Ce este altruismul în psihologie? 8 exemple inspirate

În întreaga lume, oamenii renunță în fiecare zi la timp, bani și energie pentru a îmbunătăți viața altora.

Poate fi la fel de simplu ca și cum ai ajuta un vecin la cumpărături. Sau mai demn de luat în seamă, punându-se în pericol pentru a salva un străin, schimbând politicile de sănătate în beneficiul comunităților sau ajutând să scape lumea de o boală devastatoare, cu impact asupra a milioane de oameni.

Și totuși, psihologii și filozofii se ceartă cu privire la motivația din spatele acțiunilor de compasiune, bunăvoință, considerație și bunăvoință.

Sunt acești oameni lipsiți de sine sau interesați?

Unii cred că sunt conduși de altruism, fără a ține cont de ei înșiși sau de bunăstarea lor, în timp ce alții susțin că interesul propriu conduce chiar și cele mai nobile acțiuni.

În acest articol, explorăm semnificația altruismului și discutăm dacă un comportament poate fi motivat doar de bunăstarea altcuiva. Și dacă da, de ce? Descoperim, de asemenea, exemple umane și animale de comportament altruist și implicațiile biologice și filozofice dedesubt.

Înainte de a continua, ne-am gândit că v-ar plăcea să descărcați gratuit cele trei exerciții privind punctele forte. Aceste exerciții detaliate, bazate pe știință, vă vor ajuta pe dumneavoastră sau pe clienții dumneavoastră să vă realizați potențialul unic și să vă creați o viață care se simte energizată și autentică.

Ce este altruismul în psihologie?

Altruismul descrie comportamentul motivat de scopul de a crește bunăstarea altcuiva. În contrast, egoismul definește actele motivate de interesul nostru personal (Batson, Ahmad, & Lishner, 2020).

De exemplu, motivația din spatele opririi pentru a ajuta pe cineva cu o pană de cauciuc:

• Vedere egoistă – șoferul se oprește astfel încât să pară grijuliu în fața noului partener.
• Vedere altruistă – șoferul este motivat să oprească din cauza grijii sale pentru bunăstarea altcuiva.

Motivația de bază definește dacă o acțiune este altruistă.

Dar, nu este comportamentul altruist ceva obișnuit? La urma urmei, mulți dintre noi donăm la apeluri caritabile, ne vizităm rudele în spital sau ne ajutăm unii pe alții în caz de pierdere.

Nu toată lumea este de acord.

Egoismul universal

Teoria egoismului universal este susținută în mod obișnuit de psihologi, biologi și economiști, în parte datorită simplității și lipsei de nuanțe (Batson et al., 2020).

Potrivit acestui model, scopul sau motivația din spatele fiecărui act este beneficiul propriu.

Ne comportăm astfel pentru a ne simți bine cu noi înșine, pentru a primi recompense materiale sau pentru a evita să ne simțim rușinați de acțiunile sau inacțiunea noastră.

• Ajutăm un prieten pentru că nu dorim să pierdem apropierea pe care o împărtășim cu el. Dacă îi vedem supărați, acest lucru ne face să ne simțim rău, așa că intervenim.
• Noi oferim cuiva să ne ducă cu mașina pentru că, la un moment dat, s-ar putea să avem nevoie de ajutorul său.

Chiar și un act eroic de salvare a vieții, potrivit egoiștilor universali, este o încercare de a scăpa de vinovăție și de a fi văzut într-o lumină pozitivă (Batson et al., 2020).

Și totuși, a crede că fiecare acțiune este motivată doar de interesul propriu pare cinică și lipsită de umanitate și oferă o viziune sumbră asupra lumii.

Potăm crede că nu există acțiuni altruiste?

Altruismul

Autruistul este mai generos cu motivația pe care o atribuie unor astfel de acte.

În timp ce o mare parte din comportamentul nostru este susținut de o motivație egoistă, în anumite circumstanțe, ajutorul este acordat cu unicul scop de a îmbunătăți sau de a proteja bunăstarea altora – acesta este altruismul.

Dacă ajutăm pe cineva aflat în dificultate, nu suntem, prin urmare, motivați de o recompensă sau de o recunoaștere viitoare, necunoscută.

Dar de ce ne-am angaja într-un comportament care îl favorizează pe altul în detrimentul nostru?

Motivație empatică

Acțiunile noastre sunt motivate de reacțiile noastre emoționale – inclusiv de empatie și simpatie – față de o situație.

În sens literal, experimentăm durerea suferinței prietenului nostru, așa că îi oferim timpul și ajutorul nostru. Cercetările în curs asupra creierului au confirmat faptul că neuronii oglindă ne ajută să ne reprezentăm acțiunile sau emoțiile persoanelor din jurul nostru (Rizzolatti & Sinigaglia, 2010).

Când vedem un copil înfometat într-o reclamă la televizor, simțim suferința acestuia și a familiei sale înainte de a face o donație.

Motivația empatică rezultă dintr-o combinație între sentimentele noastre – tandrețe, compasiune și simpatie – și tristețea, singurătatea și suferința destinatarului.

Percepem nevoile celuilalt sau ne imaginăm sentimentele acestuia.

Egoiștii contrazic acest punct de vedere sugerând că suntem în continuare motivați de interesul propriu; ajutăm pe altcineva pentru a elimina sau reduce sentimentele noastre inconfortabile care rezultă din empatia noastră.

Colectivismul (sau selecția de grup)

Colectivistul crede că scopul final din spatele modului în care acționăm este de a aduce beneficii grupului, mai degrabă decât propriei persoane.

În loc să ne concentrăm pe noi înșine sau pe persoana pe care o ajutăm, suntem motivați să îmbunătățim starea de bine a grupului din care facem parte.

Este poate cel mai bine sintetizat de psihologul Robyn Dawes, nu este „nu eu sau tu, ci noi” (Dawes, Kragt, & Orbell, 1988).

Cu toate acestea, atunci când este încadrată de egoiști, motivația de a aduce beneficii grupului promovează, de asemenea, interesul propriu.

Principlismul

Logic, comportamentul care ne motivează să menținem grupul în siguranță poate dăuna indirect (sau chiar direct) celor din afara grupului. Cu toate acestea, principialismul evită această dilemă, sugerând că altruismul este motivat de scopul de a susține un principiu și, prin urmare, este universal și imparțial.

Cu toate acestea, chiar și comportamentul motivat de principialism poate fi văzut ca egoism dacă susținerea principiilor morale este pentru câștig personal.

În timp ce egoismul rămâne o provocare puternică la adresa altruismului și este dominant în multe științe sociale, există o mulțime de exemple umane și animale care par să contrazică această poziție.

Cercetarea recentă susține ideea de altruism, constatând că oamenii se simt mai fericiți atunci când se angajează într-un comportament motivat de bunăstarea altora (Aknin, Broesch, Hamlin, & Vondervoort, 2015).

4 exemple inspiratoare

În timp ce trebuie să fim precauți în a atribui altruismul comportamentului animalelor sau al oamenilor fără a înțelege pe deplin motivația acestora, exemplele din această secțiune par să ofere dovezi anecdotice în sprijinul teoriei.

Osotua – solicitarea de ajutor

Pentru păstorii Maasai din câmpia Serengeti, solicitarea de ajutor – cunoscută sub numele de osotua – face parte din tradiția lor (Holmes, 2016). Este obiceiul tribului ca, atâta timp cât nu le pune în pericol supraviețuirea, să fie obligați să ajute. Și ar putea însemna să renunțe la o parte din turma lor, fără a aștepta o răsplată sau ceva în schimb.

Potrivit cercetărilor, acte similare de altruism există și în alte părți – de la crescătorii de vite texani la cei din Fiji – și funcționează pentru că lumea este imprevizibilă. Nu știm niciodată când va exista o criză și când va fi nevoie să cerem ajutor (Holmes, 2016).

Air Florida Flight 90

După ce Air Florida Flight 90 s-a prăbușit în râul Potomac, pasagerii rămași s-au agățat de coada avionului în apa de 30 de grade.

Când un elicopter de la National Park Service a aruncat o frânghie către supraviețuitori, Arland Williams, aflat într-o formă mai bună decât ceilalți, a ajutat fiecare persoană, pe rând, să se agațe. Aceștia au fost apoi tractați în siguranță, pe rând.

Când a fost în sfârșit șansa lui Williams de a ajunge în siguranță, elicopterul s-a întors și a constatat că el nu mai era acolo, cedând în fața temperaturilor scăzute ale apei.

A plătit prețul suprem pentru a salva viețile altora, fără nicio recompensă, cu excepția faptului că știa că ceilalți pasageri erau în siguranță.

Bravură și altruism

În timpul unui atac terorist din 2019 la Londra, funcționarul public Darryn Frost a folosit o armă improbabilă pentru a-i apăra pe ceilalți de un bărbat care mânuia un cuțit și purta o falsă vestă sinucigașă.

Prinzând un colț de narval de pe un perete expus în camera în care a început atacul, el l-a urmărit pe bărbat până pe Podul Londrei, unde poliția l-a împușcat ulterior. Acțiunile altruiste ale lui Frost în acea zi au salvat, fără îndoială, multe vieți, fără a ține cont de siguranța sa.

Wesley Autry – eroul de la metrou

În 2007, Cameron Hollopeter, pe atunci în vârstă de 19 ani, a suferit un atac de apoplexie și a căzut pe șinele unei stații de metrou din Manhattan. În timp ce se apropia un tren, Wesley Autry, un muncitor în construcții din New York, a sărit de pe marginea peronului și l-a imobilizat pe Hollopeter la pământ. Trenul a frânat și a trecut pe deasupra cu câțiva centimetri mai puțin (Wesley Autrey, 2020).

Acțiunea eroică a lui Autry i-a adus medalia de bronz a orașului New York și a provocat o frenezie mediatică, ceea ce a dus la interviuri în ziare și apariții multiple la televiziunea de maximă audiență.

Dar atunci când Autry, un om umil, a acționat, a făcut-o pentru a ajuta, nu pentru a fi recompensat.

Biologia altruismului: 5+ descoperiri interesante

Biologii și oamenii de știință sociali tind să privească viața dintr-o perspectivă diferită de cea a psihologilor și, ca urmare, au o viziune alternativă asupra altruismului.

Pentru un biolog, altruismul nu este motivația care stă la baza comportamentului, ci se referă la creșterea capacității de reproducere a unui alt animal în detrimentul propriului animal (Arbia & Carbonnier, 2016).

Cum spune Richard Dawkins în The Selfish Gene (2016), „Se spune că o entitate, cum ar fi un babuin, este altruistă dacă se comportă în așa fel încât să crească bunăstarea unei alte entități în detrimentul celei proprii.”

Și totuși, dintr-o perspectivă evoluționistă, acest lucru pare contraintuitiv.

După toate acestea, dacă majoritatea comportamentelor animalelor sunt ereditare, cum ar putea un comportament altruist să fie transmis în mod consecvent la generațiile următoare, atunci când are ca rezultat mai puțini descendenți?

Dar altruismul de rudenie (denumit, de asemenea, teoria fitness-ului incluziv) sugerează că ajutarea unei rude (care împărtășește o mare parte din codul nostru genetic) crește probabilitatea ca unele dintre genele noastre să fie transmise mai departe (Buss, 2014).

Comportamentul altruist promovează mai degrabă genele decât individul. Cercetările au arătat că o astfel de activitate scade pe măsură ce crește variația genetică (reprezentativă pentru gradul de distanțare în cadrul termenilor de familie).

Cum se explică însă acest comportament altruist față de străinii care împărtășesc mult mai puțin material genetic?

În acest punct, biologii evoluționiști apelează la o ramură a matematicii aplicate cunoscută sub numele de teoria jocurilor.

Acest model matematic arată că reciprocitatea – schimbul de ajutor pentru un beneficiu reciproc – poate explica altruismul biologic fără rude (Buss, 2014; Arbia & Carbonnier, 2016).

Altruismul reciproc afirmă că adaptările „care oferă beneficii celor care nu sunt rude pot evolua atâta timp cât livrarea beneficiilor este reciprocă la un moment dat în viitor” (Buss, 2014).

Altruismul reciproc și regnul animal

Teoria altruismului reciproc și fundamentele sale biologice ajută la explicarea motivelor pentru care animalele sunt motivate să îi ajute pe cei cu care nu sunt rude.

Un astfel de comportament este probabil să fie răsplătit mai târziu și, prin urmare, este extrem de valoros, deoarece aduce beneficii ambelor animale.

Există multe exemple în natură de animale care îi ajută pe alții – chiar și din specii diferite.

Chimpanzei

Când un cimpanzeu mai tânăr a preluat controlul grupului de la un mascul dominant mai în vârstă, la o grădină zoologică din Olanda, acesta din urmă nu era pregătit să se retragă. Lucrând cu un mascul mai tânăr și mai promițător, acesta a reușit să îl provoace pe noul mascul dominant și să își asigure o parte din drepturile de împerechere menționate mai sus pe care le pierduse atunci când fusese detronat (Buss, 2014).

Prin faptul că au lucrat împreună pentru o cauză comună, atât masculul mai în vârstă, cât și partenerul său mai tânăr au avut parte de beneficii reciproce.

Liliecii vampiri

Liliecii vampiri se hrănesc cu sânge de cai și vite. Cercetările arată că liliecii bine hrăniți, care trăiesc într-o colonie, regurgitează sângele de la vânătoarea din timpul nopții, oferindu-l celor flămânzi și de la care au primit sânge în trecut (Buss, 2014).

Cu cât legătura dintre lilieci este mai strânsă, cu atât este mai probabil ca aceștia să își împărtășească succesul la vânătoare.

Balenele cu cocoașă

În timp ce natura reciprocă a relației altruiste din următorul exemplu este neclară, acesta oferă un exemplu interesant de comportament între specii.

În 2009, ecologistul marin Robert Pitman a experimentat un act surprinzător de altruism în apele înghețate din Antarctica. Atunci când balenele ucigașe au început să atace o focă, aflată precar pe o mică banchiză de gheață, un erou improbabil a venit în ajutor.

Când foca a început să se spele de pe gheață – iar balenele ucigașe se pregăteau să atace – a apărut o balenă cu cocoașă. Aceasta s-a rostogolit pe spate, permițând focii să se întindă pe burtă, protejată. Când foca a început să alunece, balena a împins-o înapoi pe burtă (Howgego, 2016).

O notă despre altruismul eficient

Greg Lewis a vrut să facă o diferență în lume și să își folosească cele 80.000 de ore (numărul mediu de ore din cariera noastră) cât mai eficient posibil (Firth, 2017).

Lewis crede în altruismul eficient. Filozofia sa este de a folosi știința pentru a înțelege și a lua decizii bazate pe efectul pozitiv pe care îl poate avea asupra lumii.

Dar când a explorat impactul planurilor sale de a deveni medic, a descoperit că potențialul său era mai bine realizat dacă se concentra în altă parte. Lucrând în sectorul sănătății publice – unde putea direcționa politicile și avea un efect de anvergură asupra bunăstării unei populații – și făcând donații caritabile pe baza unui salariu mai bun, ar putea ajuta cât mai mulți oameni.

Utilizând un instrument statistic cunoscut sub numele de Quality Adjusted Life Years (ani de viață ajustați în funcție de calitate) și informații de pe site-ul 80.000 hours (80.000 de ore), a înțeles efectele pe care le are locul unde se cheltuiesc timpul și banii și a găsit o modalitate de a maximiza binele pe care îl poate face.

Altruism pur: Un punct de vedere filozofic

Actele de altruism le includ pe cele care nu numai că îl ajută pe altul sau îi îmbunătățesc bunăstarea, dar îi reduc și șansele de a fi rănit.

De exemplu, acordarea unei atenții suplimentare la volan în apropierea unei școli nu aduce un beneficiu direct unui copil, dar îi reduce potențialul de a fi rănit (Kraut, 2016).

Și totuși, viața este dezordonată și, de multe ori, la fel sunt și motivele noastre.

Șoferul poate acționa în mod altruist prin faptul că are grijă în jurul școlii, în timp ce manifestă, de asemenea, un anumit interes personal. Poate că conduce încet pentru a evita accidentele și posibilele prejudicii de reputație sau pentru a scăpa de o amendă pentru că a condus prea repede.

Autruismul pur apare atunci când există un singur motiv.

Dacă singurul scop al șoferului este siguranța copiilor, fără niciun beneficiu pentru el însuși, atunci comportamentul este considerat pur altruist.

Resurse relevante

Cartea următoare este o introducere detaliată în psihologia pozitivă și oferă un capitol pătrunzător și foarte captivant despre altruism și empatie.

• The Oxford Handbook of Positive Psychology – de Shane Lopez și Rick Snyder (Amazon)

Cele două cărți următoare despre psihologia evoluționistă oferă o explorare fascinantă a minții noastre evoluate și a adaptărilor care continuă să modeleze cine suntem.

• Psihologia evoluționistă: Noua știință a minții – David Buss (Amazon)
• Psihologia evolutivă: O introducere – Lance Workman și Will Reader (Amazon)

Consultați următorul link pentru o fundamentare filosofică a altruismului:

• Altruism – Richard Kraut (Stanford Encyclopedia of Philosophy)

Pentru cei care doresc să găsească o modalitate de a-și face viața profesională mai altruistă, următorul site web oferă informații despre cariere care adaugă valoare în viața oamenilor:

80.000 de ore

Un mesaj de luat acasă

În fiecare zi vedem mici acte care par a fi motivate de altruism. Și, ocazional, suntem martori sau citim la știri despre cineva care salvează o viață sau care își dăruiește timpul sau banii pentru a schimba în bine lumea cuiva.

Aceste acte arată tot ce este mai bun în a fi om.

Când suntem martori la o căzătură, la un accident de mașină sau la un copil pe cale să pășească în traficul care vine din sens opus, nu avem timp să deliberăm în mod conștient câștigul pe care l-am putea primi.

Modelul nostru de a acționa pare să fie instinctual. Dorim să oprim, sau cel puțin să reducem răul.

Poate că reacția noastră, deși automată, sugerează un anumit grad de altruism reciproc întârziat (sau indirect). Sperăm că, dacă unul dintre cei dragi ai noștri ar fi în pericol, cineva ar interveni, fără să se gândească la siguranța lor.

Dacă există altruism pur poate rămâne o chestiune de filozofie. Până când nu vom putea vedea adevărata și, cel mai probabil, complexa motivație din cadrul comportamentului nostru și al celorlalți, putem doar ghici ce se întâmplă în interiorul creierului nostru.

În orice caz, trebuie să ne străduim să aducem beneficii unii altora și să ne asigurăm bunăstarea atât la nivel local, cât și global.

De ce să nu ne facem timp să citim articole sau biografii ale celor care i-au ajutat pe alții fără să se gândească la ei înșiși, fie în timpul unui război, al unei foamete, al unui dezastru sau al unei crize economice? Vedeți partea pozitivă din acțiunile lor și binele din lume și gândiți-vă ce ați putea face cu timpul dumneavoastră.

Rolurile pe care le jucăm în societate îi afectează pe cei din jurul nostru, chiar dacă noi nu vedem acest lucru. Folosește-ți timpul cu înțelepciune, investește în altruism zilnic și pe termen mai lung și cunoaște diferența pe care o poate face.

Sperăm că ți-a plăcut să citești acest articol. Nu uitați să descărcați gratuit cele trei exerciții pentru punctele forte.

Dacă doriți să ajutați mai mulți oameni să își conștientizeze punctele forte, Masterclass-ul nostru Maximizing Strengths© este un șablon de formare cuprinzător care conține tot ce aveți nevoie pentru a deveni un practician bazat pe puncte forte și pentru a-i ajuta pe alții să își identifice și să își dezvolte calitățile unice într-un mod care promovează funcționarea optimă.