De unde provin Amish?
Rădăcinile amish sunt în Europa, deși niciunul nu mai trăiește acolo în prezent
Amish sunt printre cele mai ușor de recunoscut popoare din America de Nord. Pentru unii, ei pot părea o rămășiță vie a unei epoci trecute sau un popor care se agață cu încăpățânare de obiceiuri învechite.
De fapt, de-a lungul istoriei lor, Amish au trebuit să se adapteze la persecuții, schimbări sociale și alte influențe externe. De-a lungul timpului, societatea Amish a evoluat și s-a schimbat, rămânând în același timp atentă la tradiție și la valorile religioase. De unde au venit Amish și de ce au ajuns aici?
Origini în Europa
Amish sunt un produs al revoluției protestante din Europa. La începutul anilor 1500, un grup de creștini devotați din Zurich, Elveția, a dezvoltat un set de credințe contrare atât bisericii catolice de stat, cât și grupurilor protestante care s-au răzvrătit împotriva acesteia. Printre alte credințe, acest grup era ferm convins că indivizii ar trebui să fie botezați ca adulți, nu ca prunci. De asemenea, ei credeau într-o doctrină scripturală a nerezistenței, care i-ar împiedica să facă serviciul militar sau orice alte acte de violență. Datorită credinței lor în botezul adulților, acest grup a primit numele depreciativ de „anabaptiști”, care înseamnă literalmente „rebotezați”.
Persecuția anabaptistă
Primarii anabaptiști s-au confruntat cu tortura și moartea
Istoria anabaptistă timpurie este sângeroasă. Anabaptiștii erau văzuți ca subminând puterea bisericii de stat. Pentru convingerile lor amenințătoare au fost persecutați – capturați, torturați și, în unele cazuri, uciși – și au fost forțați să se închine în secret. De-a lungul timpului, ei au găsit refugiu în diferite locuri din Europa, inclusiv în părți din Elveția, Franța, Germania, Olanda și chiar până în est, în Polonia și Rusia. În Europa, ei au dezvoltat metode de agricultură pentru a valorifica cât mai bine terenurile de proastă calitate pe care au fost forțați să le locuiască și, în acest proces, au dobândit o reputație agricolă puternică.
Amish și menoniții s-au despărțit
Unul dintre segmentele mai conservatoare ale anabaptiștilor a devenit cunoscut sub numele de menoniți, după numele unui lider timpuriu, un preot catolic convertit numit Menno Simons. Grupul menonit a cunoscut mai târziu tensiuni din cauza credințelor conflictuale. Un lider pe nume Jakob Amman nu a fost de acord cu practicile unora dintre frații săi, susținând că aceștia deveniseră prea permisivi. Printre alte probleme, el credea într-o interpretare mai strictă a doctrinei shunning-ului, sau a evitării sociale. Acest dezacord a dus la un conflict în rândul menoniților, ceea ce a dus în cele din urmă la separarea lui Amman și a adepților săi de grupul menonit în 1693. Acest contingent mai conservator a devenit cunoscut sub numele de „Amish”.
Libertatea religioasă pentru Amish în America
În anii 1700, Amish au început să se stabilească în ceea ce avea să devină Pennsylvania
Amish au început să sosească pentru prima dată în America la începutul sau la mijlocul anilor 1700, atrași de promisiunea libertății religioase în „țara lui Penn”. Amish fuseseră în mare parte fermieri chiriași fără pământ în Europa, așa că șansa de a deține propriul pământ era de asemenea atractivă. Primii Amish s-au stabilit în sud-estul Pennsylvaniei; una dintre așezările inițiale a devenit binecunoscuta comunitate de la Lancaster County.
Pe măsură ce tot mai mulți Amish au sosit de-a lungul secolelor 18 și 19, comunitățile Amish au crescut. Amish s-au stabilit în noi zone din afara Pennsylvaniei, inclusiv în Ohio, Indiana, Iowa și Illinois. Unii dintre primii amish s-au asimilat cu societatea și, în unele cazuri, au devenit congregații menonite mai moderne. The last Amish settlement in Europe disappeared in 1937.
The segment of Amish society which chose the more conservative path became known as the Old Order. The Old Order Amish are found in 28 states and Canada, and number approximately 250,000 today.
For further information, see:
A History of the Amish, Steven M. Nolt
Map credit: http://alabamamaps.ua.edu/