Dicționarul Bibliei King James

Fiu al mâinii mele drepte.

1. Fiul cel mai mic al lui Iacov cu Rahela (Geneza 35:18). Nașterea lui a avut loc la Efrata, pe drumul dintre Betel și Betleem, la mică distanță de acest din urmă loc. Mama sa a murit când l-a născut și, cu ultima suflare, l-a numit Ben-oni, fiul durerii mele, nume care a fost schimbat de tatăl său în Beniamin. Urmașii lui se numesc benjaminiți (Geneza 49:27; Deuteronom 33:12; Iosua 18:21).

Tribul lui Beniamin la Exod era cel mai mic în afară de unul (Numeri 1:36, 37; Psalmii 68:27). În timpul marșului, locul său era alături de Manase și Efraim, la vest de tabernacol. La intrarea în Canaan a numărat 45 600 de războinici. Unii au dedus din cuvintele lui Iacov (Geneza 49:27) că figura unui lup se afla pe steagul tribal. Acest trib este menționat în Romani 11:1; Filipeni 3:5.

Moștenirea acestui trib se afla imediat la sud de cea a lui Efraim și avea aproximativ 26 de mile în lungime și 12 în lățime. Limita sa estică era Iordanul. Dan intervenea între el și filisteni. Orașele sale principale sunt numite în Iosua 18:21-28.

Istoria tribului conține o tristă consemnare a unui război civil dezolant în care au fost implicați împreună cu celelalte unsprezece triburi. Prin acesta au fost aproape exterminați (Judecători 20:20, 21; 21:10). (Vezi GIBEAH.)

Primul rege al evreilor a fost Saul, un beniamit. Între acest trib și cel al lui Iuda s-a format o alianță strânsă în timpul lui David (2 Samuel 19:16, 17), care a continuat și după moartea acestuia (1 Împărați 11:13; 12:20). După exil, aceste două triburi au format marele corp al națiunii evreiești (Ezra 1:5; 10:9).

Tribul lui Beniamin a fost renumit pentru arcașii săi (1 Samuel 20:20, 36; 2 Samuel 1:22; 1 Cronici 8:40; 12:2) și pentru praștile sale (Judecători 20:6).

.