Evaluare formativă
Evaluarea formativă se referă la o mare varietate de metode pe care profesorii le folosesc pentru a efectua evaluări în curs de desfășurare a înțelegerii elevilor, a nevoilor de învățare și a progresului academic în timpul unei lecții, unități sau cursuri. Evaluările formative îi ajută pe profesori să identifice conceptele pe care elevii se străduiesc să le înțeleagă, abilitățile pe care au dificultăți în a le dobândi sau standardele de învățare pe care nu le-au atins încă, astfel încât să se poată face ajustări ale lecțiilor, ale tehnicilor de instruire și ale sprijinului academic.
Obiectivul general al evaluării formative este de a colecta informații detaliate care pot fi folosite pentru a îmbunătăți instruirea și învățarea elevilor în timp ce aceasta are loc. Ceea ce face ca o evaluare să fie „formativă” nu este proiectarea unui test, a unei tehnici sau a unei autoevaluări, în sine, ci modul în care este utilizată – de exemplu, pentru a informa modificările în curs de predare și învățare.
Evaluările formative sunt în mod obișnuit puse în contrast cu evaluările sumative, care sunt utilizate pentru a evalua progresul și realizările elevilor în materie de învățare la încheierea unei anumite perioade de instruire – de obicei, la sfârșitul unui proiect, al unei unități, al unui curs, al unui semestru, al unui program sau al unui an școlar. Cu alte cuvinte, evaluările formative sunt pentru învățare, în timp ce evaluările sumative sunt despre învățare. Sau, după cum a spus expertul în evaluare Paul Black: „Când bucătarul gustă supa, aceasta este o evaluare formativă. Când clientul gustă supa, aceasta este evaluarea sumativă”. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că distincția dintre formativă și sumativă este adesea neclară în practică, iar educatorii pot avea interpretări și opinii divergente cu privire la acest subiect.
Mulți educatori și experți consideră că evaluarea formativă este parte integrantă a unei predări eficiente. Spre deosebire de majoritatea evaluărilor sumative, care sunt în mod deliberat separate de instruire, evaluările formative sunt integrate în procesul de predare și învățare. De exemplu, o tehnică de evaluare formativă ar putea fi la fel de simplă ca un profesor care le cere elevilor să ridice mâna dacă consideră că au înțeles un concept nou introdus sau ar putea fi la fel de sofisticată ca atunci când elevii completează o autoevaluare a propriei scrieri (de obicei, folosind o rubrică care descrie criteriile) pe care profesorul o revizuiește și o comentează ulterior. În timp ce evaluările formative îi ajută pe profesori să identifice nevoile și problemele de învățare, în multe cazuri evaluările îi ajută, de asemenea, pe elevi să dezvolte o înțelegere mai puternică a propriilor puncte forte și puncte slabe academice. Atunci când elevii știu la ce se descurcă bine și la ce trebuie să lucreze mai mult, acest lucru îi poate ajuta să își asume o mai mare responsabilitate în ceea ce privește propria învățare și progresul academic.
În timp ce aceeași tehnică sau același proces de evaluare ar putea, în teorie, să fie utilizat atât în scopuri formative, cât și sumative, multe dintre evaluările sumative sunt nepotrivite pentru scopuri formative, deoarece nu oferă un feedback util. De exemplu, este posibil ca notele obținute la testele standardizate să nu fie disponibile pentru profesori timp de câteva luni după ce elevii lor dau testul (astfel încât rezultatele nu pot fi folosite pentru a modifica lecțiile sau predarea și pentru a-i pregăti mai bine pe elevi), sau evaluările pot să nu fie suficient de specifice sau de fine pentru a le oferi profesorilor și elevilor informațiile detaliate de care au nevoie pentru a se îmbunătăți.
Cele de mai jos sunt câteva exemple reprezentative de evaluări formative:
- Întrebări pe care profesorii le adresează elevilor individuali și grupurilor de elevi în timpul procesului de învățare pentru a determina ce concepte sau abilități specifice ar putea avea probleme. Poate fi utilizată o mare varietate de strategii intenționate de chestionare, cum ar fi formularea întrebărilor în moduri specifice pentru a obține răspunsuri mai utile.
- Reacordare de feedback specific, detaliat și constructiv pe care cadrele didactice îl oferă cu privire la lucrările elevilor, cum ar fi intrările în jurnal, eseuri, fișe de lucru, lucrări de cercetare, proiecte, teste neevaluate, rezultate de laborator sau lucrări de artă, design și performanță. Feedback-ul poate fi utilizat pentru a revizui sau îmbunătăți un produs de lucru, de exemplu.
- „Exit slips” sau „exit tickets” care colectează rapid răspunsurile elevilor la întrebările unui profesor la sfârșitul unei lecții sau al unei perioade de curs. Pe baza a ceea ce indică răspunsurile, profesorul poate apoi să modifice următoarea lecție pentru a aborda conceptele pe care elevii nu le-au înțeles sau abilitățile cu care s-ar putea să aibă dificultăți. „Fișele de admitere” sunt o strategie similară utilizată la începutul unei clase sau lecții pentru a determina ce au reținut elevii din experiențele de învățare anterioare.
- Autoevaluări care le cer elevilor să se gândească la propriul proces de învățare, să reflecteze asupra a ceea ce fac bine sau cu ce se luptă și să articuleze ceea ce au învățat sau ceea ce mai trebuie să învețe pentru a îndeplini așteptările cursului sau standardele de învățare.
- Evaluări între colegi care le permit elevilor să se folosească unii pe alții ca resurse de învățare. De exemplu, „atelierul” unui text scris cu colegii de clasă este o formă obișnuită de evaluare colegială, în special dacă elevii urmează o rubrică sau orientări furnizate de un profesor.
În plus față de motivele abordate mai sus, educatorii pot utiliza evaluarea formativă și pentru:
- Refocalizarea elevilor asupra procesului de învățare și a valorii sale intrinseci, mai degrabă decât asupra notelor sau a recompenselor extrinseci.
- Încurajarea elevilor să se bazeze pe punctele lor forte, mai degrabă decât să se fixeze sau să se oprească asupra deficitelor lor. (Pentru o discuție conexă, consultați growth mindset.)
- Ajutați-i pe elevi să devină mai conștienți de nevoile lor de învățare, de punctele forte și de interesele lor, astfel încât să-și poată asuma o mai mare responsabilitate asupra propriei creșteri educaționale. De exemplu, elevii pot învăța cum să își autoevalueze propriul progres și să își autoreglementeze comportamentele.
- Dăruiți elevilor informații mai detaliate, mai precise și mai utile. Deoarece notele și rezultatele testelor oferă doar o impresie generală a realizărilor academice, de obicei la finalul unei perioade de instruire, feedbackul formativ poate ajuta la clarificarea și calibrarea așteptărilor de învățare atât pentru elevi, cât și pentru părinți. Elevii dobândesc o înțelegere mai clară a ceea ce se așteaptă de la ei, iar părinții au la dispoziție informații mai detaliate pe care le pot folosi pentru a sprijini mai eficient educația copiilor lor.
- Crește sau accelerează performanța educațională a tuturor elevilor, reducând în același timp decalajele de învățare și decalajele de realizare.
Reforma
În timp ce conceptul de evaluare formativă există doar din anii 1960, se poate spune că educatorii au folosit „evaluările formative” în diferite forme încă de la inventarea predării. Cu toate acestea, ca strategie intenționată de îmbunătățire a școlii, evaluarea formativă a primit o atenție tot mai mare din partea educatorilor și a cercetătorilor în ultimele decenii. De fapt, în prezent, este considerată pe scară largă ca fiind una dintre cele mai eficiente strategii de instruire utilizate de profesori și există un număr tot mai mare de literatură și de cercetări academice pe această temă.
Școlile sunt acum mai predispuse să încurajeze sau să le ceară profesorilor să utilizeze strategii de evaluare formativă în clasă și există un număr tot mai mare de oportunități de dezvoltare profesională disponibile pentru educatori pe această temă. Evaluările formative sunt, de asemenea, componente integrale ale învățării personalizate și ale altor strategii educaționale concepute pentru a adapta lecțiile și instruirea la nevoile de învățare și interesele distincte ale fiecărui elev în parte.
Dezbateri
În timp ce există relativ puține dezacorduri în comunitatea educațională cu privire la utilitatea evaluării formative, dezbaterile sau dezacordurile pot proveni din interpretări diferite ale termenului. De exemplu, unii educatori consideră că termenul este aplicat în mod vag la formele de evaluare care nu sunt „cu adevărat” formative, în timp ce alții consideră că evaluarea formativă este rareori utilizată în mod adecvat sau eficient la clasă.
O altă dezbatere comună este dacă evaluările formative pot sau ar trebui să fie notate. Mulți educatori susțin că evaluările formative pot fi considerate cu adevărat formative doar atunci când nu sunt notate și sunt folosite exclusiv pentru a îmbunătăți învățarea elevilor. În cazul în care se atribuie note unui test, test, proiect sau alt produs de lucru, raționamentul este că acestea devin de facto evaluări sumative – de ex, faptul de a atribui o notă transformă evaluarea într-o evaluare a performanței care este documentată în dosarul academic al elevului, spre deosebire de o strategie de diagnosticare utilizată pentru a îmbunătăți înțelegerea și pregătirea elevilor înainte de a li se da un test sau o lucrare notată.
Câțiva educatori fac, de asemenea, o distincție între evaluările formative „pure” – cele care sunt utilizate zilnic de către profesori în timp ce instruiesc elevii – și evaluările „intermediare” sau „de referință”, care sunt, de obicei, evaluări periodice sau trimestriale utilizate pentru a determina unde se află elevii în progresul lor de învățare sau dacă sunt pe drumul cel bun pentru a îndeplini standardele de învățare așteptate. În timp ce unii educatori pot susține că orice metodă de evaluare care este utilizată în scop de diagnosticare ar putea fi considerată formativă, inclusiv evaluările intermediare, alții susțin că aceste două forme de evaluare ar trebui să rămână distincte, având în vedere că pot fi necesare strategii, tehnici și dezvoltare profesională diferite.
Câțiva susținători ai evaluării formative suspectează, de asemenea, că societățile de testare etichetează greșit și comercializează unele teste standardizate intermediare ca fiind „formative” pentru a capitaliza și a profita de pe urma popularității acestei idei. Unii observatori își exprimă scepticismul cu privire la faptul că produsele comerciale sau preambalate pot fi autentic formative, argumentând că evaluarea formativă este o tehnică educațională sofisticată, iar pentru a o face bine este nevoie atât de o înțelegere de primă mână a elevilor evaluați, cât și de suficientă formare și dezvoltare profesională.
Glosarul reformei educaționale de către Great Schools Partnership este licențiat în baza unei licențe Creative Commons Attribution-NonCommercial-ShareAlike 4.0 International License.
.