Cele 12 tipuri de joacă și ce înseamnă ele pentru copii

În anii 1930, cercetătoarea Mildred Parten a definit jocul ca fiind în șase etape care reflectă dezvoltarea socială a copiilor. Spre deosebire de Jean Piaget, care vedea jocul copiilor în principal în termeni de dezvoltare intelectuală sau cognitivă, Parten a pus accentul pe ideea că a învăța să te joci înseamnă a învăța cum să relaționezi cu ceilalți. Pe măsură ce copiii cresc și se dezvoltă, jocul evoluează. Anumite tipuri de joc sunt asociate cu anumite grupe de vârstă, deși toate tipurile de joc apar la orice vârstă. Jocul este modul în care copiii interacționează și explorează lumea, iar diferite tipuri de joc sunt necesare pentru a implica pe deplin dezvoltarea socială, fizică și intelectuală a copilului.

Etapele sociale ale jocului lui Parten

1. Jocul neocupat

În general întâlnit de la naștere până la aproximativ trei luni, bebelușii se ocupă cu jocul neocupat. Bebelușii par să facă mișcări aleatorii fără un scop clar și pot părea că doar observă, dar aceasta este forma inițială de joc.

2. Jocul solitar

De la trei până la 18 luni, copiii își vor petrece o mare parte din timp jucându-se singuri. În timpul jocului solitar, copiii nu par să observe alți copii care stau sau se joacă în apropiere. Ei își explorează propria lume privind, apucând și atingând obiecte. Adesea, ei se pot cufunda profund în activitate, „ignorând” lumea din jurul lor. Jocul solitar începe în copilărie și este obișnuit la copiii mici. Cu toate acestea, este important ca toate grupele de vârstă să aibă ceva timp pentru jocul solitar.

3. Jocul cu privitorul

Jocul cu privitorul are loc cel mai frecvent în timpul vârstei de copil mic. Un copil privește alți copii care se joacă și dobândește noi abilități lingvistice prin observare și ascultare, învățând în același timp cum să relaționeze cu ceilalți. Deși copiii pot pune întrebări celorlalți copii sau pot face comentarii, nu există niciun efort de a se alătura jocului. Acest tip de joc începe, de obicei, în timpul anilor de copil mic, dar poate avea loc la orice vârstă.

4. Jocul paralel

De la vârsta de 18 luni până la doi ani, copiii încep să se joace alături de alți copii, adesea imitându-i, dar fără nicio interacțiune. Jocul paralel le oferă copiilor mici oportunități de joc de rol. De asemenea, îi ajută pe copii să dobândească înțelegerea ideii de proprietate, inclusiv a conceptului de ceea ce este „al lor” și ceea ce aparține „celorlalți.”
Acesta este, de asemenea, momentul în care încep să își manifeste nevoia de a fi alături de alți copii de vârsta lor. Jocul paralel se întâlnește, de obicei, la copiii mici, deși apare la orice grupă de vârstă.

5. Jocul asociativ

Când copiii au în jur de trei-patru ani, ei devin mai interesați de alți copii decât de jucăriile lor. Copiii încep să socializeze cu alți copii. Jocul asociativ este atunci când copilul este interesat de persoanele care se joacă, dar nu și de coordonarea activităților sale cu acele persoane, sau chiar neapărat de organizarea activităților sale. Jocul asociativ îi ajută pe copii să dezvolte în continuare arta de a împărtăși, dezvoltarea limbajului, abilitățile de rezolvare a problemelor și cooperarea. În timpul jocului asociativ, copiii din cadrul grupului au obiective similare. Cu toate acestea, ei nu stabilesc reguli și nu există o organizare formală.

6. Jocul social/cooperativ

Copiii în jurul vârstei de trei ani încep să socializeze cu alți copii. Ei sunt interesați atât de copiii din jurul lor, cât și de activitățile pe care le fac. Prin interacțiunea cu alți copii în contexte de joacă, un copil învață reguli sociale, cum ar fi a da și a primi și a coopera. Copiii încep să împartă jucării și idei și să respecte regulile și orientările stabilite. Ei încep să învețe să utilizeze raționamentul moral pentru a-și dezvolta un simț al valorilor. Activitățile sunt organizate, iar participanții au roluri atribuite. Pot apărea identități de grup, ca în cazul jocurilor de prefăcătorie.

Peste etapele lui Parten, joaca poate fi, de asemenea, descrisă prin aceste categorii suplimentare sau tipuri de activități pe care copiii le pot desfășura în timpul jocului.

7. Joc motric – fizic

Când copiii aleargă, sar și se joacă jocuri cum ar fi „v-ați ascunselea” și „tag”, ei se implică în jocul fizic. Jocul fizic le oferă copiilor șansa de a-și dezvolta forța musculară, coordonarea și de a face exerciții fizice și de a-și dezvolta corpul în mod corespunzător, menținând în același timp o greutate sănătoasă. De asemenea, copiii învață să facă cu rândul și să accepte să câștige sau să piardă.

8. Jocul constructiv

În acest tip de joc, copiii construiesc și creează lucruri. Jocul constructiv începe în copilărie și devine mai complex pe măsură ce copilul crește. La vârsta de copil mic, copiii încep să construiască lucruri cu blocuri sau să stivuiască jucării, să deseneze sau să stivuiască piese libere, cum ar fi lemnul sau conurile de pin pe terenul de joacă. În timpul jocului constructiv, copiii explorează obiecte, descoperă modele și rezolvă probleme, pentru a afla ce funcționează și ce nu. Ei capătă încredere în manipularea obiectelor și exersează crearea de idei și lucrul cu numere și concepte.

9. Jocul expresiv

Copiii învață să exprime sentimente și emoții în timpul jocului expresiv. Arta, muzica și scrisul îi ajută pe copii să-și dezvolte creativitatea și comunicarea simbolică prin intermediul jocului expresiv.

10. Jocul fantezist / dramatic

Copiii învață să creeze și să-și imagineze dincolo de lumea lor în timpul jocului fantezist. Ei își pot asuma roluri de adulți și învață să gândească în mod abstract. Copiii își extind imaginația și folosesc cuvinte și numere noi pentru a exprima concepte, imaginații și concepte istorice. Copiii pot reconstitui situații, pot experimenta cu limbaje și pot învăța să exprime emoții în timpul jocului de fantezie. Ei pot, de asemenea, să-și rezolve problemele emoționale proiectându-le pe o situație fantastică.

11. Jocul competitiv

Jocul competitiv începe la sfârșitul perioadei preșcolare. Jocul este organizat prin obiective de grup și reguli stabilite. Există cel puțin un lider, iar copiii intră sau ies definitiv din grup.
Copiii trec de la o lume centrată pe sine la o înțelegere a importanței interacțiunilor sociale și a regulilor. O parte a acestei dezvoltări are loc atunci când învață jocuri precum Tag, Follow the Leader, Simon Says și sporturi de echipă. Jocurile cu reguli îi învață pe copii conceptul că viața are reguli pe care toată lumea trebuie să le urmeze.

12. Jocul virtual / digital

Când copiii joacă jocuri video electronice sau programe de învățare pe calculator, ei se angajează într-o formă de joc solitar. Nu există interacțiune socială sau consecințe. Dacă este excesivă, joaca virtuală are adesea un impact negativ asupra funcționării executive și a abilităților sociale ale copilului, inclusiv asupra contactului vizual și a capacității de atenție.

Este important să le permitem copiilor să se implice în toate aceste stiluri de joacă pentru dezvoltarea lor emoțională, intelectuală și fizică generală. Multe dintre aceste stiluri de joacă vor începe în casă, dar unele tipuri pot începe doar în grădinițe, centre de zi sau în parcuri publice și la locul de joacă. Asigurați bunăstarea copilului dumneavoastră notând ce stiluri de joacă nu au fost încă introduse acasă și oferiți-i șansa de a se dezvolta vizitând parcul sau locul de joacă din localitate.

.