Doza mare de vancomicină pe cale orală este regimul optim de tratament pentru C difficile

Se estimează că bacteria C. difficile (C. difficile) a provocat aproximativ o jumătate de milion de infecții în doar un an în Statele Unite, potrivit Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Deși vancomicina orală este considerată ca fiind tratamentul optim pentru diareea asociată cu C. difficile, nu există prea multe date disponibile în ceea ce privește regimurile de dozare.

Acum însă, acum, cercetătorii de la NYU Winthrop Hospital din Mineola au descoperit că un curs inițial de vancomicină sau administrarea într-o escaladare în doze mari ar putea fi cel mai eficient regim de tratament.

Pentru studiul la nivelul întregului spital, cercetătorii au încercat să înțeleagă mai bine vancomicina în doze mari ca unic tratament pentru C. difficile. În timp ce ghidurile de tratament stipulează o cură de 125 mg de vancomicină, cercetătorii au decis să înceapă cu o cură de 250 mg de vancomicină. Cercetătorii au dezvoltat un algoritm conform căruia, dacă un pacient nu prezenta o ameliorare marcantă după 3 zile cu 250 mg de vancomicină orală, doza ar fi fost mărită la 500 mg de vancomicină orală.

Studiul „pledează pentru faptul că, dacă pacientul dumneavoastră nu se schimbă – nu se vindecă, ci doar se îmbunătățește semnificativ prin scăderea numărului de scaune cu aproximativ 75% – în 3 zile, atunci este un lucru rezonabil să nu adăugați un alt medicament, ci doar să luați vancomicina orală și să creșteți doza”, a declarat autorul studiului, Burke A. Cunha, pentru publicația noastră soră MD Magazine. „Treceți de la 250 mg, dacă asta este ceea ce folosiți, la 500 mg și completați tratamentul de 10 zile.”

Pe o perioadă de 24 de luni, au existat 160 de pacienți eligibili care au fost testați pozitiv pentru C. difficile. Pacienții au fost apoi împărțiți în 3 grupuri: grupul de dozare convențională, grupul de escaladare a dozelor mari și tratamentul primar cu doze mari.

Grupul de dozare convențională a fost alcătuit din 65 de pacienți care au fost tratați cu 125 mg de vancomicină pe cale orală. Aceștia au fost vindecați clinic după o medie de 5 zile, după o medie de 14 zile de tratament. Al doilea grup, grupul de escaladare a dozei mari, a avut 33 de pacienți care au fost tratați inițial cu 250 mg de vancomicină. După 72 de ore cu terapia inițială, cercetătorii nu au observat o îmbunătățire marcantă, astfel că au crescut doza de vancomicină orală la 500 mg. Rezolvarea clinică a avut loc în ziua 10, care a fost, în medie, la doar 4 zile după escaladarea dozei. Au fost 14 pacienți din grupul cu doză mare, tratați cu vancomicină 500 mg pentru întreaga durată a terapiei; pentru acești pacienți, rezoluția clinică a apărut după 5 zile în medie.

Nimic din rezultate nu l-a surprins pe Dr. Cunha; a fost impresia sa de la început că escaladarea dozei mari sau doza mare primară a fost cea mai eficientă pentru a ajunge la o rezoluție clinică pentru C. difficile.

„Când le spui oamenilor, ei vor spune, oh, asta este anecdotic. Deci, noi am studiat-o și nu este anecdotică”, a spus el.

Studiul are implicații pentru administrarea, precum și pentru epidemiologia spitalelor, deoarece medicii pot ajunge acum mai repede la inima problemei infecțioase. Spitalul nu dorește ca indivizii cu C. difficile să se afle în spital dacă se poate evita acest lucru și nu dorește ca pacienții infectați să rămână în spital mai mult timp decât este necesar, a spus el.

„Puteți spune că costă mai mult pentru că ați dublat doza, diminuați durata”, a adăugat Dr. Cunha, favorizând metoda din cauza scăderii poverii globale a costurilor pentru pacient și spital. „Diminuești durata de spitalizare. Are toate aceste alte lucruri. Costul vancomicinei prin dublarea dozei nu are niciun efect asupra costului total al spitalizării și al sistemului de sănătate.”

O versiune anterioară a acestui articol a fost postată pe MDMagazine.com.

.