentic al iudaismului. În această lumină putem judeca cel mai corect activitatea lui Ezra în timpul Restaurației.

Cartea lui Ezra este împărțită după cum urmează:

I. Întoarcerea din exil (1:1-6:22)

II. The Work of Ezra (7:1–10:44)

The following list of the kings of Persia, with the dates of their reigns, will be useful for dating the events mentioned in Ezra-Nehemiah: