De ce se tem guvernele din Asia Centrală de religie? O considerație asupra mișcărilor creștine

În ciuda libertăților pe care fiecare stat din Asia Centrală le-a anunțat după declarațiile respective de independență din 1991, numeroase revizuiri legislative au dus la restrângerea libertății religioase în anii 1990 și 2000. Înăsprirea legislației și presiunile împotriva religiei derivă din dorința autorităților din Asia Centrală de a canaliza riscurile pe care le-ar putea reprezenta „renașterea” credinței. Deși pentru regimurile aflate la putere, schimbările stabilite în materie religioasă au fost și rămân un mijloc de a acredita o „nouă eră” în favoarea statelor independente; gestionarea religiei este văzută ca unul dintre elementele esențiale necesare pentru a menține standardele și regulile care au prevalat sub regimul anterior, dezvăluind dificultatea de a gândi relația dintre stat și religie într-un cadru conceptual diferit. Pentru a evidenția paradoxurile fricii statelor din Asia Centrală față de religie, acest articol se concentrează asupra mișcărilor creștine, care trebuie să se confrunte atât cu o majoritate musulmană, cât și cu state seculare care se tem de potențialul de concurență provenit din religie.