Clasificarea navelor militare
De obicei, ne ocupăm de aer – în această postare de pe blog vom face o scurtă „excursie pe apă”. În prezent, există multe nave diferite în marina militară a lumii. Toate au aplicații diferite, iar unele clasificări sunt exclusive pentru anumite țări. Diferite țări și-au depus efortul în diferite tipuri de nave, iar unele au investit în aproape toate. Pentru cititorul cu cunoștințe de bază, încercăm să facem puțină lumină asupra acestei clasificări. În acest articol, vom analiza diferitele tipuri de nave de suprafață și submersibile și ce marine le operează. Prima navă de pe listă: Fregata.
Fregată de apărare aeriană și de comandă din clasa Zeven Provinciën a Marinei Regale Olandeze.
Frigatele sunt considerate de obicei nave cu o greutate mai mare de 3000 de tone. Rolul său este de a proteja alte nave din grupul său de atac, partea principală a acestei responsabilități fiind de a le proteja de submarinele ostile. Fregata nu are o definiție propriu-zisă, ceea ce înseamnă că au asemănări cu corvetele, distrugătoarele și chiar cu crucișătoarele. Navele de luptă litorale sunt considerate de unii drept fregate.
Corvete
HSwMS Helsingborg din clasa suedeză Visby. Dispune de o carcasă invizibilă care îi scade secțiunea transversală radar cu 99%.
O corvetă este o navă de război mică, cu armament ușor. Datorită acestui fapt și a manevrabilității lor ridicate, ele se descurcă de minune în mările mici, Marea Roșie, de exemplu, ceea ce reprezintă un motiv important – alături de costul comparabil scăzut – pentru care multe dintre marinele din lume le operează (ca să vă dau câteva exemple: SUA, Argentina, Argentina, Bangladesh, Brazilia, Bulgaria, China, Danemarca, Germania, Egipt, India, Indonezia, Iran, Israel, Italia, Pakistan, Filipine, Polonia, Portugalia, România, Rusia, Coreea de Sud, Suedia, Turcia… Datorită faptului că Rusia este conectată la multe mări mai mici, a investit foarte mult în corvete și este cel mai mare operator de corvete din lume.
Destroyere
Destroyerul american USS Winston S. Churchill din clasa Arleigh Burke.
Destroyerele se numără printre navele utilizate pe scară largă în lume datorită gamei lor largi de utilizare. Combinația dintre puterea lor de foc mare și rezistența ridicată le face ideale atât pentru războaie, cât și pentru operațiuni de escortă și (alte) operațiuni de menținere a păcii. Denumirea de „distrugător” provine din războiul ruso-japonez de la începutul secolului al XX-lea, unde au fost denumite „distrugător cu torpile”. Astăzi sunt cele mai grele nave de luptă de suprafață, după crucișătorul.
Crucișătoarele
Crucișătorul USS Cowpens din clasa Ticonderoga își lansează rachetele.
Cruisiere – Crucișătorul este cel mai puternic dintre toate. Este construit pentru a avea o mare putere de foc și pentru a fi capabil să elimine tot ceea ce grupul său de atac poate înfrunta. Din cauza costului său ridicat și a capacității reduse de misiune, doar SUA, Rusia și Peru (nave vechi) le operează. Linia dintre crucișătoare și distrugătoare nu este foarte evidentă datorită faptului că unele dintre noile distrugătoare (DDG-1000, de exemplu) au o putere de foc mai mare decât unele crucișătoare.
Nave de asalt amfibiu
.jpg)
O navă de asalt amfibiu din clasa Tarawa a USN își arată puntea bună.
Aceste nave sunt nave de război folosite pentru a sprijini trupele terestre sub formă de muniție, transport, realimentare a vehiculelor și pentru a le proteja de avioanele și navele de suprafață inamice care se apropie. Cele mai multe dintre ele au atât o punte pentru elicoptere (de unde pot debarca avioanele VTOL, cum ar fi F-35, cât și elicopterele), cât și o punte bună, unde pot fi întreținute și reparate mici nave amfibii. Unele dintre ele sunt considerate portavioane, de exemplu, portavionul japonez Izumo a fost redenumit în „distrugător de elicoptere”, chiar dacă arată ca un portavion.
Portavioane
Amiralul Kuznetsov din marina rusă.
Definiția unui portavion este „O navă navală de mari dimensiuni concepută ca bază aeriană mobilă, având o punte plană și lungă pe care aeronavele pot decola și ateriza pe mare”. Exact așa cum spune definiția, este folosit ca bază navală și centru de operațiuni aeriene. Portavioanele sunt cele mai mari nave militare din lume, unele dintre ele cântărind peste 100 000 de tone și având capacitatea de a găzdui aproape 6 000 de oameni. O altă denumire a portavioanelor este Superportavioane, care este numele portavioanelor cu o greutate de peste 66 000 de tone. Singura țară care operează mai mult de 2 portavioane este în prezent Statele Unite (10 active).
Nave de luptă litorală
USS Freedom (spate) și USS Independence (față) sunt ambele nave de luptă litorală ale US Navy.
Navă de luptă litorală – O clasă mică de nave specializate pentru a opera în zone cu ape foarte puțin adânci, unde nu pot fi folosite alte nave mai mari. Sub această denumire, există doar câteva operaționale și toate aparțin marinei americane. Potrivit paginii de internet a Marinei Statelor Unite, navele LCS sunt „concepute pentru a fi o navă de luptă de suprafață în rețea, agilă și invizibilă, capabilă să învingă amenințările anti-acces și asimetrice în zonele litorale”. De asemenea, au fost construite pentru a fi un complement pentru noul DDG-1000 și pentru viitoarele crucișătoare. Navele de luptă litorale americane sunt uneori considerate corvete mari.
Submariniere – Atac
Clasa Delfinul din marina israeliană.
Submarinul de atac este tipul de submarin conceput pentru a doborî alte submarine și nave de suprafață. Toate folosesc torpile pentru a-și vâna prada, iar unele folosesc rachete de croazieră în VLS pentru a avea o gamă și mai mare de ținte. Datorită vizibilității lor reduse, sunt excelente pentru a proteja navele prietene și pentru a culege informații despre inamic.
Submarin – Rachetă balistică
Submarin din clasa US Ohio – una dintre rachetele sale balistice este de 150 de ori mai puternică decât bombele Nagasaki și Hiroshima la un loc.
Acest tip de submarin este specializat să iasă pe mare, să se ascundă și apoi să lanseze SLBM-uri cu focoase nucleare (sau convenționale) pentru a doborî ținte inamice importante din punct de vedere strategic. Capacitatea de a doua lovitură avea rolul de a asigura „evitarea primei utilizări” a armelor nucleare în timpul Războiului Rece. Submarinele strategice reprezintă metoda tradițională – dar costisitoare – de furnizare a unei capacități de a doua lovitură. Cealaltă ar fi „Lansarea la avertizare”. Noile submarine nucleare pot sta pe mare luni de zile, putând în orice moment să lanseze o rachetă de distrugere în masă de la mii de kilometri distanță. Din acest motiv, toate submarinele moderne cu rachete balistice au ca sursă de energie reactoare nucleare, ceea ce le conferă o rază de acțiune aproape „nelimitată”.
Submarin – Rachete de croazieră
Submarin cu rachete de croazieră clasa Kilo.
Un submarin cu rachete de croazieră este un submarin care poate lansa rachete de croazieră (SLCM). Acestea au o putere de foc extremă, de exemplu, submarinul cu rachete de croazieră din clasa Ohio poate lansa 154 de rachete de croazieră fără realimentare și nici reînarmare. Tipurile anterioare de submarine cu rachete de croazieră trebuiau să iasă la suprafață înainte de a-și lansa rachetele, dar această problemă a fost rezolvată, iar acum își pot lansa rachetele fără a fi văzute cu ochiul liber.
Țări care utilizează diferitele tipuri de nave (aceste informații ar putea ajunge să se schimbe):
| Tip: | Țări care le operează: | Exemplu de navă: |
| Frigate | United States, Australia, Canada, China, Croatia, Denmark, Germany, India, Iran, Italy, Malaysia, Myanmar, Netherlands, New Zealand, Norway, Pakistan, Philippines, Romania, Russia, Singapore, South Africa, Spain, Turkey, Taiwan, United Kingdom. |
|
| Amphibious assault ship | United States, France, Russia, South Korea, Spain, Australia, United Kingdom. |
|
| Destroyer | United States, United Kingdom, Italy, France, Canada, India, China, Japan, South Korea, Russia. |
|
| Aircraft carrier | United States, India, Italy, China, Spain, France, Russia, Brazil, Thailand. |
|
| Littoral combat ship | United States |
|
| Cruiser | United States, Russia, Peru |
|
| Corvette | United States, Argentina, Bangladesh, Brazil, Bulgaria, China, Denmark, Germany, Egypt, India, Indonesia, Iran, Israel, Italy, Pakistan, the Philippines, Poland, Portugal, Romania, Russia, South Korea, Sweden, Turkey. |
|
| Attack submarine | United States, Russia, India, France, China |
|
| Ballistic missile submarine | United States, France, China, Russia, United Kingdom. |
|
| Cruise missile submarine | United States, Russia, United Kingdom, Israel, India, China. | US Ohio-class Israeli Dolphin-class |
Picture of the US Norfolk Naval Base.
Norfolk Naval base in Virginia (US) is the largest American naval station where many of the US Navy’s vessels are stationed. Explore the Norfolk Naval Base here: https://goo.gl/maps/bHoh8
As can be seen, many of the definitions go into each other with some ships belonging to several of them (for instance the LCSs). The definitions are no „rules” but more like general guidelines to get some kind of system and organisation. Of course, the ships of the same classification can differ a lot due to age, cost and the environment they are built for. What can be seen is that the smaller ships with larger areas of use are present in many navies, whereas the bigger navies with bigger financial support have ships that are both bigger and built for specific tasks. One country like that is the United States which has ships belonging to every group presented in this article.
Additional Reading:
- Read a three-part series about aircraft carriers here.
- Read about the F-35 that can be used on Amphibious assault ships due to its STOVL properties here.
- Read the story of Russian aircraft carriers here.
An overview for orientation of the text above:
classifications of naval vessels