Ce înseamnă cu adevărat să fii binecuvântat?

Am auzit adesea afirmații de genul: „Sunt atât de binecuvântată să am trei copii sănătoși!” sau „Am primit promovarea pe care o așteptam… mă simt atât de binecuvântată!” sau „Tocmai am cumpărat casa visurilor noastre. Suntem incredibil de binecuvântați!” sau „Suntem binecuvântați să trăim într-o țară cu atâta confort, libertate și oportunități, nu-i așa?”

Dar ce se întâmplă atunci când nu vă simțiți atât de „binecuvântați” în circumstanțele actuale? De exemplu, unul dintre copiii mei are mai multe tulburări care ne-au lăsat adesea devastați, distruși și nesiguri cu privire la viitor. Nu ne mai considerăm binecuvântați?

Sotul meu a pierdut jumătate din salariu, obligându-ne să ne pierdem casa și tot ceea ce am muncit. Nu mai suntem considerați binecuvântați?

Am luptat cu multiple probleme de sănătate în cea mai mare parte a vieții mele. Did I just happen to draw the short stick and miss out on the blessings that so many others seem to have been given?

Why do we most often associate being blessed with positive circumstances, wealth, comfort, and the absence of problems? I believe it’s because many of us have a very short term and shallow view of what it means to be blessed.

This begs the question – what does it mean to be blessed?

The Meaning of Blessing

There are several definitions of blessed in the English language, according to the Oxford Advanced Learner’s Dictionary:

• • „Made holy; consecrated”

• • „Endowed, with divine favor and protection”

• „Bringing pleasure or relief as a welcome contrast to what one has previously experienced”

The Greek definition of the word „blessed” comes from makários. Acesta descrie un credincios ca fiind într-o poziție de invidiat pentru a primi proviziile (favoarea) lui Dumnezeu – ca fiind o extensie a harului Său. Acest lucru se întâmplă odată cu primirea înnoirilor Domnului prin credință (HELPS Word Studies).

Recunosc, aceste definiții m-au surprins oarecum. Crescând în cultura occidentală, am auzit cel mai des expresia „sunt binecuvântat” cu referire la noroc, la un rezultat dorit sau la confort. De fapt, eu însumi am folosit-o adesea în acest fel.

Este cu siguranță adevărat că darurile pământești pe care le primim pe pământ, cum ar fi confortul, rezultatele dorite, succesul și prieteniile de care ne bucurăm, sunt toate binecuvântări nemeritate de la Domnul. Aceste binecuvântări nemeritate, pe care Dumnezeu le revarsă asupra tuturor oamenilor prin harul Său, ar trebui să fie primite cu mulțumire și laudă, ceea ce ne determină să găsim bucurie pe măsură ce Îl glorificăm pe Dumnezeu prin ele. Cu toate acestea, în carnea noastră, suntem adesea predispuși la atitudini de îndreptățire, mândrie și la căutarea fericirii în circumstanțe lumești.

De aceea, mi se pare edificator faptul că, chiar și în dicționarul englez, definiția principală a termenului de binecuvântare nu este bogăția sau confortul, ci mai degrabă „a fi făcut sfânt”. Din moment ce suntem făcuți sfinți prin mântuirea în Isus Hristos, în esență, cea mai adevărată formă de a fi binecuvântat este să fim făcuți conștienți de starea noastră mizerabilă, să fim conduși la pocăință, să fim sfințiți pentru sfințenie și să primim într-o zi cununa neprihănirii. Toate celelalte binecuvântări pământești ar trebui să pălească foarte mult în comparație cu aceasta!

Da, și necredincioșii primesc binecuvântări, dar nu în același mod. Ei sunt binecuvântați prin harul comun al lui Dumnezeu care se extinde asupra tuturor oamenilor. Cu toate acestea, deoarece acest har are o dată de expirare în Ziua Judecății, circumstanțele binecuvântate din viața lor sunt daruri pe termen scurt ale harului lui Dumnezeu, mai degrabă decât binecuvântările veșnice, dătătoare de viață, care sunt revărsate asupra credincioșilor. Din păcate, confortul acestor binecuvântări temporare sfârșește adesea prin a-i orbi pe mulți de la adevărata lor stare de sărăcie și de la nevoia lor de un Mântuitor .

Vezi acest lucru în mod clar în cuvintele puternice de avertizare ale lui Hristos adresate bisericii din Laodicea în Apocalipsa.

Îți cunosc faptele: nu ești nici rece, nici fierbinte. De-ați fi fie reci, fie fierbinți! Așadar, pentru că sunteți călduți, și nu sunteți nici calzi, nici reci, nici fierbinți, vă voi scuipa din gura mea. Pentru că voi spuneți: Sunt bogat, am prosperat și nu am nevoie de nimic, fără să vă dați seama că sunteți nenorociți, jalnici, săraci, orbi și goi. Te sfătuiesc să cumperi de la mine aur rafinat prin foc, ca să te îmbogățești, și haine albe, ca să te îmbraci și să nu se vadă rușinea goliciunii tale, și balsam ca să-ți ungi ochii, ca să poți vedea. Pe cei pe care îi iubesc, îi mustru și îi pedepsesc, așa că fiți zeloși și pocăiți-vă. (Apocalipsa 3:15-19)

La fel ca în Laodiceea, multe culturi de astăzi, inclusiv a noastră, au adoptat o percepție diluată și distorsionată a fi binecuvântat. Din nefericire, chiar și mulți credincioși (inclusiv eu însumi uneori), care au fost crescuți în aceste culturi bogate, au căzut și ei victime ale acestei percepții greșite. Mulți au văzut binecuvântarea ca fiind norocoși, confortabili și fericiți.

Acest lucru, desigur, prezintă o problemă pentru un credincios atunci când se află brusc în circumstanțe care nu corespund vieții binecuvântate la care se așteptau. Aceștia se străduiesc să înțeleagă de ce, atunci când au ales să-L asculte și să-L urmeze pe Hristos, îi văd pe necredincioși în jurul lor obținând promovări la locul de muncă, reușind în eforturile lor (chiar și în detrimentul altora), cumpărând case mari și părând să înflorească în tot ceea ce fac.

Realitatea biblică a binecuvântării

Din această cauză, trebuie să ne ancorăm în ceea ce este adevărat, mai degrabă decât în ceea ce vedem și putem da sens. Pentru că, deși poate fi tentant să privim la nivelul de suprafață al vieții oamenilor și să ne luptăm să înțelegem de ce par a fi înfloritori, trebuie să ne amintim că tocmai acele binecuvântări pot să-i orbească de nevoia lor de un Mântuitor și să-i lase neîmpliniți și goi.

Anainte de a ne permite să devenim mândri, totuși, trebuie să ne amintim că fiecare dintre noi a fost cândva în aceeași stare de orbire și, în afară de lucrarea plină de har și milostivire a lui Isus Hristos, am fi la fel de orbi și de nevoiași. Fie ca acest adevăr să ne împingă să împărtășim Evanghelia dătătoare de viață tuturor celor care sunt pierduți și orbiți de propriul sentiment fals de confort și siguranță!

Atunci ce înseamnă acest lucru pentru noi, ca credincioși? Iată câteva întrebări pe care să ni le punem.

• Ce caut eu mai mult decât orice altceva?
• Îl urmez pe Hristos, așteptând să urmeze daruri pământești de confort și prosperitate? Sau Îl caut pe Hristos pentru că El este binecuvântarea supremă și merită orice sacrificiu?
• Confortul meu mă face să fiu călduț, mai degrabă decât să trăiesc cu pocăință continuă și zel pentru Evanghelia lui Isus?

Este vorba de întrebări esențiale, deoarece, dacă noi credem că urmarea lui Hristos ne va garanta binecuvântări pământești (evanghelia prosperității), atunci trebuie să deschidem Biblia și să o citim. Nu ne va lua mult timp să ne dăm seama că Hristos a promis complet opusul.

De fapt, ni se promite că această viață va fi plină de suferință, de greutăți și de moarte față de noi înșine și față de dorințele noastre pământești. Dacă nu ne reformulăm gândirea pentru a vedea circumstanțele noastre prin prisma binecuvântărilor și asigurărilor incredibile pe care le avem în Hristos, vom pune rapid la îndoială bunătatea și dragostea lui Dumnezeu atunci când „binecuvântările” pământești par să cadă pe toată lumea, mai puțin pe noi.

În comparație cu cea mai mare parte a lumii, creștinii din Occident par adesea atât de obișnuiți cu confortul și bogăția, încât avem o toleranță incredibil de scăzută la durere și neplăceri. Asta înseamnă că trebuie să depunem eforturi suplimentare pentru a păstra în permanență în fața noastră adevărul despre cine suntem, despre ceea ce merităm și despre adevăratele binecuvântări pe care le avem în Hristos. Hristos poate remodela perspectivele noastre îndreptățite prin puterea Cuvântului Său și a Duhului Sfânt. De asemenea, acest lucru ne va pregăti și echipa pentru încercările, dezamăgirile și circumstanțele copleșitoare cu care ne vom confrunta în mod garantat în timp ce parcurgem drumul pus deoparte pentru Evanghelie.

Așa că haideți să ne reamintim cu prospețime cât de binecuvântați suntem de adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu.

Suntem binecuvântați datorită binecuvântărilor spirituale care depășesc cu mult orice binecuvântări pământești.

Binecuvântat să fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat în Hristos cu orice binecuvântare spirituală în locurile cerești… (Efeseni 1:3)

Nu contează ce primim sau nu primim în forma temporală, am primit orice binecuvântare prin lucrarea completă a lui Hristos – neprihănirea, resursele, privilegiul, poziția și puterea Sa. Dar El lucrează adesea aceste binecuvântări spirituale în viața noastră prin circumstanțe pe care majoritatea oamenilor nu le-ar considera binecuvântări. Unele dintre cele mai mari binecuvântări spirituale din viața mea au venit prin circumstanțe pământești nedorite.

Suntem binecuvântați pentru că, în calitate de fii și fiice aleși și adoptați ai Împăratului, vom primi bogățiile, binecuvântările și însăși natura lui Hristos.

…după cum ne-a ales în El înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și nevinovați înaintea Lui. În dragoste, ne-a predestinat pentru adopție ca fii prin Isus Hristos, potrivit cu scopul voinței Sale, spre lauda harului Său glorios, cu care ne-a binecuvântat în Iubit. (Efeseni 1:4-6)

Ar putea exista o binecuvântare mai mare decât aceasta?! Dacă ești în Hristos, ai fost ales înainte de întemeierea lumii pentru a fi adoptat ca fiu sau fiică iubită a Împăratului prin Isus Hristos. Aleși și iubiți, suntem binecuvântați peste măsură pe măsură ce suntem făcuți sfinți prin harul Său nemeritat. Nu există o binecuvântare mai mare decât aceasta!

Suntem binecuvântați pentru că suntem răscumpărați și iertați, primind bogăția harului Său, așa cum ne-a făcut cunoscut misterul voinței Sale, Evanghelia.

În El avem răscumpărarea prin sângele Său, iertarea greșelilor noastre, după bogăția harului Său, pe care l-a revărsat asupra noastră, făcându-ne cunoscut, cu toată înțelepciunea și priceperea, taina voii Sale, potrivit cu scopul Său, pe care l-a stabilit în Hristos ca plan pentru plinirea vremii, de a uni toate lucrurile în El, cele din ceruri și cele de pe pământ. (Efeseni 1:7-10)

Cea mai mare binecuvântare pe care Dumnezeu ne-o poate acorda este aceea de a ne ajuta să vedem nevoia noastră de Hristos, crescând apoi în noi o înțelegere spirituală tot mai mare a Evangheliei. Din dragoste, El face uneori acest lucru prin circumstanțe care îndepărtează binecuvântările pământești dorite pe care suntem înclinați să le căutăm, înlocuindu-le cu binecuvântarea mai mare de a-L cunoaște mai mult.

Suntem binecuvântați pentru că avem o moștenire garantată și am fost pecetluiți cu Duhul Sfânt promis până când vom intra în posesia ei.

În El am obținut o moștenire, fiind predestinați după planul Celui care face toate lucrurile după sfatul voii Sale, pentru ca noi, care am fost cei dintâi care am nădăjduit în Hristos, să fim spre lauda slavei Sale. În El și voi, când ați auzit Cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii voastre, și ați crezut în El, ați fost pecetluiți cu Duhul Sfânt promis, care este garanția moștenirii noastre până când vom intra în posesia ei, spre lauda gloriei Sale. (Efeseni 1:11-14)

Cumpărarea casei de vis, redobândirea sănătății și experimentarea pierderilor și a încercărilor în această viață încep să pălească în comparație cu acestea, atunci când înțelegem moștenirea veșnică care ne este garantată ca și copil al lui Dumnezeu. Cetățenia noastră va fi în noul Ierusalim, o împărăție de nezdruncinat, sigură și veșnică (Apocalipsa 3:12, 21).

Să ne fixăm privirea asupra moștenirii incredibile care ne este garantată ori de câte ori începem să ne plângem pentru ceea ce am pierdut, când tânjim ca lucrurile să fie îndreptate și când gemem în aceste trupuri pământești. Dacă aceasta rămâne concentrarea noastră, nu vom avea niciodată un motiv de disperare. Durerea pe care o experimentăm pe pământ va face ca moștenirea noastră veșnică să fie cu atât mai frumoasă!

Pe de altă parte, pentru că avem mult mai multe binecuvântări decât ne dăm seama, putem deveni mulțumiți. Dacă vedeți acest lucru în voi înșivă, mergeți la Domnul cu pocăință și cereți-i să vă trezească inima cu un zel mai mare pentru El decât pentru confort. Timpul este scurt și nu vrem să fim găsiți adormiți! Așa că roagă-te cu îndrăzneală ca Hristos să facă ceea ce trebuie să facă pentru a-ți înflăcăra inima pentru El. Pentru cei care se simt obosiți din cauza unui anotimp de pierdere și durere, amintiți-vă că, datorită Evangheliei, cea mai mare binecuvântare a noastră este sfințenia și caracterul pe care Hristos le lucrează în noi. Așa că mergeți mai departe!

Mărturia binecuvântării

Acum văd că darul unui copil cu nevoi speciale și pierderea multora dintre confortul meu pământesc (deși sunt încă mult mai confortabil decât majoritatea lumii) au fost unele dintre cele mai mari binecuvântări ale lui Dumnezeu în viața mea. El le-a folosit pentru a revărsa binecuvântări spirituale care au fost mult mai prețioase decât aș fi știut vreodată să caut sau să doresc pe cont propriu.

Da, frate sau soră, suntem binecuvântați. În Hristos, suntem iubiți, aleși, răscumpărați, iertați, eliberați, sfințiți și ni s-a promis o moștenire veșnică cu toate bogățiile, gloriile și caracterul Mântuitorului nostru. Pentru gloria lui Dumnezeu, suntem binecuvântați. Fie ca noi toți să proclamăm cât de cu adevărat binecuvântați suntem pe măsură ce Îl vedem pe Hristos lucrând mai profund în noi, chiar și prin circumstanțe care par departe de a fi binecuvântări.

Pentru că este mai bine să fii disperat de sărac și slab în ochii lumii și binecuvântat veșnic în slava lui Hristos, decât să fii binecuvântat din belșug în măsurile pământești și să fii găsit gol și sărac înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.