De ce Joy Division a trebuit să-și schimbe numele în New Order
30 ianuarie 2021, 19:05
Moartea lui Ian Curtis pe 18 mai 1980 a pus capăt legendarei formații… dar de ce ceilalți membri ai trupei nu au continuat să folosească numele Joy Division?
De Martin O’Gorman
Joy Division a fost una dintre cele mai mari trupe care au apărut în Manchester. Moștenirea lor înregistrată se rezumă la două albume de lung metraj – Unknown Pleasures și Closer – și o mână de single-uri și piese de rezervă, înregistrate între vara anului 1977 și primăvara anului 1980.
Cu toate acestea, sinuciderea cântărețului Ian Curtis a scurtat în mod brutal călătoria trupei – acesta a murit chiar înainte de lansarea single-ului clasic Love Will Tear Us Apart, iar când albumul Closer a fost lansat pe 18 iulie 1980, Joy Division era oficial istorie.
La 18 mai 1980, cu doar 24 de ore înainte ca Joy Division să zboare la New York pentru primul lor turneu în SUA, Ian Curtis s-a sinucis în casa sa din Macclesfield, Cheshire. Suferea de depresie de ceva timp, după ce trăia cu epilepsie severă de peste 18 luni, iar acest lucru, împreună cu probleme personale și de relații, îl copleșise pe muzicianul de 23 de ani.
Nu se punea problema ca cei trei membri rămași – chitaristul Bernard Sumner, basistul Peter Hook și bateristul Stephen Morris – să continue. Erau pe punctul de a deveni cea mai mare trupă cult din lume, cu publicul din Europa și SUA anticipând mai multe concerte live, iar muzicienii pur și simplu nu știau ce altceva să facă: așa cum Morris a scris mai târziu în autobiografia sa, Record Play Pause: „Nu a existat niciodată vreo sugestie de a renunța și de a ne întoarce la slujba de zi cu zi.”
Motivul pentru care Sumner, Hook și Morris nu au continuat ca Joy Division a fost din respect pentru o înțelegere pe care o avuseseră între ei cu mult înainte de moartea lui Curtis. Se angajaseră să nu mai cânte sub numele Joy Division și să retragă acele melodii dacă – din orice motiv – vreun membru al trupei ar fi plecat. A fost o poziție de principiu pe care muzicienii au respectat-o atunci când l-au pierdut pe Ian Curtis.
Acest lucru a însemnat că, atunci când trupa s-a reunit după înmormântare, a trebuit să o ia de la zero. Fără cântăreț, fără cântece – și fără nume.
Trupa trecuse deja prin câteva schimbări de nume: pentru primul lor concert din istorie, în mai 1977, promotorul Richard Boon a sugerat ca grupul să se numească Stiff Kittens, după un incident nefericit cu niște pisici de companie născute moarte aparținând lui Pete Shelley de la eroii locali Buzzcocks. Au fost anunțați ca atare, dar când s-au prezentat la concert, au anunțat că sunt cunoscuți sub numele de Warsaw, numit după o piesă de pe ultimul album al lui David Bowie, Low:
Din păcate, când Morris a încercat să programeze câteva concerte la Londra prin intermediul unui promotor la sfârșitul anului 1977, i s-a spus că numele trupei va fi confundat cu cel al trupei Warsaw Pakt din Ladbroke Grove, cu sediul în Ladbroke Grove, care își făcuse multă publicitate înregistrând și lansând un album, totul într-o perioadă de 24 de ore.
Warsaw și-a schimbat numele în Joy Division în ianuarie 1978, preluând titlul de la termenul dat aripilor de prostituție din lagărele de concentrare naziste în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Numele a fost preluat de la un roman grafic de buzunar scris de o supraviețuitoare a Holocaustului, intitulat House Of Dolls, dar decizia avea să provoace trupei din Manchester nenumărate controverse, din partea unor oameni care credeau că muzicienii înșiși aveau simpatii de dreapta.
Bine, nu aveau să mai fie prinși așa – sau cel puțin așa credeau ei.
Trupa și managerul Rob Gretton s-au chinuit să afle cum să numească noua formație, ajungând chiar să cânte la primul lor concert ca trio, pe 29 iulie 1980, fără niciun nume.
Potrivit lui Steve Morris, o sugestie a fost „The Sunshine Valley Dance Band”, numele unui vechi grup de școală al său. Ar fi fost un titlu cu totul nepotrivit și ironic, având în vedere ce se întâmplase cu vechiul lor cântăreț.
O altă sugestie stupidă a fost „The Witch Doctors Of Zimbabwe”, dar, potrivit lui Peter Hook, el și Sumner au amenințat că vor renunța dacă li se va spune așa. Șefului Factory Records, Tony Wilson, i-a plăcut numele „Stevie And The JDs”.
Rob Gretton făcuse notițe cu nume potențiale, care includeau titluri vag politice sau amenințătoare precum „Black September” sau „The Immortals”. După cum își amintește Morris, el a sugerat numele „Khmer Rouge”, care era, de asemenea, numele unui partid comunist genocidar care teroriza atunci Cambodgia. Îl văzuse într-un ziar și a sugerat: „Este destul de neutru”.
Celălalt membru al trupei a cerut să nu fie de acord, spunând: „La naiba, Rob, nu, la naiba, nu este.”
Gretton a sugerat un alt nume pornind de la un titlu de ziar: „The New Order Of The Kampuchean Front”. Acesta a fost considerat „încă un pic politic”, așa că a fost prescurtat în doar „The New Order”, înainte de a se renunța la „The”.
„The New Order” a fost numele unei formații de scurtă durată din Los Angeles, condusă de fostul chitarist al Stooges, Ron Asheton – deoarece Ian Curtis era un mare fan Stooges și Iggy Pop, s-a considerat că regretatul cântăreț ar fi fost de acord.
Ceea ce trupa nu a reușit să aprecieze a fost faptul că „New Order” era deja un termen puternic încărcat – fraza are câteva mențiuni în cartea Mein Kampf a nimănui altcuiva decât Adolf Hitler, ca o descriere a modului în care Holocaustul său planificat urma să schimbe fața Germaniei …și a lumii.
„Niciodată, la un moment dat, niciunul dintre noi nu s-a gândit la un anumit domn Hitler”, a scris Peter Hook în autobiografia sa Substance: Inside New Order. „Ne arată cât de proști am fost. Ne-am gândit pur și simplu că rezuma perfect noul nostru început.”
În ciuda unei controverse imediate în presa muzicală cu privire la această decizie, numele New Order a rămas alături de trupă timp de aproape 40 de ani, de-a lungul albumelor Movement, Power Corruption And Lies și Technique și a hiturilor uriașe Blue Monday, True Faith și Regret.
În timp ce New Order a refuzat să cânte orice material Joy Division în primii ani (cu excepția câtorva ocazii speciale), în secolul 21 grupul și-a îmbrățișat trecutul, iar în seturile lor cântă frecvent vechile piese JD Love Will Tear Us Apart și Transmission, printre altele.