Drenajele Penrose pentru câini: argumente pro, contra și alternative

Drenajele Penrose au o varietate de aplicații în practica veterinară. În cele mai multe cazuri, acestea sunt utilizate pentru a evacua fluidele din țesuturile subcutanate. Înțelegerea aplicațiilor și a limitelor drenajelor Penrose este vitală pentru orice medic veterinar care tratează răni în practica clinică.

Când sunt utilizate drenajele?

În multe situații, drenajele sunt plasate profilactic pentru a preveni acumularea de lichide. De exemplu, dacă o rană prin mușcătură creează o cantitate mare de spațiu mort sau dacă îndepărtarea unei mase duce la crearea unui spațiu mort, se plasează adesea un drenaj pentru a preveni formarea seromului.

Seromii pot inhiba vindecarea prin plasarea unei presiuni suplimentare pe rană și prin faptul că oferă un loc pentru colonizarea bacteriană, astfel încât plasarea drenajului este esențială pentru vindecarea corectă a unor răni.

În cazul în care un pacient are o plagă cu spațiu mort care nu a fost identificată și tratată în mod corespunzător, poate fi plasat un drenaj pentru a trata o acumulare deja existentă de lichid, cum ar fi serul, puroiul sau sângele.

Drenajele pot fi, de asemenea, utilizate pentru a trata hematoamele subcutanate, cum ar fi hematoamele aurale, sau pentru a permite drenarea puroiului din abcese. Fiecare dintre acestea reprezintă o indicație adecvată pentru utilizarea unui dren Penrose.

Cum sunt plasate și întreținute drenajele Penrose?

Înainte de a plasa orice tip de drenaj, este important să se taie și să se frece o zonă largă. Acest lucru scade riscul de contaminare bacteriană. Drenajele trebuie să fie plasate folosind mănuși și instrumente sterile – de preferință pe o masă veterinară sau pe o suprafață curată – pentru a diminua și mai mult riscul de infecție.

Drenajele Penrose sunt drenaje pasive, ceea ce înseamnă că trebuie plasate întotdeauna ventral într-o rană. Aceste drenaje funcționează printr-o combinație de gravitație, acțiune capilară și presiuni schimbătoare legate de mișcarea corpului animalului. Plasarea drenajului ventral maximizează probabilitatea ca lichidul să se dreneze eficient.

Dacă un drenaj este plasat în asociere cu o rană traumatică sau chirurgicală, acesta trebuie să iasă printr-o incizie nou-creată. Un drenaj nu trebuie plasat niciodată în interiorul unei plăgi existente, deoarece inflamația asociată cu un drenaj poate inhiba vindecarea și poate duce la dehiscența întregii plăgi.

Dacă folosiți un drenaj Penrose, este important ca acesta să aibă un singur orificiu de ieșire. Tehnica tradițională, care lasă două capete de drenaj libere care ies din plagă, a fost asociată cu un risc crescut de infecție nosocomială. Drenajul trebuie ancorat la orificiul de ieșire, folosind una sau două suturi care trec atât prin piele, cât și prin drenaj.

Există păreri diferite cu privire la faptul dacă drenajul ar trebui să fie, de asemenea, ancorat în interior, unii medici veterinari considerând că acest lucru ajută la fixarea drenajului, iar alți medici veterinari considerând că această abordare crește riscul ca fragmente de drenaj să rămână în rană.

Drenajele Penrose trebuie acoperite în permanență cu un pansament steril pentru a diminua riscul de infecție ascendentă. Aplicarea unui strat subțire de vaselină în jurul orificiului de drenaj poate ajuta, de asemenea, la diminuarea incursiunii bacteriene. Atunci când se schimbă bandajele și se schimbă drenajele sau se curăță, ar trebui folosite mănuși sterile pentru a diminua riscul de infecție.

Animalele de companie cu drenaj ar trebui să poarte în permanență un guler electronic pentru a le împiedica să își scoată propriul drenaj.

Când ar trebui îndepărtate drenajele Penrose?

Drenajele sunt de obicei lăsate pe loc până când producția de lichid a scăzut semnificativ.

În cazul drenajelor cu aspirație închisă, în care producția de lichid poate fi măsurată, drenajele sunt de obicei îndepărtate atunci când producția de lichid scade sub 2 ml/kg pe zi.

Producția de lichid nu poate fi cuantificată atunci când se utilizează un dren Penrose, dar acest ghid poate fi totuși util pentru a aproxima momentul în care producția de lichid a scăzut suficient de mult pentru îndepărtarea drenajului.

Care sunt avantajele și dezavantajele drenajelor Penrose?

Drenajele Penrose nu sunt singurele drenaje disponibile pentru îngrijirea rănilor, dar sunt utilizate în mod obișnuit în multe clinici veterinare. Ele au mai multe avantaje cheie față de alte tipuri de drenaje, deși pot avea și dezavantaje.

Avantajele drenajelor Penrose includ:

• Drenajele Penrose sunt ieftine

În comparație cu unele dintre celelalte opțiuni de drenaj, care vor fi discutate mai jos, drenajele Penrose sunt ieftine pentru cabinetul veterinar și, prin urmare, ieftine pentru clientul veterinar.

• Drenajele Penrose sunt moi și maleabile

Acest lucru le face adecvate pentru o varietate de aplicații. Ele pot fi utilizate în multe tipuri diferite de răni și în multe locații diferite de pe corp. Acest lucru limitează necesitatea ca un cabinet să stocheze o mare varietate de drenaje pentru îngrijirea plăgilor.

Dezavantajele drenajelor Penrose includ:

• Risc de infecție ascendentă

Extremul unui dren Penrose este deschis către mediul înconjurător. Acest lucru permite bacteriilor să urce prin drenaj și să ajungă în rană, ceea ce crește riscul de infecție ascendentă. Infecțiile nosocomiale prezintă un risc deosebit în cazul drenajului Penrose. Aceste infecții pot fi rezistente la antibiotice în unele cazuri.

• Incapacitatea de a cuantifica cantitatea de scurgere a plăgii

Când se monitorizează vindecarea plăgii, poate fi benefică cuantificarea drenajului plăgii. Cu un dren Penrose, acest lucru nu este posibil.

• Este necesară asistența gravitațională pentru drenaj

Pentru ca un drenaj Penrose să dreneze eficient o plagă, gravitația trebuie să ajute la tragerea fluidului pe lungimea drenajului. Este posibil ca acest lucru să nu fie posibil pentru toate rănile. De exemplu, este posibil ca o rană situată pe partea dorsală să nu se preteze la utilizarea unui dren Penrose.

• Risc de pneumotorax

Un dren Penrose nu limitează mișcarea aerului în sus pe dren. În cazul în care o plagă comunică cu toracele, utilizarea unui dren Penrose ar putea duce la prezența unui pneumotorax.

Care sunt alternativele la drenurile Penrose?

În unele aplicații, este posibil să doriți să luați în considerare utilizarea unui drenaj cu aspirație închisă în locul unui dren Penrose. Aceste drenaje constau dintr-un tub fenestrat care este plasat în rană și atașat la un dispozitiv de aspirație extern.

Un drenaj de aspirație închis improvizat poate fi realizat cu materiale care sunt disponibile în majoritatea cabinetelor veterinare:

Căutați capătul seringă-adaptor de la un cateter fluture și folosiți un ac pentru a crea multiple fenestrări pe lungimea tubului cateterului. Acest tub se plasează apoi în interiorul plăgii și se fixează pe piele cu o sutură chinezească de tip finger-trap. Capătul acului de la cateterul fluture poate fi apoi introdus într-un tub de recoltare a sângelui (vacutainer) pentru a aplica un grad mic de aspirație constantă. Acest lucru va funcționa numai cu fluide foarte lichide (cum ar fi serul), dar poate fi benefic dacă nu este disponibil un drenaj cu aspirație închisă adevărată.

Dacă vă aflați într-un cabinet care plasează frecvent drenaje, poate doriți să luați în considerare păstrarea unei rezerve de drenaje cu aspirație închisă adevărată disponibile.

Tipurile de drenaje cu aspirație închisă care pot fi utilizate includ:

• Drenajul Redon

Aceste drenaje sunt adesea utilizate atunci când se gestionează răni care se așteaptă să genereze o cantitate mare de lichid, cum ar fi o rană de mușcătură severă sau o rană chirurgicală mare. Un dren Redon este format dintr-un tub fenestrat, atașat la o cameră de compresie manuală de tip grenadă. Odată comprimată, această cameră va avea tendința de a se umfla din nou, plasând un vid ușor pe rană.

• Drenaj Jackson-Pratt

Acest drenaj este adesea utilizat atunci când se drenează abdomenul. Drenajele Jackson-Pratt sunt special concepute pentru a limita obstrucția de către structurile și organele abdominale.

• Tuburi de toracostomie

Aceste drenaje sunt special concepute pentru a drena lichidul sau aerul din torace. Acestea sunt flexibile, rezistă la colaps și sunt disponibile într-o varietate de diametre de tuburi (pentru a se adapta la o varietate de dimensiuni și aplicații ale pacienților).

Care sunt avantajele utilizării drenajelor cu aspirație închisă?

Drenajele cu aspirație închisă oferă o serie de avantaje față de drenajele Penrose, în funcție de aplicația specifică. Aceste avantaje includ:

• Risc scăzut de infecție nosocomială

Într-un drenaj cu aspirație închisă, capătul drenajului este închis. This prevents bacteria from entering the drain and creating an ascending infection.

• More effective fluid removal

The suction produced in a closed-suction drain can be more effective at removing all fluid from a wound.

• Decreased risk of occlusion

The presence of constant suction on the drain decreases the risk of occlusion with clots, fibrin, and other materials that can lead to the obstruction of Penrose drains.

• Drainage can be quantified

Closed-suction drains collect fluid in a vessel, allowing it to be quantified.

• No large dressings needed

As discussed previously, Penrose drains should be covered with a sterile dressing at all times. Acest lucru nu este necesar în cazul unui drenaj cu aspirație închisă, deoarece drenajul este mai puțin susceptibil la contaminare bacteriană.

Sfârșitul

În timp ce drenajele Penrose au avantaje semnificative în ceea ce privește accesibilitatea și flexibilitatea aplicării, este important ca acestea să fie utilizate corect pentru a maximiza probabilitatea unui rezultat pozitiv.

Pot exista cazuri în care un dren Penrose nu este adecvat; în aceste situații, luați în considerare utilizarea unui drenaj cu aspirație închisă.

Surse și lecturi suplimentare

• Ladlaw, Jane. 2010. „The Use and Abuse of Surgical Drains” („Utilizarea și abuzul de drenaje chirurgicale”). Prezentat la British Small Animal Veterinary Conference.
• Fox, Steven. 1988. Cele mai bune metode de drenaj al rănilor la animalele de companie. Vet Med. Mai 1988; 83(5): 462-472.
• Saile, Katrin. 2015. „Drenaje: Utilizarea și gestionarea corectă”. Prezentat la Conferința veterinară centrală. Accesat la: http://veterinarycalendar.dvm360.com/drains-proper-use-and-management-proceedings