Curt istoric al Kenyei
Istoria precolonială
În jurul anului 2000 î.Hr., popoarele vorbitoare de limba cușită din nordul Africii s-au stabilit în partea Africii de Est care este acum Kenya. În secolul I d.Hr., coasta kenyană era frecventată de comercianții arabi, care, datorită apropierii Kenyei de Peninsula Arabică, au înființat acolo colonii arabe și persane. Popoarele nilotice și bantu s-au mutat, de asemenea, în regiune în timpul primului mileniu d.Hr. și s-au stabilit în interior.
Europenii
Evoluând dintr-un amestec de bantu și arabă, limba swahili s-a dezvoltat apoi ca o lingua franca pentru comerțul dintre diferitele popoare. La sosirea portughezilor în 1498, dominația arabă pe coastă a fost tranșată, portul Mombasa devenind o importantă oprire de reaprovizionare pentru navele cu destinația Orientul Îndepărtat. Portughezii au cedat, la rândul lor, locul controlului islamic sub conducerea imamului de Oman în anii 1600, până când a apărut o altă influență europeană, de data aceasta din partea Regatului Unit în secolul al XIX-lea.
Istoria colonială
Rădăcinile istoriei coloniale a Kenyei datează de la Conferința de la Berlin din 1885, când Africa de Est a fost împărțită pentru prima dată în teritorii de influență de către puterile europene. Guvernul britanic a fondat Protectoratul Africii de Est în 1895 și, la scurt timp după aceea, a deschis terenurile înalte fertile coloniștilor albi. Chiar înainte de a fi declarată oficial colonie britanică în 1920, acestor coloniști li s-a permis să aibă o voce în guvern, în timp ce africanilor și asiaticilor li s-a interzis participarea politică directă până în 1944. În această perioadă, mii de indieni au fost aduși în Kenya pentru a lucra la construcția liniei de cale ferată Kenya-Uganda și ulterior s-au stabilit acolo, invitând în același timp multe dintre rudele lor, care erau în principal comercianți din India, să li se alăture.
Rezistența față de colonialism – Mau Mau
În 1942, membrii triburilor Kikuyu, Embu, Meru și Kamba au depus un jurământ de unitate și secret pentru a lupta pentru a se elibera de sub dominația britanică. Mișcarea Mau Mau a început cu acest jurământ, iar Kenya a pornit pe drumul său lung și greu spre suveranitatea națională. În 1953, Jomo Kenyatta a fost acuzat de conducerea mișcării Mau Mau și condamnat la 7 ani de închisoare. Un alt luptător pentru libertate, Dedan Kimathi, a fost arestat în 1956 pentru rolul său în revolta Mau Mau, fiind unul dintre liderii luptei pentru independență, iar ulterior a fost spânzurat de colonialiști. Kenya a fost pusă sub stare de urgență din octombrie 1952 până în decembrie 1959, din cauza rebeliunii Mau Mau împotriva regimului colonial britanic, iar mii de kenyeni au fost încarcerați în lagăre de detenție. În această perioadă, participarea africană la procesul politic a crescut rapid, iar în 1954 toate cele trei rase (europeană, asiatică și africană) au fost admise în Consiliul Legislativ al Kenyei pe bază de reprezentare.
Kenya obține independența
În 1957, au avut loc primele alegeri directe pentru africani în Consiliul Legislativ, iar cei aleși au sporit agitația populației pentru eliberarea lui Jomo Kenyatta din detenție. În 1962, Kenyatta a fost eliberat și a devenit primul prim-ministru al Kenyei, când, în cele din urmă, Kenya și-a obținut independența la 12 decembrie 1963. În anul următor, Kenya a devenit republică, Kenyatta fiind primul său președinte. În același an, Kenya s-a alăturat Commonwealth-ului britanic.
Calea către statul cu un singur partid al lui Kenyatta
În 1966, un mic, dar semnificativ partid de opoziție de stânga, Uniunea Poporului din Kenya (KPU), a fost format de Jaramogi Oginga Odinga, fost vicepreședinte și bătrân Luo. KPU a fost interzis la scurt timp după aceea și liderul său a fost arestat în 1969, iar Kenya a devenit „de facto” un stat cu un singur partid. În urma morții lui Kenyatta, în august 1978, vicepreședintele Daniel Arap Moi i-a succedat ca al doilea președinte al Kenyei.
Era Moi
În iunie 1982, Kenya a fost declarată oficial stat cu un singur partid de către Adunarea Națională, iar Constituția a fost modificată în consecință. În septembrie 1983 au avut loc pentru prima dată alegeri parlamentare sub conducerea unui singur partid, iar alegerile din 1988 au consolidat sistemul de partid unic. Cu toate acestea, în decembrie 1991, Parlamentul a anulat secțiunea privind partidul unic din constituție. La începutul anului 1992 s-au format o diversitate de partide noi, iar în luna decembrie a aceluiași an a fost restabilită democrația pluripartidistă și au avut loc alegeri la care au participat mai multe partide. Din cauza diviziunilor din cadrul opoziției, Moi a fost reales pentru un nou mandat de 5 ani, iar partidul său, KANU, a păstrat majoritatea în legislativ. Ca urmare a reformelor parlamentare din noiembrie 1997, drepturile politice au fost extinse, ceea ce a dus la o explozie a numărului de partide politice. Din nou, Moi a fost reales în funcția de președinte la alegerile din decembrie 1997, din cauza unei opoziții divizate. KANU a obținut 113 din cele 222 de mandate parlamentare, dar, din cauza dezertărilor, a trebuit să depindă de sprijinul unor partide minore pentru a forma o majoritate funcțională.
Președintele Mwai Kibaki
În octombrie 2002, s-a format Coaliția Națională Curcubeu (NARC), care a apărut din unificarea partidelor de opoziție împreună cu o facțiune, care s-a desprins din KANU. Mwai Kibaki, candidatul NARC, a fost ales ca al treilea președinte al țării în decembrie 2002. Președintele Kibaki a obținut 62% din voturi, iar NARC a obținut 130 din cele 222 de mandate parlamentare (59% din mandate). În timpul primului mandat al lui Kibaki, spațiul democratic s-a deschis și mai mult, iar politica de coaliție a prins rădăcini.
Marea Coaliție
Kenya a organizat cele de-a zecea alegeri generale la 27 decembrie 2007. O dispută care a urmat anunțării rezultatului de către Comisia Electorală a Kenyei (ECK) a degenerat, din nefericire, într-un val de violențe fără precedent, care a durat șapte săptămâni, în unele părți ale țării, ducând la pierderea de vieți omenești, strămutarea unor cetățeni, distrugerea proprietății și perturbarea generală a vieții sociale și economice.
Fostul Secretar General al Organizației Națiunilor Unite, Excelența Sa, dl Koffi Annan, cu ajutorul unor personalități eminente de pe întreg continentul african, printre care H.E.S. președintele Jakaya Kikwete, președintele Uniunii Africane și președintele Tanzaniei, E.S. dna Graca Machel, Excelența Sa dl Benjamin Mkapa și Excelența Sa dl Joachim Chisano, a ajutat la medierea unei reconcilieri între E.S. președintele Mwai Kibaki și principalul său contracandidat, dl Raila Odinga, ceea ce a dus la semnarea Acordului național și a Acordului de reconciliere, deschizând astfel calea pentru restabilirea păcii și securității în țară și pentru revenirea la normalitate în regiunile afectate.
Acordul, a inclus o schimbare fundamentală în structura guvernului pentru a introduce funcția de prim-ministru, cu doi vicepremieri și formarea unei mari coaliții între Partidul Unității Naționale al președintelui și Partidul Mișcarea Democratică Portocalie a lui Hon.Odinga.
În urma acordului, H.E. S. Președintele și prim-ministrul desemnat au numit un Comitet de punere în aplicare a acordului național pentru a pregăti un program de acțiune pentru guvernul de mare coaliție (GCG), pentru a sincroniza manifestele partidelor din coaliție și pentru a identifica politicile pe termen scurt, mediu și lung care urmează să fie puse în aplicare de către GCG.
Comitetul a stabilit un program de reconciliere și consolidare care acoperă întreaga țară, cu activități transmise în cascadă în toate districtele și circumscripțiile electorale, și a implicat sectorul privat, societatea civilă, mass-media, organizațiile comunitare, personalitățile sportive și organizațiile religioase în Strategia națională de redresare în caz de urgență.
În paralel cu aceasta, au fost înființate trei organisme importante: Comisia pentru adevăr, justiție și reconciliere, Comisia de anchetă privind violențele postelectorale și Comisia independentă de revizuire a alegerilor din 2007. Prin intermediul acestor organisme, adevărul, reconcilierea și vindecarea vor fi aduse Kenyei și poporului său.
Părțile au convenit, de asemenea, asupra unui proces și a unei foi de parcurs pentru o reformă constituțională cuprinzătoare, care va consolida instituțiile de guvernare și va aborda diferențele pe termen lung care au contribuit la violențe.
Prin punerea în aplicare a Acordului național și a Acordului de reconciliere, guvernul de mare coaliție a demarat reconstrucția economiei și soluționarea situației persoanelor afectate. În acel moment, repunerea economiei pe calea creșterii economice și soluționarea situației persoanelor afectate de criză au fost prioritare pe agenda guvernului de mare coaliție.
Președintele Mwai Kibaki și-a exercitat cel de-al doilea mandat în cadrul guvernului de mare coaliție, avându-l ca prim-ministru pe dl Raila Odinga, până în martie 2013, când dl Uhuru Muigai Kenyatta a fost ales cel de-al patrulea președinte al Republicii Kenya, avându-l ca adjunct pe dl William Samoei Ruto. E.S. Președintele Uhuru Kenyatta și E.S. Vicepreședintele, William Samoei Ruto, au fost realeși la 26 octombrie 2017 pentru al doilea mandat.