De ce oamenii sunt cruzi

De ce sunt oamenii atât de cruzi unii cu alții? Și cum justificăm actele de inumanitate pură?

Explicația convențională este că oamenii sunt capabili să le facă lucruri îngrozitoare altor oameni doar după ce i-au dezumanizat. În cazul Holocaustului, de exemplu, germanii au fost dispuși să extermine milioane de evrei în parte pentru că ideologia nazistă i-a învățat să-i considere pe evrei ca fiind subumani, ca obiecte fără dreptul la libertate, demnitate sau chiar la viața însăși.

Paul Bloom, profesor de psihologie la Yale, crede că această explicație a cruzimii umane este, în cel mai bun caz, incompletă. Am vorbit cu el despre motivul pentru care crede că este greșit să presupunem că cruzimea provine din dezumanizare – și despre concluzia sa sumbră că aproape oricine este capabil să comită atrocități uluitoare în circumstanțele potrivite.

Urmează o transcriere ușor editată a conversației noastre.

Sean Illing

Puteți rezuma argumentul dumneavoastră despre rădăcinile cruzimii umane?

Paul Bloom

Mulți oameni pun cruzimea pe seama dezumanizării. Ei spun că atunci când nu reușești să apreciezi umanitatea altor oameni, de acolo vin genocidul și sclavia și tot felul de rele. Nu cred că acest lucru este în întregime greșit. Cred că o mulțime de lucruri cu adevărat îngrozitoare pe care le facem altor oameni provin din faptul că nu îi vedem ca oameni.

Dar argumentul pe care îl aduc în articolul meu din New Yorker este că este incomplet. O mare parte din cruzimile pe care ni le facem unii altora, adevăratele lucruri sălbatice, groaznice și putrede pe care ni le facem unii altora, se datorează, de fapt, faptului că recunoaștem umanitatea celeilalte persoane.

Îi vedem pe ceilalți ca fiind vinovați, ca fiind responsabili din punct de vedere moral, ca fiind ei înșiși cruzi, că nu ne dau ceea ce merităm, că iau mai mult decât merită. Și astfel îi tratăm oribil tocmai pentru că îi vedem ca ființe umane morale.

Sean Illing

Întotdeauna am crezut că o campanie de genocid sau sclavie necesită două lucruri – o ideologie care dezumanizează victimele și o birocrație masivă.

Paul Bloom

Cred că adevărul se află undeva la mijloc. Nu sunt de acord că aceste lucruri sunt „necesare”. Cred că multe dintre crimele în masă se desfășoară așa cum ați descris: Oamenii o fac pentru că nu cred că ucid oameni. Este ceea ce unii numesc violență instrumentală, în care există un scop pe care vor să-l atingă, iar oamenii sunt în cale, așa că nu se gândesc la ei ca la niște oameni.

Este evident ceea ce s-a întâmplat în lagărele de concentrare naziste. Oamenii au fost reduși la mașini, tratați ca niște animale pentru muncă. Dar o mare parte din ceea ce se întâmplă în lagărele de concentrare este degradant și umilitor, și este vorba despre torturarea oamenilor pentru că tu crezi că o merită. Este vorba despre plăcerea de a fi dominant asupra unei alte persoane.

Dar dacă te-ai gândi la acești oameni doar ca la niște animale, nu ai avea această plăcere. Nu poți umili animalele – doar oamenii. Așadar, dezumanizarea este reală și teribilă, dar nu reprezintă întregul tablou.

Sean Illing

Ce spune asta despre noi, despre psihologia noastră, despre susceptibilitatea noastră la acest tip de violență?

Paul Bloom

Gândiți-vă la asta în felul următor: Cu toții suntem sensibili la ierarhiile sociale și la dorința de aprobare și stimă. Așadar, ne pliem adesea pe presiunile sociale ale mediului nostru. Acest lucru nu este neapărat rău. Vin la slujba mea de profesor și vreau să mă descurc bine, vreau respectul colegilor mei. Nu este nimic rău în asta.

Dar dorința noastră de a face bine din punct de vedere social poate avea o latură urâtă. Dacă poți câștiga respectul ajutând oamenii, este minunat. Dacă poți câștiga respectul dominând fizic oamenii cu agresivitate și violență, asta este distructiv. Așadar, multe depind de mediul nostru social și dacă acesta stimulează comportamentul bun sau rău.

Sean Illing

Intuițiile noastre despre motivele pentru care oamenii fac lucruri teribile sunt greșite? Suntem prea încrezători în ceea ce privește natura umană?

Paul Bloom

Cred că intuițiile noastre sunt greșite în aproape toate modurile în care pot fi. În primul rând, există acest mit conform căruia oamenii care fac răul sunt psihopați sau sadici sau monștri care sunt conduși de simpla plăcere de a-i vedea pe alți oameni suferind. Adevărul este mult mai complicat decât atât.

Apoi există mitul dezumanizării, conform căruia toți cei care fac răul fac o greșeală. Pur și simplu nu reușesc să aprecieze umanitatea altor oameni și dacă am putea să clarificăm această greșeală, dacă am putea să îi așezăm la masă și să le spunem: „Hei, băieți, evreii ăia, negrii, homosexualii, musulmanii, sunt oameni la fel ca voi”, atunci răul ar dispărea. Cred că asta este fals.

Sean Illing

De ce este fals?

Paul Bloom

Considerați retorica supremației albilor. Suprematiștii albi știu despre umanitatea evreilor și a negrilor și a oricui altcuiva pe care îl discriminează – și asta îi îngrozește. Unul dintre sloganurile lor este: „Nu ne veți înlocui”. Gândiți-vă la ce înseamnă asta. Nu asta ați scanda dacă ați crede că sunt gândaci sau subumani. Asta este ceea ce scandezi în fața unor oameni de care ești cu adevărat îngrijorat, oameni despre care crezi că sunt o amenințare la adresa statutului tău și a modului tău de viață.

Sean Illing

Atunci cruzimea nu este un accident sau o aberație, ci ceva central pentru cine și ce suntem?

Paul Bloom

Este vorba de multe lucruri și nu cred că va exista vreodată o teorie a cruzimii care să fie un glonț magic. Cred că o parte din cruzime se naște din dezumanizare. Cred că o parte din cruzime se naște din pierderea controlului. Cred că o parte din cruzime se naște dintr-o dorință instrumentală de a obține ceva ce îți dorești – sex, bani, putere, orice.

Cred că o mare parte din cruzime se naște dintr-o apreciere normală și naturală a umanității celorlalți, care apoi se conectează cu anumite apetituri psihologice importante pe care le avem, cum ar fi apetitul de a-i pedepsi pe cei care credem că au greșit. Cred că, în cea mai mare parte, oamenii care fac lucruri îngrozitoare sunt la fel ca noi. Doar că s-au rătăcit în anumite moduri specifice.

Sean Illing

Tind să cred că ființele umane sunt mai maleabile decât ne-ar plăcea să credem. În condițiile potrivite, oricine este capabil de aproape orice?

Paul Bloom

Wow, aceasta este o întrebare interesantă. Eu cred într-un fel că da. Cred că, în condițiile potrivite, cei mai mulți dintre noi sunt capabili să facă lucruri teribile. Pot exista excepții. Dar am văzut, atât în condiții de laborator, cât și în circumstanțe din lumea reală, că oamenii pot fi manipulați să facă lucruri teribile și, deși există unii oameni care vor spune: „Nu, nu voi face asta”, aceștia tind să fie o minoritate.

Din nou, cred că răspunsul banal este că suntem influențați de circumstanțele sociale în moduri care pot fi bune sau rele. Tu și cu mine am fi oameni complet diferiți dacă am trăi într-o închisoare de maximă securitate, pentru că ar trebui să ne adaptăm. Totuși, există diferențe individuale puternice care contează. Oamenii își pot transcende condițiile, dar este mai rar decât ne-ar plăcea să credem.

Sean Illing

Întreb pentru că obișnuiam să studiez ideologiile totalitare în calitate de teoretician politic și am petrecut mult timp gândindu-mă la Germania nazistă și la modul în care o întreagă societate ar putea fi condusă într-un abis moral ca acela. Oamenii se uită la acel moment de nebunie și își spun: „Eu nu aș fi putut participa niciodată la așa ceva”. Dar eu nu cred că este deloc atât de simplu. Cred că aproape oricare dintre noi ar fi putut participa la așa ceva, iar acesta este un adevăr urât.

Paul Bloom

Cred că aveți dreptate. Avem această tendință oribilă de a supraestima măsura în care suntem cei care se remarcă din punct de vedere moral, suntem cei curajoși. Acest lucru are niște consecințe sociale neplăcute. A fost un articol grozav care a apărut în Washington Post săptămâna trecută despre oamenii care spun: „Sunt confuz în legătură cu persoanele care au fost agresate sexual, pentru că dacă mi s-ar întâmpla mie, aș spune că în niciun caz, aș pune persoana respectivă la locul ei și aș vorbi.”

Această atitudine este de multe ori disprețuitoare față de persoanele care sunt hărțuite. Acestea sunt cumva slabe din punct de vedere moral sau poate că pur și simplu nu spun adevărul.

Se pare că una dintre colegele mele, Marianne LaFrance, a făcut un studiu cu ceva timp în urmă în care a întrebat un grup de oameni: „Cum v-ați simți dacă ați avea un interviu de angajare și cineva v-ar pune aceste întrebări cu adevărat sexiste și urâte?”

Aproape toată lumea a spus: „Aș pleca. I-aș da naibii persoanei respective”, și așa mai departe. Apoi au făcut-o. Au făcut interviuri false în care oamenii au crezut că sunt intervievați, iar oamenii au pus întrebările sexiste și urâte, iar toate femeile au tăcut pur și simplu.

Ideea este că nu ne comportăm în situații stresante așa cum credem că am face-o sau așa cum am vrea să o facem. Așa că da, dacă tu și cu mine am fi în Germania nazistă, ne-ar plăcea să credem că am fi cei drepți, am fi eroii. Dar s-ar putea să fim doar niște naziști obișnuiți.

Sean Illing

Dacă teza ta este corectă, atunci este o prostie să credem că putem scăpa de cruzime dacă am scăpa doar de acele ideologii nocive care o justifică. În cele din urmă, este vorba despre noi, nu despre ideile noastre.

Paul Bloom

Cred că există tot felul de moduri în care putem deveni oameni mai buni și cred că devenim oameni mai buni. Dar dacă am dreptate, nu este nimic simplu în această privință. Recunoașterea umanității altora nu va rezolva problemele noastre.

În ultimă instanță, avem nevoie de idei mai bune, de ideologii mai bune. Avem nevoie de o cultură mai puțin obsedată de putere și onoare și mai preocupată de atenție și demnitate. Acesta este cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru a ne potoli apetitul pentru dominație și pedeapsă. Sunt eu optimist că putem face acest lucru? Da, sunt. Dar nu va fi ușor.

Acest articol a fost publicat inițial pe 14 decembrie 2017.

.