Cum să folosești verbele reflexive spaniole ca un nativ

Este o realitate a vieții: Pe măsură ce creștem, trebuie să începem să facem tot felul de lucruri pentru noi înșine.

Ne spălăm singuri, ne periem singuri părul, ne ridicăm singuri din pat și facem tot felul de activități de unii singuri, pentru noi înșine.

În spaniolă, avem o cu totul altă clasă de verbe pentru a vorbi despre aceste lucruri!

Se numesc verbe reflexive. Din păcate, așa cum pentru unii dintre noi este o pacoste să facem lucruri pentru noi înșine, tot așa și verbele reflexive pot fi o pacoste de învățat. Din fericire, regulile verbelor reflexive sunt de fapt foarte simple! Odată ce ați învățat tot ce trebuie să știți în acest ghid suprem al verbelor reflexive, veți fi pregătit – indiferent de stadiul în care vă aflați.

Descărcați: Acest articol de blog este disponibil sub forma unui PDF convenabil și portabil pe care îl puteți lua oriunde. Faceți clic aici pentru a obține o copie. (Download)

Ce este un verb reflexiv?

Un verb reflexiv este un verb care se referă la ceva ce subiectul își face singur. Orice zi este plină de sarcini pe care trebuie să le îndepliniți „asupra voastră”, cum ar fi să vă periați singur părul sau să vă treziți singur. Aceste verbe se reflectă asupra lor însele, de aceea sunt cunoscute sub numele de verbe „reflexive”.

Nota rapidă: Dacă doriți să aflați mai multe despre subiecte, obiecte și alte părți de vorbire în spaniolă înainte de a continua, consultați această postare despre elementele de bază ale structurii spaniole. Acum, înapoi la acțiune.

Cel mai simplu mod de a recunoaște un verb reflexiv infinitiv (neconjugat) este că, în loc să se termine cu -ar, -ir sau -er, se va termina cu -se. De exemplu:

lavar – a se spăla
lavarse – a se spăla

Patronul verbului reflexiv ar putea fi explicat ca referindu-se la un caz în care subiectul finalizează acțiunea asupra sa.

Pe de altă parte, cu un verb obișnuit, subiectul finalizează o acțiune asupra unui alt subiect sau obiect.

Majoritatea verbelor reflexive sunt pur și simplu verbe obișnuite la care se adaugă un se pentru a indica faptul că subiectul și obiectul sunt aceleași. Cu toate acestea, unele nu pot fi altceva decât reflexive. Luați în considerare verbul „repent” în limba engleză. Numai subiectul se poate pocăi, pentru sine. Subiectul nu se poate pocăi pentru altcineva.

De aceea, în spaniolă, „arrepentirse” (a se pocăi) nu poate fi folosit fără elementul se sau reflexiv. Același lucru se poate spune și despre quejarse (a se plânge).

Verbele reflexive sunt, de asemenea, folosite uneori pentru a descrie un răspuns emoțional. Echivalentul englezesc al acestui lucru este „a deveni ceva” (de exemplu, am devenit trist) sau ceva care „te face” să te simți într-un anumit fel (de ex, „mă plictisesc” sau „mă face fericit”).

În formatul verbelor reflexive spaniole, asta este:

Te alegras de leer – Te face fericit să citești
Me aburro de estudiar – Mă plictisesc să studiez

Acum că știți cum arată un verb reflexiv spaniol, haideți să învățăm cum să le folosim.

Utilizarea verbelor reflexive în spaniolă va deveni în curând o a doua natură – un reflex, dacă vreți – dar acest lucru se va întâmpla doar dacă vă faceți timp acum să învățați cu adevărat cum funcționează verbele reflexive.

Vom împărți totul în cinci pași bine conturați pentru dvs. Până la sfârșitul acestei postări, veți fi pe drumul cel bun pentru a cuceri aceste verbe enervante!

Și dacă doriți și mai mult ajutor cu acest subiect, consultați videoclipurile autentice de pe FluentU.

FluentU înseamnă mult mai mult decât videoclipuri: Aveți, de asemenea, acces la flashcards interactive și liste de vocabular, subtitrări comentate și teste personalizate care evoluează pe măsură ce învățați. Este o metodă distractivă de a vă cufunda în limba spaniolă așa cum o folosesc cu adevărat vorbitorii nativi, în timp ce vă construiți în mod activ vocabularul.

Cunoașteți-vă pronumele

Pentru a înțelege cum să folosiți verbele reflexive, va trebui să înțelegeți pronumele. Pronumele sunt acele cuvinte enervante, de două sau trei litere, de care verbele reflexive au nevoie pentru a avea sens. Ele sunt echivalentele lui „eu însumi”, „tu însuți” și așa mai departe.

Pronumele reflexive sunt aproape la fel ca pronumele obiect indirect.

Există doar o singură diferență cheie: În loc de le sau les pentru persoana a treia singular și plural, pronumele reflexive folosesc se.

SINGULAR

Persoana I (yo): me
Persoana a II-a (tú): te
Persoana a III-a (él/ella/usted): se

PLURAL

Persoana întâi (nosotros): nos
Persoana a doua (vosotros): os
Persoana a treia (ellos/ellas/ustedes): se

Să vedem asta în acțiune!

Verbul reflexiv lavarse ar putea fi conjugat astfel:

Me lavo las manos (Eu mă spăl pe mâini)
Te lavas las manos (Tu te speli pe mâini)

Când subiectul este yo, se folosește pronumele me. Când subiectul este tú, se folosește pronumele te și așa mai departe.

Este bine să auzim aceste pronume în acțiune. Momentul în care le folosim cel mai des este atunci când vorbim despre rutinele noastre zilnice. Încercați acest videoclip de pe YouTube pentru a vedea o vorbitoare nativă de limba spaniolă vorbind despre rutina ei zilnică.

Plasează-ți pronumele

Una dintre cele mai dificile părți ale învățării verbelor reflexive este să știi unde să plasezi un pronume.

Este adesea partea cea mai confuză a verbelor reflexive pentru cei care nu sunt vorbitori de spaniolă, dar dacă știi regulile cheie nu va mai părea atât de greu! În curând va deveni o a doua natură. Here are the 3 big rules that you need to remember about placing pronouns:

• Usually, a pronoun goes before a reflexive verb:

Formula: subject + pronoun + verb + object

Example: Yo me peino el pelo. (I brush my hair.)

Yo (subject) me (pronoun) peino (verb) el pelo (object)

• If you have two verbs next to one another, the pronoun placement is more flexible.

Formula: subject + verb + reflexive verb + pronoun

Example: Ella está peinándose. (She is brushing her hair.)

Ella (subject) está (verb) peinándo (reflexive verb) se (pronoun)

*Note that there’s an accent placed on the a. The accent should be placed on the a in –ando (in –ar verbs) and the e in –iendo (in –er and –ir verbs) when the verb and the pronoun are merged into one word.

• With a gerund like peinando, the reflexive pronoun can go before or after the verb. You could equally say:

Formula: subject + pronoun + verb + reflexive verb

Example: Ella se está peinando. (She is brushing her hair.)

Ella (subject) se (pronoun) está (verb) peinando (reflexive verb)

So, when must the pronoun go at the end of the verb?

• An infinitive reflexive must always have the pronoun at the end.

Quiero ducharme (I want to wash myself)

Antes de vestirme (before I get dressed)

• In a positive command, the pronoun must always go at the end of the conjugated reflexive verb.

¡Vístete! (Get dressed!)

• In a negative command, the pronoun must always go before the conjugated reflexive verb.

¡No te levantes! (Don’t get up!)

Ah, and now we’re on the issue of negatives. Let’s learn more about negatives.

Get Those Negatives Right

The no always goes before the pronoun. Imagine the formula like this:

Formula: No + pronoun + conjugated reflexive verb

Example: No me ducho. ( I don’t shower myself)

No (no) me (pronoun) ducho (conjugated reflexive verb)

The no may only go immediately before the pronoun in this case. When the pronoun is at the end of the verb, things look a little different. Consider the following.

Formula: No + verb + reflexive verb + pronoun (In this formula the reflexive verb and pronoun are merged into one word)

Example: Ella no está peinándose. (Ea nu se piaptănă)

Exemplu: Ea nu se piaptănă: Ella no va a peinarse. (She isn’t going to pieptene her hair)

„That’s a fair few rules”, vă aud spunând. Odată ce le veți stăpâni, nici măcar nu va mai trebui să vă gândiți la ele. La fel cum nu vă gândiți la modul în care vorbiți în engleză – pur și simplu o faceți.

Obiectele de unghii și proprietatea

Detectivii dintre voi s-ar putea să fi observat ceva neașteptat! Articolele obiectelor implicate în acțiunile verbelor reflexive nu se schimbă pentru a deveni proprietatea subiectului. În limba engleză am spune „Mă spăl pe mâini.” Articolul dinaintea mâinilor se schimbă la persoana întâi, astfel încât ascultătorul să știe că mâinile ne aparțin. Același lucru s-ar putea spune despre multe alte propoziții.

În spaniolă, însă, schimbarea proprietății prin intermediul articolului nu este necesară. În schimb, veți vedea propoziții precum:

Me lavo las manos. (Mă spăl pe mâini).

Căutați cu atenție, las manos nu a fost schimbat în mis manos. Asta pentru că, datorită verbului reflexiv, este foarte clar în spaniolă că subiectul se spală singur pe mâini. Amintiți-vă că în toate construcțiile de propoziții spaniole cu verbe reflexive nu este necesar să se reitereze proprietatea prin articole în fața obiectelor.

Conjugă cu încredere

Conjugă un verb reflexiv la fel cum ai face-o cu un verb obișnuit.

Amintește-ți că subiectul își face singur verbul, așa că îl vei conjuga în această formă. De exemplu, în me peino (mă pieptene) conjugarea lui peino este la persoana întâi singular, la fel ca și pronumele.

S-ar putea să doriți să exersați acest lucru, așa că încercați acest fill in the gaps despre legendara artistă Frida Kahlo pentru a încerca să conjugați verbele reflexive.

Rețineți:

Verbele reflexive sunt de obicei regulate în conjugarea lor și regulile cheie de plasare a pronumelui nu se schimbă niciodată. Dacă un verb se referă la un subiect care completează o acțiune asupra sa, este reflexiv!

Doar adăugați se!

Descărcați: This blog post is available as a convenient and portable PDF that you can take anywhere. Click here to get a copy. (Download)