Definiții de nursing

Definiția nursingului

Nursele înglobează îngrijirea autonomă și colaborativă a indivizilor de toate vârstele, familiilor, grupurilor și comunităților, bolnavi sau sănătoși și în toate mediile. Nursingul include promovarea sănătății, prevenirea bolilor și îngrijirea persoanelor bolnave, cu handicap și muribunde. Apărarea, promovarea unui mediu sigur, cercetarea, participarea la elaborarea politicilor de sănătate și la gestionarea pacienților și a sistemelor de sănătate, precum și educația sunt, de asemenea, roluri-cheie ale nursingului. (ICN, 2002)

Definiție lungă

Asistența medicală, ca parte integrantă a sistemului de asistență medicală, cuprinde promovarea sănătății, prevenirea bolilor și îngrijirea persoanelor bolnave fizic, psihic și cu handicap de toate vârstele, în toate mediile de asistență medicală și în alte medii comunitare. În cadrul acestui spectru larg al îngrijirii sănătății, fenomenele care preocupă în mod deosebit asistentele medicale sunt „răspunsurile individuale, familiale și de grup la problemele de sănătate reale sau potențiale” (ANA, 1980, P.9). Aceste răspunsuri umane variază, în linii mari, de la reacțiile de restabilire a sănătății la un episod individual de boală până la dezvoltarea unei politici de promovare a sănătății pe termen lung a unei populații.

Funcția unică a asistentelor medicale în îngrijirea indivizilor, bolnavi sau sănătoși, este de a evalua răspunsurile acestora la starea lor de sănătate și de a-i asista în realizarea acelor activități care contribuie la sănătate sau la recuperare sau la o moarte demnă pe care le-ar realiza singuri dacă ar avea forța, voința sau cunoștințele necesare și de a face acest lucru în așa fel încât să îi ajute să dobândească independența totală sau parțială cât mai rapid posibil (Henderson, 1977, p.4). În cadrul mediului total al asistenței medicale, asistentele medicale împart cu alți profesioniști din domeniul sănătății și cu cei din alte sectoare ale serviciilor publice funcțiile de planificare, implementare și evaluare pentru a asigura adecvarea sistemului de sănătate pentru promovarea sănătății, prevenirea bolilor și îngrijirea persoanelor bolnave și cu handicap. (ICN, 1987)

.

Definiția asistentului medical

Asistentul medical este o persoană care a absolvit un program de educație de bază, generalizată, în domeniul asistenței medicale și este autorizat de către autoritatea de reglementare corespunzătoare să practice asistența medicală în țara sa. Educația de bază în nursing este un program de studii recunoscut oficial care oferă o bază largă și solidă în științele comportamentale, ale vieții și ale nursingului pentru practica generală a nursingului, pentru un rol de conducere și pentru educația post-bază pentru practica de specialitate sau avansată a nursingului. Asistenta medicală este pregătită și autorizată (1) să se angajeze în domeniul general al practicii de asistență medicală, inclusiv în promovarea sănătății, prevenirea bolilor și îngrijirea persoanelor bolnave din punct de vedere fizic, psihic și a persoanelor cu handicap de toate vârstele și în toate mediile de îngrijire a sănătății și în alte medii comunitare; (2) să desfășoare activități de predare a asistenței medicale; (3) să participe pe deplin ca membru al echipei de îngrijire a sănătății; (4) să supravegheze și să formeze asistenți medicali și asistenți medicali; și (5) să se implice în cercetare. (ICN, 1987)