Domnul. MURRAY’S LITERATURE’S LITERATURE PAGE
SUBȚINEȚI URMĂTOARELE DISPOZIȚII POETICE. Învățați definițiile și dați click pe termeni pentru a vedea exemple și pentru a obține o explicație mai detaliată.
CÂND AȚI TERMINAT, ÎNCERCAȚI UNUL DIN CHESTIONARELE CARE SE GĂSEȘTE LA SFÂRȘITUL PAGINII.
ALITERAȚIA – este repetarea sunetelor inițialconsonante.
ALLUSION – este o referire directă sau indirectă la o figură, un loc sau un eveniment familiar din istorie, literatură, mitologie sau Biblie.
APOSTROFĂ – este o figură de stil în care se adresează unei persoane care nu este prezentă.
ASONANȚĂ – este o repetiție strânsă a unor sunete vocale similare, de obicei în silabe accentuate.
ATMOSFERA / MOOD – este sentimentul predominant care estecreat într-o povestire sau poezie.
CACOFONIE – sunete aspre introduse pentru efect poetic -uneori cuvinte greu de pronunțat.
CLICĂ – o expresie folosită în exces care și-a pierdut forța intenționată sau noutatea.
CONOTAȚIE – sugestii emoționale atașate cuvintelor dincolo de definițiile lor stricte.
CONSONANȚĂ – repetarea strânsă a unor sunete consonantice identice înainte și după vocale diferite.
CONTRAST – compararea sau juxtapunerea unor lucruri care sunt diferite
DENOTAȚIE – sensul cuvintelor din dicționar.
DISSONANȚĂ – juxtapunerea de sunete aspre și stridente în unul sau mai multe versuri.
EUFONIE – sunete agreabile care sunt ușor de articulat.
METAFORĂ EXTINSĂ – o comparație implicită între două lucruri care, în esență, nu se aseamănă. Aceste puncte de comparație suntcontinuate pe tot parcursul selecției.
LINGVISTICĂ FIGURATIVĂ – Limbaj folosit în așa fel încât să forțeze cuvintele să iasă din înțelesul lor literal prin accentuarea conotațiilor lor pentru a aduce o nouă perspectivă și un nou sentiment pentru subiect.
HIPERBOL – o exagerare în slujba adevărului – oexagerare.
IDIOM – este un termen sau o expresie care nu poate fi înțeleasă printr-o traducere literală, dar se referă în schimb la un sens figurat care esteînțeles prin utilizarea obișnuită.
IMAGERIE – este reprezentarea prin limbaj a experiențelor senzoriale. Imaginea sugerează cel mai adesea o imagine mentală, dar animajul poate reprezenta și un sunet, un miros, un gust sau o experiență tactilă.
IRONIE – este un dispozitiv literar care dezvăluie sensuri ascunse sau contradictorii.
JARGON – limbaj specific unei anumite meserii,profesii sau grupuri.
JUXTAPOSIȚIE – este suprapunerea sau amestecul unor situații, personaje, decoruri, stări de spirit sau puncte de vedere opuse saudiferite pentru a clarifica sensul, scopul sau caracterul, sau pentru a accentua anumite stări de spirit,în special umorul, groaza și suspansul. de asemenea, Contrast
LIMBAJ LITERAL – ceea ce se spune se bazează pe realitatefără comparațiile folosite în limbajul figurativ.
Limbajul literar – o formă de eufemism în care se spune ceva prin negarea contrariului.
METAFORĂ – o comparație între două lucruri care sunt în esență diferite. Comparația este mai degrabă implicită decât direct enunțată.
METRU – orice model regulat de ritm bazat pe silabe accentuateși neaccentuate.
METONIMIE – utilizarea unei idei strâns înrudite pentru ideea însăși.
MOOD – vezi atmosfera
ONOMATOPOEIA – folosirea cuvintelor care sună ca ceea ce înseamnă.
OXIMORON – două cuvinte plasate aproape unul de altul care suntcontradictorii, dar care au totuși adevăr în ele.
PARADOX – o afirmație în care există o aparentăcontradicție care este de fapt adevărată.
PERSONIFICARE – a da atribute umane unui animal,obiect sau idee.
RIMĂ – cuvinte care sună la fel
SCHEMA RIMEI – orice model de rime în poezie. Fiecărui newsound i se atribuie următoarea literă din alfabet.
RITM – o serie de silabe accentuate sau accentuate într-un grup de cuvinte, aranjate astfel încât cititorul să se aștepte să urmeze o serie similară.
SIMILĂ – o comparație între două lucruri care sunt în esență diferite. Comparația este enunțată direct prin cuvinte precum asemănător, ca, ca, decât sau seamănă.
SPEAKER – „vocea” care pare să spună poemul. Nu este același lucru cu poetul; acesta este ca un narator.
SIMBOL – un simbol are două niveluri de semnificație, un nivel literal și un nivel figurativ. Personajele, obiectele, evenimentele și decorurile pot fi toate simbolice în sensul că reprezintă altceva dincolo de ele însele.
SINEDOCHE – utilizarea unei părți pentru întreaga idee.
TEMA – este ideea centrală a povestirii, de obicei implicitămai degrabă decât direct enunțată. Este ideea scriitorului despre viață și poate fiimplicită sau enunțată direct prin vocea vorbitorului. Nu trebuie să se confunde cu morala sau intriga.
TONUL – este atitudinea poetului față de subiectul său sau față de cititori. este asemănător cu tonul vocii, dar nu trebuie confundat cu dispoziția sau atmosfera. Tonul unui autor poate fi sarcastic, sincer, umoristic…
TROPĂ – o figură de stil în care un cuvânt este folosit în afara sensului său literal. Similarea și metafora sunt cele mai frecvente două tropi.
SURPRIZĂ – aceasta înseamnă a spune mai puțin decât ceea ce vrei să spuiîn slujba adevărului.
VOCE – inteligența creatoare și artistică pe care au fostrecunoscute în spatele oricărui vorbitor.