Cum să creați o strategie de portofoliu pentru pensionare

Prima regulă a planificării veniturilor la pensie este: Nu rămâneți niciodată fără bani. A doua regulă este: Nu uitați niciodată prima regulă.

Sună destul de simplu. Acolo unde se complică lucrurile este negocierea între două preocupări la fel de valabile, dar conflictuale: nevoia de siguranță și de conservare a capitalului și nevoia de creștere pentru a acoperi inflația pe durata de viață a pensionarului. Puțini sunt cei care doresc să își asume riscuri foarte mari cu fondurile lor de pensii. Cu toate acestea, un portofoliu de investiții cu risc zero – unul investit exclusiv în vehicule de venit sigure, cum ar fi obligațiunile de trezorerie ale SUA – va eroda în mod constant valoarea fondului de pensii, chiar și cu retrageri foarte modeste.

Oricât de contraintuitiv ar părea, este aproape garantat faptul că portofoliile cu risc zero nu vor îndeplini niciun obiectiv economic rezonabil. Pe de altă parte, un portofoliu exclusiv de acțiuni are randamente așteptate ridicate, dar vine cu o volatilitate care riscă să fie decimată dacă retragerile continuă în timpul piețelor în scădere. Strategia adecvată echilibrează aceste două cerințe conflictuale.

Un portofoliu echilibrat

Obiectivul va fi acela de a proiecta un portofoliu care să echilibreze cerințele de venit liberal cu o lichiditate suficientă pentru a rezista piețelor în scădere. Putem începe prin a împărți portofoliul în două părți, cu obiective specifice pentru fiecare:

1. Diversificarea cea mai largă posibilă reduce volatilitatea părții de acțiuni la cea mai mică limită practică, asigurând în același timp creșterea pe termen lung necesară pentru a acoperi inflația, și îndeplinește randamentul total necesar pentru a finanța retragerile.
2. Rolul venitului fix este de a oferi o rezervă de valoare pentru a finanța distribuțiile și de a atenua volatilitatea totală a portofoliului. Portofoliul de titluri cu venit fix este conceput pentru a fi aproape de volatilitatea pieței monetare, mai degrabă decât să încerce să se întindă pentru randament prin creșterea duratei sau prin scăderea calității creditului. Producția de venituri nu este un obiectiv principal.

Ambele porțiuni ale portofoliului contribuie la obiectivul de a genera o retragere sustenabilă liberală pe perioade lungi de timp. Observați că, în mod specific, nu investim pentru venit; mai degrabă, investim pentru randament total.

Randament total vs. venit

Bunicii dumneavoastră au investit pentru venit și și-au înghesuit portofoliile cu acțiuni cu dividende, acțiuni preferențiale, obligațiuni convertibile și mai multe obligațiuni generice. Mantra era să trăiască din venit și să nu se atingă niciodată de capital. Ei selectau titlurile individuale pe baza randamentelor lor mari și suculente. Pare o strategie rezonabilă, dar tot ce au obținut a fost un portofoliu cu randamente mai mici și un risc mai mare decât era necesar.

La vremea respectivă, nimeni nu știa mai bine, așa că îi putem ierta. Au făcut tot ce au putut în condițiile înțelepciunii predominante. În plus, dividendele și dobânzile erau mult mai mari pe vremea bunicilor dvs. decât în prezent – iar speranța de viață după pensionare era mai scurtă. Așadar, deși departe de a fi perfectă, strategia a funcționat după o modă.

Astăzi, există un mod mult mai bun de a gândi investițiile. Întregul impuls al teoriei financiare moderne este de a schimba accentul de la selectarea titlurilor individuale la alocarea de active și construirea de portofolii și de a se concentra pe randamentul total mai degrabă decât pe venit. În cazul în care portofoliul trebuie să facă distribuții din orice motiv, cum ar fi pentru a vă susține stilul de viață în timpul pensionării, este posibil să alegeți între clasele de active pentru a rade acțiunile, după caz.

Abordarea investițiilor cu randament total

Investițiile cu randament total renunță la definițiile artificiale ale venitului și ale principalului, care au dus la numeroase dileme contabile și de investiții. Ea produce soluții de portofoliu care sunt mult mai optime decât vechiul protocol de generare a veniturilor. Distribuțiile sunt finanțate în mod oportunist din orice porțiune a portofoliului, fără a ține cont de veniturile contabile, dividende sau dobânzi, sau pierderi; am putea caracteriza distribuțiile ca fiind dividende sintetice.

Abordarea de investiții cu randament total este universal acceptată de literatura academică și de cele mai bune practici instituționale. Este impusă de Legea uniformă privind investițiile prudente (Uniform Prudent Investment Act – UPIA), de Legea privind securitatea veniturilor din pensii ale angajaților (Employee Retirement Income Security Act – ERISA), de dreptul comun și de regulamente. Diversele legi și regulamente s-au schimbat toate de-a lungul timpului pentru a încorpora teoria financiară modernă, inclusiv ideea că investiția pentru venit este o strategie de investiții nepotrivită.

Cu toate acestea, există întotdeauna cei care nu înțeleg cuvântul. Mult prea mulți investitori individuali, în special pensionari sau cei care au nevoie de distribuții regulate pentru a-și susține stilul de viață, sunt încă blocați în strategia de investiții a bunicului. Având de ales între o investiție cu un dividend de 4% și o creștere așteptată de 2% sau o rentabilitate așteptată de 8%, dar fără dividende, mulți ar opta pentru investiția cu dividende și ar putea argumenta, împotriva tuturor dovezilor disponibile, că portofoliul lor este „mai sigur”. Este demonstrabil că nu este așa.

Total Return Investing in Action

Atunci, cum ar putea un investitor să genereze un flux de retrageri pentru a-și susține nevoile legate de stilul de viață dintr-un portofoliu cu randament total?

• Începeți prin a selecta o rată de retragere sustenabilă. Cei mai mulți observatori consideră că o rată anuală de 4% este sustenabilă și permite unui portofoliu să crească în timp.
• Realizați o alocare de active de nivel superior de 40% pentru obligațiuni pe termen scurt, de înaltă calitate, și 60% (soldul) pentru un portofoliu diversificat de acțiuni globale, poate 10 până la 12 clase de active.
• Generați numerar pentru distribuții în mod dinamic, în funcție de situație.

Într-o piață în scădere, alocarea de 40% pentru obligațiuni ar putea susține distribuțiile timp de 10 ani înainte ca orice active volatile (acțiuni) să trebuiască să fie lichidate. Într-o perioadă bună, când activele de capitaluri proprii s-au apreciat, distribuțiile pot fi efectuate prin raderea acțiunilor și apoi prin utilizarea oricărui surplus pentru reechilibrarea înapoi la modelul 40/60 obligațiuni/capitaluri proprii.

Reechilibrarea portofoliului

Reechilibrarea în cadrul claselor de capitaluri proprii va spori în mod incremental performanța pe termen lung prin impunerea unei discipline de a vinde mai mult și de a cumpăra mai puțin, pe măsură ce performanța între clase variază.

Anumiți investitori cu aversiune la risc pot alege să nu reechilibreze între acțiuni și obligațiuni în timpul piețelor de acțiuni în scădere, dacă preferă să își păstreze intacte activele sigure. Deși acest lucru protejează distribuțiile viitoare în cazul unei piețe de acțiuni descendente prelungite, vine cu prețul unor costuri de oportunitate. Cu toate acestea, recunoaștem că a dormi bine este o preocupare legitimă. Investitorii vor trebui să își stabilească preferințele în ceea ce privește reechilibrarea între activele sigure și cele riscante ca parte a strategiei lor de investiții.

The Bottom Line

Într-o lume cu rate scăzute ale dobânzii, este ușor pentru investitori să devină obsedați de randament. Cu toate acestea, chiar și pentru portofoliile orientate spre pensionare, o strategie de investiții cu randament total va obține randamente mai mari cu un risc mai mic decât o abordare de tip investiție pentru venit. Acest lucru se traduce printr-un potențial de distribuție mai mare și o creștere a valorilor terminale, reducând în același timp probabilitatea ca portofoliul să rămână fără fonduri.