Degenerescența mitrală mixomatoasă a valvei mitrale – Petcardia – Cardiologie veterinară în Colorado

Animalele de companie cu MMVD moderată până la severă vor fi adesea începute cu un inhibitor ACE și pimobendan (Vetmedin). Un studiu medicamentos recent a arătat că prescrierea de pimobendan la câinii cu MMVD moderată până la severă poate întârzia timpul de apariție a insuficienței cardiace congestive cu un interval de timp median de 15 luni.
Inhibitorii ACE și diureticele acționează ambele asupra rinichilor și pot crește valorile renale. Este important să se verifice valorile renale înainte și după începerea administrării acestor medicamente pentru a se asigura că rinichii funcționează corespunzător și că pot gestiona medicația în mod corespunzător.
Se recomandă ca MMVD să fie reverificată la fiecare 6-12 luni în stadiile incipiente pentru a evalua rata de progresie a bolii și pentru a determina când trebuie începute medicamentele. Odată ce animalul de companie începe să prezinte simptome de insuficiență cardiacă congestivă, se vor adăuga diuretice, iar reverificările trebuie făcute la fiecare 3 până la 6 luni. Examinările de reverificare în serie îi vor permite cardiologului să facă ajustări ale medicamentelor, sperând să mențină animalul de companie în afara CHF și din spital cât mai mult timp posibil.
În efortul de a depista insuficiența cardiacă congestivă în stadii incipiente, este important să vă familiarizați cu ritmul normal de respirație în timpul somnului și cu efortul respirator normal al animalului de companie la domiciliu. Un animal de companie care doarme ar trebui să aibă un ritm respirator de 30 de respirații pe minut sau mai puțin. Dacă observați că acest număr crește în mod constant sau observați o creștere a efortului necesar pentru a respira, contactați imediat cardiologul sau medicul veterinar de familie. O creștere a frecvenței respiratorii sau a efortului este un semnal că se acumulează lichid în plămâni, iar animalul de companie intră în insuficiență cardiacă congestivă.
Ar putea fi util să țineți un jurnal zilnic al ritmului de respirație al animalului de companie, astfel încât să observați creșterile sau schimbările față de respirația normală.