De ce se bâlbâie oamenii?

Timp de citire: 5 minute

„Am vorbit normal – frumos – până la vârsta de opt ani”, a declarat Dr. Seth Schwartz, profesor de științe ale sănătății publice la University of Miami Miller School of Medicine. „Am început brusc să mă bâlbâi într-o zi, în timp ce eram plecat în tabără, în 1979. La acea vreme, familia mea trecea printr-o luptă urâtă pentru custodie. Judecătorul m-a întrebat în fața tuturor cu cine aș vrea să locuiesc. A fost o experiență traumatizantă, emoțională, iar nouă luni mai târziu, am început să am această problemă de vorbire.”

Ce este bâlbâiala?

Denumit și bâlbâială, bâlbâiala este o tulburare a modelului de vorbire care întrerupe fluxul vorbirii prin repetiții de sunete sau silabe (li-li-ca asta sau ca asta), prelungiri (llllca asta) sau incapacitatea momentană de a produce un sunet vocal. Uneori, bâlbâiala este însoțită de mișcări faciale și corporale neobișnuite cauzate de efortul de a vorbi.

Oamenii nu înțeleg cauzele exacte ale bâlbâielii. Cu toate acestea, aproximativ 3 milioane de americani, 1% din populație, vorbesc cu o bâlbâială. Majoritatea cercetătorilor consideră că este o afecțiune neurologică și/sau fiziologică (nu o tulburare psihologică), potrivit The National Stuttering Association. Afectează mai mulți bărbați decât femei.

„Am învățat că cel mai provocator tip de bâlbâială este cel cu care mă confrunt eu”, a spus Schwartz. „Se bazează pe respirație, ceea ce face să fie greu să scot aerul în timp ce vorbesc. Există un loc în abdomenul meu unde pot simți tensiune în timp ce încerc să vorbesc.”

Câțiva cercetători spun că această tulburare de vorbire bâlbâită poate fi genetică. Aproximativ 60% dintre cei care se bâlbâie au un membru al familiei cu această tulburare. Dar, Schwartz nu are un membru cunoscut al familiei cu o problemă similară.

Pentru că a trăit cu această afecțiune timp de 40 de ani, profesorul de la UM a publicat o carte despre experiența sa cu bâlbâiala, intitulată Reaching for Resilience. De mai bine de 20 de ani, el predă cursuri și ține conferințe în întreaga lume, concentrându-se pe intersecția dintre psihologie, sănătate publică, cultură și imigrație.

„Bâlbâiala mea nu este o formă de auto-manipulare peste care pot pur și simplu să „trec”. Dar cred că poate fi tratată.”

Răspunsuri ale experților: Dr. Schwartz despre depășirea bâlbâielii

„Am văzut mai mulți logopezi în copilărie, dar nu m-a ajutat prea mult. Mi s-a cerut să citesc cuvintele încet și să-mi formez cuvintele cu atenție. Aceste abordări timpurii se concentrau pe mecanica vorbirii și pe forma gurii mele în timp ce vorbeam, dar nu aceasta era sursa problemei.

Am avut un diagnostic incorect la început, iar diferite tipuri de bâlbâieli răspund la tehnici diferite. Problema mea este legată de gestionarea aerului, nu de gura mea. Uneori, terapia logopedică a funcționat pentru mine în cabinet și puteam să vorbesc minunat în acel cadru controlat, dar nu s-a transpus în lumea reală.”

Măiestria fluxului de aer

„Când aveam 19 ani, un logoped m-a învățat cum să gestionez tensiunea din corpul meu care îmi blochează fluxul de aer în timp ce încerc să vorbesc. A fost de ajutor, în parte, pentru că nu mi-a cerut doar să citesc pasaje în biroul său. El m-a pus în aceleași situații care îmi provocau anxietate. M-a încurajat să exersez tehnicile de respirație în timp ce mă aflam într-un magazin sau la telefon, deoarece răspunsul la întrebări îmi provoca multă anxietate. Când cineva îmi cerea să repet ceea ce tocmai spusesem, corpul meu se crispa și nu reușeam să scot cuvintele.

„Este o tehnică comportamentală – încercarea de a modela comportamentul cuiva punându-l să răspundă în situații din viața reală. Și chiar m-a ajutat.

„Singurul alt tratament care a funcționat pentru mine este dispozitivul SpeechEasy. Purtat ca un aparat auditiv, acesta întârzie ușor și modifică înălțimea vocii mele în urechi. Dispozitivul face să sune ca și cum vocea mea vorbește împreună cu mine, ca un cor, în timp ce vorbesc. Această experiență auditivă îi ajută pe cei care se bâlbâie. Când vorbesc în timp ce port acest dispozitiv, întind puțin silabele, ceea ce mă ajută să-mi controlez respirația. Senzația de încordare din stomac se disipează, iar fluența vorbirii mele se îmbunătățește considerabil. S-a raportat că dispozitivul poate reduce imediat, și pe termen lung, bâlbâiala cuiva cu 40%.

„Nu folosesc dispozitivul SpeechEasy acasă, pentru că nu ar trebui să îl folosești tot timpul. Creierul tău se obișnuiește cu el, ceea ce îi reduce eficiența în timp. Îl folosesc în fiecare zi la serviciu, în timp ce țin un discurs, la o conferință sau la o întâlnire. Un astfel de dispozitiv nici măcar nu era disponibil când eram copil.”

Fluiditatea vorbirii

„Bâlbâiala mea era mult mai gravă când eram mai tânăr. Acum, chiar pot vorbi decent o parte din timp. Cu toate acestea, fluența vorbirii mele încă urcă și coboară fără niciun fel de rimă sau motiv. Când sunt stresat, uneori pot vorbi mai bine decât atunci când nu sunt stresat. Dacă cineva îmi cere să repet ceea ce tocmai am spus, mă încurcă pentru că mă concentrez brusc pe ceea ce am spus și pe ceea ce spun. De obicei, dacă doar citesc cuvinte de pe o pagină, mă simt mai bine. Când vorbesc în fața unei audiențe, îmi dau seama din primul minut dacă voi avea o mulțime de probleme. Dacă mă simt fluent la început, voi fi bine.

„Pentru a-mi îmbunătăți fluența, ar trebui să exersez citirea cuvintelor încet. Aveam o carte plină de propoziții cu o mulțime de sunete cu aceeași literă și a fost o perioadă în care am exersat cu acea carte în fiecare zi. Eram la o conferință și, în acel moment, nu reușeam să scot mai mult de șase cuvinte la rând. Eram demoralizată, dar am scos acea carte și am exersat în fiecare seară. Asta m-a ajutat un pic și probabil că ar continua să mă ajute dacă aș continua să o fac. Dar nu fac asta prea des.

„După o viață întreagă de trăit cu o astfel de afecțiune, începe să te simți confortabil. Mulți pacienți de logopedie încetează să-și mai exerseze tehnicile sau să-și folosească dispozitivele pentru că se obișnuiesc cu bâlbâiala lor.”

Cunoașteți pe cineva care trăiește cu o bâlbâială? Răbdarea este cheia

„Dacă aveți un copil cu o problemă – fie că este vorba de o tulburare de vorbire, ADHD, dependență sau o altă provocare – este probabil să vă simțiți frustrați și nu veți înțelege de ce aceasta continuă să fie o problemă pentru copilul dumneavoastră. Calmează-te și susține persoana respectivă necondiționat, chiar dacă este inconfortabil. Știu că este foarte frustrant să asculți și să fii aproape de cineva care se bâlbâie. Dar, nu încercați să le terminați propozițiile, să vă uitați în jos sau să vă uitați în altă parte. Asta nu mă face pe mine sau pe alții care se bâlbâie să ne simțim mai bine.

„Când mă blochez, soția mea mă ține de mână și îmi spune că este în regulă, să mă calmez. Asta mă ajută foarte mult. Nu mă aștept ca și colegii sau elevii mei să facă asta. Dar, chiar și cineva care se uită la tine cu un sentiment de compasiune și răbdare, cineva care îți spune că este în regulă, acest tip de sprijin este util. În situații sociale cu persoane pe care nu le cunosc bine, unii oameni continuă să mă asculte cum mă bâlbâi. Când, în sfârșit, reușesc să-mi termin afirmația, ei spun: „Bine”. Și încerc să fac asta și pentru alții atunci când îi văd că se străduiesc să vorbească fluent.

„Dacă vă confruntați cu o bâlbâială sau cu orice altă problemă, într-adevăr, aveți răbdare cu voi înșivă. Este în regulă dacă greșești. Încercarea de a fi perfect este cel mai bun mod de a face o greșeală. Toată lumea are ceva cu care se luptă sau pe care încearcă să îl controleze. Uneori este mai evident, cum este situația mea. Alteori, este mai privat.”

Dana Kantrowitz este redactor colaborator al UMiami Health News.

Copilul meu are o tulburare de comunicare?
Când vocea ta este treaba ta …