Criminalitate cibernetică
Definirea criminalității cibernetice
Noile tehnologii creează noi oportunități infracționale, dar puține tipuri noi de infracțiuni. Ce deosebește criminalitatea cibernetică de activitatea infracțională tradițională? În mod evident, o diferență este utilizarea computerului digital, dar tehnologia singură este insuficientă pentru orice distincție care ar putea exista între diferitele domenii de activitate infracțională. Infractorii nu au nevoie de un computer pentru a comite fraude, pentru a face trafic de pornografie infantilă și de proprietate intelectuală, pentru a fura o identitate sau pentru a încălca viața privată a cuiva. Toate aceste activități existau înainte ca prefixul „cibernetic” să devină omniprezent. Criminalitatea cibernetică, în special cea care implică internetul, reprezintă o extensie a comportamentului infracțional existent, alături de unele activități ilegale noi.
Cel mai mare parte a criminalității cibernetice reprezintă un atac asupra informațiilor despre persoane, corporații sau guverne. Deși atacurile nu au loc asupra unui corp fizic, ele au loc asupra corpului virtual personal sau corporativ, care reprezintă setul de atribute informaționale care definesc persoanele și instituțiile pe internet. Cu alte cuvinte, în era digitală, identitățile noastre virtuale sunt elemente esențiale ale vieții de zi cu zi: suntem un mănunchi de numere și identificatori în mai multe baze de date informatice deținute de guverne și corporații. Criminalitatea cibernetică evidențiază centralitatea computerelor în rețea în viețile noastre, precum și fragilitatea unor fapte aparent solide precum identitatea individuală.
Un aspect important al criminalității cibernetice este caracterul său nelocal: acțiunile pot avea loc în jurisdicții separate de distanțe mari. Acest lucru pune probleme grave pentru aplicarea legii, deoarece infracțiunile care anterior erau locale sau chiar naționale necesită acum cooperare internațională. De exemplu, dacă o persoană accesează materiale pornografice cu copii aflate pe un computer dintr-o țară care nu interzice pornografia infantilă, persoana respectivă comite o infracțiune într-o națiune în care astfel de materiale sunt ilegale? Unde anume are loc criminalitatea informatică? Spațiul cibernetic este pur și simplu o versiune mai bogată a spațiului în care are loc o conversație telefonică, undeva între cele două persoane care poartă această conversație. Fiind o rețea care se întinde pe întreaga planetă, internetul oferă infractorilor multiple ascunzători în lumea reală, precum și în rețeaua însăși. Cu toate acestea, la fel cum indivizii care merg pe jos lasă urme pe care un urmăritor priceput le poate urmări, infractorii cibernetici lasă indicii cu privire la identitatea și locația lor, în ciuda eforturilor lor de a-și acoperi urmele. Cu toate acestea, pentru a urmări astfel de indicii dincolo de granițele naționale, trebuie să fie ratificate tratatele internaționale privind criminalitatea informatică.
În 1996, Consiliul Europei, împreună cu reprezentanți guvernamentali din Statele Unite, Canada și Japonia, a elaborat un tratat internațional preliminar care să acopere criminalitatea informatică. În întreaga lume, grupurile de libertarieni civili au protestat imediat față de prevederile tratatului care impuneau furnizorilor de servicii de internet (ISP) să stocheze informații despre tranzacțiile clienților lor și să predea aceste informații la cerere. Lucrările la tratat au continuat totuși, iar la 23 noiembrie 2001, Convenția Consiliului Europei privind criminalitatea informatică a fost semnată de 30 de state. Convenția a intrat în vigoare în 2004. Protocoale suplimentare, care acoperă activitățile teroriste și infracțiunile cibernetice rasiste și xenofobe, au fost propuse în 2002 și au intrat în vigoare în 2006. În plus, diverse legi naționale, cum ar fi USA PATRIOT Act din 2001, au extins puterea autorităților de aplicare a legii de a monitoriza și proteja rețelele informatice.