Diferența dintre „Centenar” și „Centenar”

Bogăția vocabularului englezesc se datorează în parte accidentului istoric care ne-a oferit cuvinte care au înțelesuri similare, dar limbi de origine diferite. Așa am obținut multe perechi de sinonime cu un cuvânt din rădăcini vechi englezești și unul din rădăcini latinești, cum ar fi motherly și maternal, answer și response, și begin și commence.

Cuvintele diferite care au rădăcini etimologice comune au adesea diferențe subtile de utilizare care au mai mult de-a face cu convenția decât cu semantica: spunem „ocazie istorică”, dar „societate istorică”, „mobilier antic”, dar „tehnologie învechită”, „enormitatea crimei”, dar „enormitatea spațiului”.

Există, de asemenea, perechi de cuvinte care au evoluat în direcții ușor diferite pornind de la o rădăcină comună, cum ar fi perspicace, care înseamnă „perspicace” și perspicace, care înseamnă „clar, ușor de înțeles”, două variații ale semnificației strămoșului lor latin perspicere , care avea sensul de „a vedea prin”.”

O pereche sinonimă care derivă din aceeași sursă antică, fără o diferență de sens, este puțin mai rară, dar este exact (și destul de evident) ceea ce găsim cu centenar și centenar, cuvinte care înseamnă „a 100-a aniversare sau celebrarea acesteia”. Ambele cuvinte pot fi folosite atât ca adjective, cât și ca substantive. Ele derivă în cele din urmă din cuvântul latin centum, care înseamnă „sută”, dar au luat căi diferite în limba engleză.

Centenary este cel mai vechi cuvânt din limba engleză, după ce a derivat direct din cuvântul latin centenarium în secolul al XV-lea. Cuvântul englezesc a avut mai multe sensuri, inclusiv „o greutate de 100 de lire sterline” (un sens care este acum învechit) și „o perioadă de 100 de ani” (un sinonim al cuvântului century care este de asemenea învechit în engleza modernă).

Alte utilizări ale lui centenar se refereau la poziții administrative specifice. A fost folosit pentru a însemna „un ofițer la comanda unui grup de 100 de soldați”, deoarece century putea însemna „un grup de 100 de soldați romani”. În această utilizare, centenar era un sinonim al mai cunoscutului centurion. În mod similar, centenar era folosit pentru a însemna „guvernatorul unui comitat de o sută”, deoarece sută era folosit pentru a însemna și „o subdiviziune a unor comitate englezești și americane”.

Centenarul datează doar din secolul al XVIII-lea și a fost format din cuvântul latin pentru „o sută”, centum, cu sufixul -ennial derivat din latinescul annus care înseamnă „an” și întâlnit și în cuvinte precum bienal, milenar și peren.

Este interesant de remarcat faptul că există și o a treia variantă: centennium a fost ocazional folosit pentru a însemna atât „o perioadă de 100 de ani”, la fel cum millennium înseamnă „o perioadă de 1000 de ani”, cât și „a 100-a aniversare”, dar utilizarea sa este atât de rară încât este inclusă doar în dicționarul istoric Oxford English Dictionary.

Utilizarea lui centenary și centennial pentru comemorări de aniversări este relativ recentă: în dicționarul său din 1755, Samuel Johnson a definit centenary doar ca „numărul de o sută”, ca în „un centenar de ani”, iar Noah Webster a adăugat centennial în 1828 fără sensul de „aniversare”:

1. Consistând într-o sută de ani, sau completând acest termen.

2. Care ține de o sută de ani.

3. Care se întâmplă la fiecare sută de ani.

The „anniversary” meaning for both centenary and centennial dates to the very late 1700s, and the two words took root differently on both sides of the Atlantic: centenary is the preferred term in British English and centennial is more commonly used in the United States. Centenary is also pronounced differently in British English, where rather than /sen-TEN-ery/ it is pronounced /sen-TEEN-ery/.

Despite regional differences, centenary and centennial show nearly equivalent frequency in the Google Books corpus, but, largely because of the 1976 celebrations, bicentennial is much more frequent than bicentenary. The younger country seems to make a bigger splash for its birthdays.