Erou tragic

mai 8, 2021admin

Definirea eroului tragic

Ce este un erou tragic? Iată o definiție simplă și rapidă:

Un erou tragic este un tip de personaj dintr-o tragedie și este, de obicei, protagonistul. Eroii tragici au, de obicei, trăsături eroice care le câștigă simpatia publicului, dar au și defecte sau fac greșeli care, în cele din urmă, duc la propria lor cădere. În Romeo și Julieta lui Shakespeare, Romeo este un erou tragic. Pasiunea sa nesăbuită în dragoste, care îl face un personaj convingător, duce, de asemenea, direct la tragedia morții sale.

Câteva detalii cheie suplimentare despre eroii tragici:

Ideea de erou tragic a fost definită pentru prima dată de filozoful grec antic Aristotel, pe baza studiului său asupra dramei grecești.
În ciuda termenului de „erou tragic”, se întâmplă uneori ca eroii tragici să nu fie cu adevărat eroi în sensul tipic – și în câteva cazuri, antagoniștii pot fi chiar descriși ca eroi tragici.

Pronunție erou tragic

Iată cum se pronunță erou tragic: tra-jik hee-roh

Evoluția eroului tragic

Eroii tragici sunt ingredientul cheie care face ca tragediile să fie, ei bine, tragice. Acestea fiind spuse, ideea caracteristicilor care fac un erou tragic s-a schimbat de-a lungul timpului.

Aristotel și eroul tragic

Filosoful grec antic Aristotel a fost primul care a definit un „erou tragic”. El credea că o tragedie bună trebuie să evoce sentimente de teamă și milă în rândul publicului, deoarece considera că aceste două emoții sunt fundamentale pentru experiența catharsisului (procesul de eliberare a emoțiilor puternice sau reprimate prin artă). După cum spune Aristotel, atunci când eroul tragic își găsește sfârșitul, „mila este stârnită de o nenorocire nemeritată, frica de nenorocirea unui om ca noi.”

Aristotel a definit cu strictețe caracteristicile pe care trebuie să le aibă un erou tragic pentru a evoca aceste sentimente în rândul publicului. Potrivit lui Aristotel, un erou tragic trebuie:

Să fie virtuos: În timpul lui Aristotel, acest lucru însemna că personajul trebuie să fie un nobil. De asemenea, însemna că personajul trebuie să fie atât capabil și puternic (adică „eroic”), cât și să se simtă responsabil față de regulile de onoare și moralitate care ghidau cultura greacă. Aceste trăsături îl fac pe erou atractiv și convingător și câștigă simpatia publicului.
Să aibă defecte: În timp ce este eroic, personajul trebuie să aibă și un defect tragic (numit și hamartia) sau, mai general, să fie supus erorilor umane, iar defectul trebuie să ducă la căderea personajului. Pe de o parte, aceste defecte îl fac pe personaj „relaționabil”, cineva cu care publicul se poate identifica. La fel de important, defectul tragic face ca tragedia să fie mai puternică, deoarece înseamnă că sursa tragediei este internă personajului, nu doar o forță exterioară. În cele mai reușite tragedii, defectul eroului tragic nu este doar o caracteristică pe care acesta o are în plus față de calitățile sale eroice, ci una care reiese din calitățile sale eroice – de exemplu, o căutare îndreptățită a dreptății sau a adevărului care duce la concluzii teribile, sau orgoliul (aroganța care însoțește adesea măreția). În astfel de cazuri, este ca și cum personajul este sortit distrugerii prin propria sa natură.
Suferă o răsturnare de situație: Personajul ar trebui să sufere o răsturnare teribilă a norocului, de la bine la rău. O astfel de răsturnare nu înseamnă doar o pierdere de bani sau de statut. Înseamnă că lucrarea ar trebui să se încheie cu personajul mort sau într-o suferință imensă, și într-o măsură care depășește ceea ce pare că personajul a meritat.

În concluzie: Aristotel a definit un erou tragic destul de strict ca fiind un om de origine nobilă cu calități eroice, a cărui soartă se schimbă din cauza unui defect sau a unei greșeli tragice (care apare adesea din propriile calități eroice ale personajului) care, în cele din urmă, duce la căderea teribilă și excesivă a eroului tragic.

Eroul tragic modern

De-a lungul timpului, definiția unui erou tragic s-a relaxat considerabil. Ea poate include acum

Personaje de toate genurile și clasele sociale. Eroii tragici nu mai trebuie să fie doar nobili, sau doar bărbați.
Personaje care nu se încadrează în definiția convențională a unui erou. Acest lucru ar putea însemna că un erou tragic ar putea fi o persoană obișnuită căreia îi lipsesc calitățile eroice tipice, sau poate chiar o persoană ticăloasă sau semi-vrăjmașă.

Cu toate acestea, esența unui erou tragic în timpurile moderne păstrează două aspecte cheie de pe vremea lui Aristotel:

Eroul tragic trebuie să se bucure de simpatia publicului.
Eroul tragic trebuie, în ciuda celor mai bune eforturi sau intenții, să ajungă la ruină din cauza unor defecte tragice din propriul caracter.

Erou tragic, antierou și erou byronic

Există doi termeni care sunt adesea confundați cu eroul tragic: antierou și erou byronic.

Antierou: Un antierou este un protagonist căruia îi lipsesc multe dintre calitățile convenționale asociate cu eroii, cum ar fi curajul, onestitatea și integritatea, dar care totuși se bucură de simpatia publicului. Un antierou poate face ceea ce trebuie pentru un motiv greșit. Personajul lui Clint Eastwood din filmul western „The Good, the Bad, and the Ugly” este în mod fundamental egoist. El sapă morminte pentru a căuta aur și ucide pe oricine îi stă în cale, așa că este cu siguranță un tip rău. Dar, ca antierou, nu este complet putred: manifestă, de asemenea, puțină simpatie pentru soldații muribunzi din războiul sângeros care se desfășoară în jurul său, iar la sfârșitul filmului acționează cu milă, alegând să nu ucidă un om care anterior încercase să-l ucidă. El face câteva lucruri bune, dar numai atâta timp cât îi convine – deci este un antierou clasic.
Eroul byronic: Un erou byronic este o variantă a antieroului. Numit după personajele din poezia lui Lord Byron, eroul byronic este de obicei un bărbat care este un personaj inteligent, sensibil emoțional, introspectiv și cinic. Deși eroii byronici tind să fie foarte carismatici, sunt indivizi cu defecte profunde, care ar putea face lucruri considerate în general ca fiind inacceptabile din punct de vedere social, deoarece sunt în dezacord cu societatea obișnuită. Un erou byronic are propriul set de convingeri și nu va ceda pentru nimeni. Deși s-ar putea să nu fie inițial evident, în adâncul sufletului, eroul byronic este, de asemenea, destul de egoist.

Conform concepției moderne a eroului tragic, atât un antierou, cât și un erou byronic ar putea fi, de asemenea, eroi tragici. Dar pentru ca un erou tragic să existe, el sau ea trebuie să facă parte dintr-o tragedie cu o poveste care se termină cu moarte sau ruină. Cu toate acestea, antieroii și eroii byronieni pot exista în tot felul de genuri diferite, nu doar în tragedii. Un antierou dintr-un film de acțiune – de exemplu Deadpool, în primul film Deadpool – nu este un erou tragic, deoarece povestea lui se termină în general fericit. Dar ai putea argumenta că Macbeth este un fel de antierou (sau cel puțin un erou inițial care, în timp, devine un antierou) și este, de asemenea, cu siguranță, un erou tragic.

Exemple de eroi tragici

Eroii tragici în teatru

Eroul tragic își are originea în teatrul antic grecesc și poate fi văzut încă în tragediile contemporane. Chiar dacă definiția s-a extins de când Aristotel a definit pentru prima dată arhetipul, caracteristicile definitorii ale eroului tragic au rămas – de exemplu, stârnirea simpatiei din partea publicului și provocarea propriei decăderi.

Oedipus ca erou tragic în Oedipus Rex

Cel mai frecvent defect tragic (sau hamartia) pe care îl are un erou tragic este hubris, sau mândria și încrederea excesivă în sine. Piesa tragică Oedipus Rex a lui Sofocle conține ceea ce este poate cel mai cunoscut exemplu al definiției lui Aristotel a eroului tragic – și este, de asemenea, un bun exemplu de hubris. Piesa se concentrează în jurul regelui Oedip, care caută să scape orașul pe care îl conduce de o ciumă teribilă. La începutul piesei, un profet îi spune lui Oedip că singura modalitate de a alunga ciuma este de a-l pedepsi pe cel care l-a ucis pe regele anterior, Laius. Dar același profet raportează, de asemenea, că Oedip și-a ucis propriul tată și s-a căsătorit cu mama sa. Oedip refuză să creadă cea de-a doua parte a profeției – partea care îl privește pe el – dar, cu toate acestea, pornește să îl găsească și să îl pedepsească pe ucigașul lui Laius. În cele din urmă, Oedip descoperă că Laius fusese tatăl său și că, de fapt, îl omorâse fără să vrea cu ani în urmă, iar evenimentul fatidic l-a condus direct la căsătoria cu propria mamă. În consecință, Oedip află că el însuși este cauza ciumei și, realizând toate acestea, își scoate ochii de nenorocire (soția/mama sa se sinucide și ea).

Oedip are toate caracteristicile importante ale unui erou tragic clasic. De-a lungul întregii drame, el încearcă să facă ceea ce este corect și drept, dar din cauza defectului său tragic (orgoliul) crede că poate evita soarta dată de profet și, ca urmare, își provoacă propria cădere.

Willy Loman ca erou tragic în Moartea unui comis-voiajor

Arthur Miller și-a scris piesa Moartea unui comis-voiajor cu intenția de a crea o tragedie despre un om care nu era un om nobil sau puternic, ci mai degrabă un muncitor obișnuit, un comis-voiajor.

Protagonistul din Moartea unui vânzător, Willy Loman, încearcă cu disperare să își întrețină familia și să își păstreze mândria. Willy are așteptări mari pentru el însuși și pentru copiii săi. El își dorește visul american, care pentru el înseamnă prosperitate financiară, fericire și o poziție socială bună. Cu toate acestea, pe măsură ce îmbătrânește, se vede nevoit să se lupte pentru a păstra slujba de vânzător ambulant în cadrul companiei căreia i s-a dedicat timp de zeci de ani. Între timp, perspectivele pentru fiii săi, Biff și Happy, care în liceu păreau a fi atât de promițătoare, s-au năruit în mod similar. Willy nu poate renunța la ideea sa despre visul american și nici la convingerea sa legată de faptul că, în calitate de bărbat american, trebuie să fie un bun furnizor pentru familia sa. În cele din urmă, acest lucru îl determină să se considere mai valoros mort decât viu și se sinucide pentru ca familia sa să primească banii de asigurare.

Willy este un erou tragic modern. Este o persoană bună, care are intenții bune, dar are și defecte profunde, iar obsesia sa față de o anumită idee de succes, precum și determinarea sa de a asigura traiul familiei sale, duc în cele din urmă la moartea sa tragică.

Eroii tragici în literatură

Eroii tragici apar peste tot în operele literare importante. Cu timpul, definiția strictă a lui Aristotel pentru ceea ce face un erou tragic s-a schimbat, dar capacitatea fundamentală a eroului tragic de a stârni simpatia publicului a rămas.

Jay Gatsby ca erou tragic în Marele Gatsby

Protagonistul din F. Scott Fitzgerald, Marele Gatsby, este Jay Gatsby, un tânăr și misterios milionar care tânjește să se reîntâlnească cu o femeie pe care a iubit-o în tinerețe, înainte de a pleca să lupte în Primul Război Mondial. Această femeie, Daisy, este căsătorită, însă, cu un bărbat pe nume Tom Buchanan, care provine dintr-o familie bogată și cu bani vechi. Gatsby își organizează întreaga viață în jurul regăsirii lui Daisy: se îmbogățește (prin mijloace dubioase), închiriază o casă chiar vizavi de cea a ei, organizează petreceri fastuoase în speranța că ea va veni. În cele din urmă, cei doi se întâlnesc din nou și încep o aventură, dar aventura se termină într-un dezastru – Gatsby asumându-și responsabilitatea de a conduce o mașină pe care Daisy o conducea de fapt când a lovit-o și ucis-o din greșeală pe amanta lui Tom (pe nume Myrtle), Daisy abandonându-l pe Gatsby și întorcându-se la Tom, iar Gatsby fiind ucis de soțul lui Myrtle.

Căderea lui Gatsby este urmărirea neobosită a unui anumit ideal – Visul american – și a unei anumite femei pe care el crede că se încadrează în acest vis. Determinarea sa oarbă îl face incapabil să vadă atât faptul că Daisy nu se potrivește idealului, cât și faptul că idealul în sine este irealizabil. Ca urmare, el se pune în pericol pentru a proteja pe cineva care probabil că nu ar face același lucru în schimb. Gatsby nu este un erou convențional (se insinuează cu tărie că și-a făcut banii din jocuri de noroc și alte activități din lumea interlopă), dar, în mare parte, intențiile sale sunt nobile: caută dragostea și împlinirea de sine și nu intenționează să facă rău nimănui. Așadar, Gatsby ar fi o versiune modernizată a eroului tragic al lui Aristotel – el încă stârnește simpatia publicului – chiar dacă este o versiune ușor mai imperfectă a arhetipului.

Javert ca erou tragic în Les Misérables de Victor Hugo

Javert este un detectiv de poliție, obsedat de lege și ordine, și principalul antagonist din Les Misérables. Romanul conține diverse subploturi, dar în cea mai mare parte urmărește un personaj numit Jean Valjean, o persoană bună și morală care nu poate scăpa de trecutul său de fost deținut. (Inițial, el merge la închisoare pentru că a furat o pâine pentru a ajuta la hrănirea celor șapte copii ai surorii sale). După ce evadează din închisoare, Valjean își schimbă numele și ajunge să ducă o viață morală și prosperă, devenind cunoscut pentru modul în care îi ajută pe cei săraci.

Javert, cunoscut pentru respectul său absolut față de autoritate și lege, petrece mulți ani încercând să îl găsească pe deținutul evadat și să îl întoarcă la închisoare. Totuși, după ce urmărirea de o viață a lui Javert îl conduce la Valjean, acesta sfârșește prin a-i salva viața lui Javert. Javert, la rândul său, se vede în imposibilitatea de a-l aresta pe omul care i-a arătat atâta milă, dar nici nu poate renunța la devotamentul său față de justiție și lege. Disperat, se sinucide. Cu alte cuvinte: Forța și moralitatea dreaptă a lui Javert îl conduc la distrugere.

În timp ce Javert se potrivește modelului de erou tragic în multe privințe, el este un erou tragic neconvențional, deoarece este un antagonist și nu protagonistul romanului (Valjean este protagonistul). S-ar putea argumenta atunci că Javert este mai degrabă o „figură tragică” sau un „personaj tragic” decât un „erou tragic”, deoarece el nu este de fapt deloc „eroul” romanului. Totuși, el este un exemplu util, deoarece arată cât de flexibilă poate fi ideea de „erou tragic” și cum scriitorii se joacă cu aceste idei pentru a crea noi tipuri de personaje.

Exemple suplimentare de eroi tragici

Macbeth: În Macbeth al lui Shakespeare, personajul principal Macbeth permite ambiției sale (și a soției sale) să îl împingă să își ucidă regele pentru a îndeplini o profeție și a deveni el însuși rege. Macbeth comite crima la începutul piesei, iar de atunci încolo acțiunile sale devin din ce în ce mai sângeroase, iar el devine mai mult un ticălos decât un erou. Cu toate acestea, el sfârșește prin a muri, cu soția sa de asemenea moartă, realizând pe deplin goliciunea vieții sale. Macbeth este un erou tragic, dar piesa este interesantă prin faptul că defectul sau greșeala sa fatală apare relativ devreme în piesă, iar restul piesei arată declinul său în tragedie, chiar dacă inițial pare să obțină ceea ce caută (tronul).
Michael Corleone: Personajul principal al filmelor Nașul, se poate spune că Michael Corleone experimentează un arc tragic pe parcursul celor trei filme Godfather. Ambiția și loialitatea față de familie îl împing să preia controlul asupra familiei sale mafiote, deși inițial fusese modelat de tatăl său pentru a se „curăța”. Devotamentul lui Michael față de familia sa îl determină apoi să își ucidă dușmanii, își ucide fratele trădător și, indirect, duce la moartea practic a tuturor celor dragi lui. El moare, singur, gândindu-se la iubirile sale pierdute, un antierou tragic.
Okonkwo: În lucrarea Things Fall Apart a lui Chinua Achebe, Okonkwo este un om de mare putere și voință, iar aceste trăsături eroice îl fac puternic și bogat în tribul său. Dar devotamentul său de a părea mereu puternic și puternic îl determină, de asemenea, să se înstrăineze de fiul său, să încalce tradiția tribală într-un mod care duce la exilarea sa din trib și să se confrunte direct cu misionarii albi într-un mod care îl determină, în cele din urmă, să se sinucidă. Devotamentul lui Okonkwo față de forță și putere duce la propria sa distrugere.
Anakin Skywalker: Cele trei filme prequel Star Wars (episoadele I, II și III) pot fi văzute ca o încercare de a-l transforma pe Anakin Skywalker într-un erou tragic. Anakin este atât puternic în forță, cât și un „ales” profețit, dar ambiția și dorința sa de ordine și control îl determină să-și abandoneze și să-și ucidă colegii Jedi, să-și ucidă, fără să vrea, propria soție și să se alăture părții întunecate a forței și să devină un fel de executant al Împăratului. Anakin, în rolul lui Darth Vader, este singur și plin de atâta rușine și ură de sine încât nu vede altă opțiune decât să continue pe calea răului. Acest lucru îl face să fie un erou tragic. Acestea fiind spuse, unii ar putea susține că primele trei filme din Star Wars nu sunt suficient de bine scrise sau jucate pentru a-l face pe Anakin un erou tragic (oare Anakin are vreodată simpatia publicului, având în vedere plângăcioșenia sa?), dar este clar că a fost menit să fie un erou tragic.

Care este funcția unui erou tragic în literatură?

Peste toate, eroii tragici pun tragedia în tragedii – căderea eroului tragic este cea care angajează emoțional publicul sau cititorul și îi invocă mila și teama. Prin urmare, scriitorii folosesc eroii tragici pentru multe dintre aceleași motive pentru care scriu tragedii – pentru a ilustra o enigmă morală cu profunzime, emoție și complexitate.

În afară de aceasta, eroii tragici îndeplinesc multe funcții în poveștile în care apar. Defectele lor tragice îi fac mai ușor de relaționat pentru public, mai ales în comparație cu un erou mai convențional, care ar putea părea prea perfect pentru a semăna cu oamenii reali sau pentru a atrage un răspuns emoțional din partea publicului. Aristotel credea că, urmărind decăderea unui erou tragic, publicul va deveni mai înțelept atunci când va face alegeri în propria viață. În plus, eroii tragici pot ilustra ambiguitatea morală, deoarece o trăsătură aparent dezirabilă (cum ar fi inocența sau ambiția) poate deveni brusc cea mai mare slăbiciune a personajului, aducând o nenorocire gravă sau chiar moartea.

Alte resurse utile despre eroul tragic

Pagina Wikipedia pentru eroul tragic: O prezentare generală utilă care se concentrează în principal pe istoria termenului.
Definiția din dicționar a eroului tragic: O definiție scurtă și de bază.
Eroi tragici pe YouTube:
- O explicație animată, de un minut, a eroului tragic.
- Este Macbeth un erou tragic? Acest videoclip explică ce este un erou tragic, folosind Macbeth ca exemplu.