Discectomia și fuziunea cervicală anterioară

admin

Discectomia și fuziunea cervicală anterioară

Discectomia cervicală poate fi efectuată atunci când o hernie de disc ciupește un nerv din gât și tratamentul nechirurgical nu a dus la o ameliorare suficientă. Simptomele primare ale unei hernii de disc cervical sunt, de obicei, amorțeală, slăbiciune și/sau durere în braț și/sau durere în gât. Scopul discectomiei cervicale este de a îndepărta discul care ciupește nervul, eliminând cauza durerii și a amorțelii.
Abordarea chirurgicală se face prin partea din față a gâtului, ceea ce oferă expunere de la a doua vertebră cervicală până la locul în care coloana cervicală se întâlnește cu coloana toracică.

Discectomia se face în mod obișnuit împreună cu o fuziune cervicală anterioară, care presupune plasarea unei grefe osoase/unui distanțier intervertebral în spațiul discal dintre vertebre. Grefa osoasă ajută vertebrele de deasupra și de sub ea să crească într-o singură unitate. Această „fuziune” previne deformarea locală (cifoza) și ajută la prevenirea colapsului spațiului discal, oferind astfel spațiu adecvat pentru rădăcinile nervoase și măduva spinării.

Cele mai multe fuziuni cervicale sunt efectuate între nivelurile C5-C6 sau C6-C7. Operațiile de fuziune sunt mai eficiente atunci când implică doar un singur segment vertebral. Deoarece două segmente vertebrale trebuie să fie fuzionate pentru a opri mișcarea, o fuziune C5-C6 ar fi o fuziune la un singur nivel. Fuziunea pe mai multe niveluri poate fi necesară în cazuri de instabilitate severă și/sau stenoză vertebrală pe mai multe niveluri, dar majoritatea cazurilor necesită doar o fuziune pe unul sau două niveluri.

Indicații pentru discectomia cervicală anterioară

În general, intervenția chirurgicală este luată în considerare pentru pacienții care nu au răspuns la șase până la douăsprezece săptămâni de tratament nechirurgical (cum ar fi medicamente, terapie fizică), sau în mod acut la acei pacienți cu dureri severe la nivelul brațului. În general, dacă durerea începe să cedeze în această perioadă de timp, se recomandă continuarea tratamentului nechirurgical. Intervenția chirurgicală este mai mult pentru durerea de braț decât pentru amorțeală/slăbiciune. Durerea este un rezultat al ciupiturii sau al nervului, iar dacă durerea se rezolvă, se poate presupune că nervul se află într-o poziție bună de vindecare și se va vindeca în timp, ceea ce va duce la rezolvarea parțială sau completă a amorțelii/slăbiciunii.

Ratele de succes

În general, rapoartele relevă o ameliorare semnificativă a simptomelor pentru majoritatea pacienților care sunt supuși unei decompresii și fuziuni cervicale anterioare. De exemplu, 95-98% dintre pacienți vor experimenta o ameliorare semnificativă a durerii de braț. Ameliorarea durerii cervicale nu este la fel de fiabilă. Cantitatea limitată de disecție musculară ajută la limitarea durerii postoperatorii. Există puține șanse ca hernia de disc să reapară în urma acestei intervenții chirurgicale, deoarece cea mai mare parte a discului este îndepărtată în timpul operației.

Operația este mult mai fiabilă pentru ameliorarea durerii de braț, sau a durerii de braț combinată cu alte simptome, decât pentru durerea de gât singură (cum ar fi durerea de gât cauzată de boala degenerativă de disc).

O discectomie cervicală anterioară este o intervenție chirurgicală relativ comună care urmează un proces stabilit pentru a îndepărta discul afectat.
Discectomie cervicală

  • Incizia cutanată este de aproximativ un inch, orizontală și poate fi făcută în partea stângă sau dreaptă a părții frontale a gâtului pentru a stabili o cale spre disc.
  • Discul care cauzează durerea este apoi identificat prin introducerea unui ac în spațiul discal și efectuarea unei radiografii pentru a confirma că chirurgul se află la nivelul corect al coloanei vertebrale.
  • Discul este îndepărtat prin tăierea mai întâi a inelului fibros exterior (inelul fibros din jurul discului), apoi prin îndepărtarea nucleului pulpos (miezul moale interior al discului).
  • Rădăcina nervoasă este apoi decomprimată direct prin îndepărtarea oricărui material discal sau a pintenilor osoși.

Fuziune

  • Utilizând aceeași incizie, se introduce apoi o grefă osoasă sau un distanțier intervertebral în spațiul dintre corpurile vertebrale unde se afla discul. În decurs de câteva luni (între 3 și 18 luni), osul propriu al pacientului va crește în interiorul și în jurul grefei osoase/ distanțierului pentru corpuri intervertebrale și va încorpora grefa ca fiind a sa. Acest proces creează o suprafață osoasă continuă între cele două vertebre.
  • În multe cazuri se folosește o placă cervicală anterioară pentru o stabilizare suplimentară. Este o placă mică și subțire care se aplică pe partea din față a corpurilor vertebrale deasupra și dedesubtul grefei. Două șuruburi mențin placa pe fiecare dintre corpurile vertebrale.

Există mai multe opțiuni de grefe osoase pentru fuziune:

  • Autogrefă osoasă. Osul este luat de la șoldul pacientului, dar incizia suplimentară necesară poate provoca dureri postoperatorii și poate crește complicațiile chirurgicale.
  • Osul alogrefă. Nu este necesară o incizie suplimentară, dar fuziunile sunt, în general, mai lent de pus la punct decât cu os autogrefat. În cele din urmă, acestea dau rate de succes echivalente cu cele ale autogrefei osoase în fuziunile de un nivel. Pentru a spori rata de vindecare – în special dacă se fuzionează mai mult de un nivel – alogrefa poate fi combinată cu placarea anterioară a coloanei vertebrale, ceea ce produce o rată de fuziune echivalentă cu cea a osului autogrefat.
  • Substitut de grefă osoasă și instrumentar de susținere. Deși produsele osoase sintetice nu sunt aprobate de FDA în mod specific pentru o fuziune intervertebrală cervicală anterioară, există produse care imită structura osului și sunt deosebit de eficiente atunci când sunt combinate cu aspirat de măduvă osoasă prelevat printr-un ac din creasta iliacă.

Riscuri potențiale și complicații

Discectomiile cervicale anterioare pot duce la următoarele complicații potențiale:

  • Dificultate temporară la înghițire (frecventă, dar de obicei nu este severă)
  • Răgușeală temporară (1%)
  • Sângerare sau infecție (foarte rar)
  • Deteriorarea traheei/esofagului (extrem de rar)
  • Durerirea continuă
  • Deteriorarea rădăcinilor nervoase (aproximativ 1 din 10,000 de șanse)
  • Deteriorarea măduvei spinării (aproximativ 1 la 10.000 de șanse)

Fuziunile cervicale anterioare pot duce la durere continuă dacă fuziunea nu fuzionează complet, necesitând o intervenție chirurgicală pentru a refuza fuziunea segmentului. Alte complicații includ:

  • Dezlocarea sau extruziunea grefei osoase dacă nu se utilizează instrumentație (1 – 2%)
  • Un risc ușor sau infecție dacă se utilizează alogrefă (os de cadavru) pentru fuziune

Îngrijire postoperatorie

După operația de fuziune, poate dura între trei și șase luni (și uneori până la 18 luni) pentru ca fuziunea să se instaleze cu succes. În primele săptămâni sau luni, activitățile pacienților pot fi restricționate, astfel încât grefa osoasă să nu fie pusă în pericol. După ce maturitatea inițială a fuziunii este clară, restricțiile vor fi relaxate și, în general, restricțiile permanente nu sunt necesare sau recomandabile, deoarece grefa osoasă se va întări cu un anumit nivel de stres. Utilizarea ortezelor cervicale după operație este variabilă și depinde mai ales de recomandările chirurgului respectiv. După ce maturitatea inițială a fuziunii este clară, restricțiile vor fi relaxate și restricțiile permanente nu sunt, în general, necesare sau recomandabile, deoarece grefa osoasă va deveni mai puternică cu un anumit nivel de stres. Utilizarea ortezelor cervicale după operație este variabilă și depinde mai ales de recomandările chirurgului particular.