Expunerea la traume poate afecta funcția creierului la persoanele sănătoase la câțiva ani după eveniment; poate crește susceptibilitatea la probleme de sănătate mintală în viitor
WASHINGTON – Expunerea la traume poate crea suficiente modificări în creier pentru a sensibiliza oamenii să reacționeze exagerat la un gest facial inofensiv ani mai târziu, chiar și în cazul persoanelor care nu suferă de o tulburare legată de stres, arată o nouă cercetare. Se pare că apropierea de traume de mare intensitate poate avea efecte de lungă durată asupra creierului și comportamentului persoanelor sănătoase, fără a provoca o tulburare clinică actuală. Dar aceste modificări subtile ar putea crește susceptibilitatea la probleme de sănătate mintală mai târziu. Aceste constatări sunt raportate în numărul din luna mai al revistei Emotion, publicată de Asociația Americană de Psihologie (APA).
Dovezile că traumele pot avea efecte pe termen lung asupra creierului persoanelor sănătoase au fost demonstrate prin măsurarea reacțiilor adulților la stimuli emoționali la câțiva ani după ce au fost martori la o traumă, au declarat autorul principal Barbara Ganzel, PhD, și colegii săi. În cadrul experimentului, 22 de adulți sănătoși au privit fețe înfricoșătoare și calme în timp ce au fost supuși imagisticii prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) pentru a măsura activitatea amigdalei lor bilaterale (partea creierului care judecă intensitatea emoțională și care formează și stochează amintirile emoționale) între 3,5 și 4 ani după 11 septembrie 2001.
Toți participanții au avut un anumit nivel de expunere la evenimentele din 11 septembrie. Autorii au vrut să determine dacă apropierea de un eveniment traumatic – 11 septembrie – a sensibilizat părți ale creierului la stimuli emoționali la 41 și 48 de luni după atacurile teroriste. Unsprezece dintre participanți se aflau la mai puțin de 1,5 mile de World Trade Center la 11 septembrie 2001, iar ceilalți 11 participanți locuiau la cel puțin 200 de mile distanță . Grupul de control – acei participanți care locuiau la cel puțin 200 de mile de New York la 11 septembrie 2001 – s-au mutat ulterior în zona metropolitană din New York în momentul scanării RMN.
Potrivit studiului, participanții care se aflau la mai puțin de 1,5 mile de World Trade Center la 11 septembrie 2001 au avut o activitate amigdală bilaterală semnificativ mai mare la fețele înfricoșătoare față de cele calme, în comparație cu cei care locuiau la mai mult de 200 de mile distanță. Aceste rezultate arată că expunerea la evenimente traumatice în trecut a fost asociată cu răspunsuri emoționale câțiva ani mai târziu la persoanele care au fost aproape de trauma inițială. Cu toate acestea, participanții nu îndeplineau criteriile pentru un diagnostic de PTSD, depresie sau anxietate la momentul imagisticii. Toți participanții au fost supuși unui screening pentru boli psihiatrice, medicale și neurologice.
Această constatare indică faptul că o reactivitate crescută a amigdalei în urma expunerii la traume de mare intensitate poate fi lent de recuperat și poate fi responsabilă pentru reacții crescute la stimuli emoționali de zi cu zi, au declarat autorii. Mai mult, grupul aflat cel mai aproape de World Trade Center la 11 septembrie 2001 a raportat mai multe simptome actuale și mai multe simptome în momentul traumei decât grupul aflat mai departe de 11 septembrie 2001. Aceste simptome au inclus o excitație crescută (de exemplu, dificultăți în a dormi, iritabilitate, hipervigilență), evitare (de exemplu, nu doresc să meargă în centrul orașului când înainte le plăcea să facă acest lucru) și intruziune (de exemplu, amintiri sau vise recurente și angoasante). Și, cei care au raportat 11 septembrie ca fiind cea mai gravă și mai intensă traumă trăită în timpul vieții lor au avut, de asemenea, o activitate cerebrală mai mare atunci când au vizualizat fețele înfricoșătoare.
„Constatările noastre sugerează că pot exista corelații neurobiologice pe termen lung ale expunerii la traume, chiar și la persoanele care par rezistente. Având în vedere că aceste efecte au fost observabile folosind stimuli emoționali ușori și standardizați (nu amintiri de traume specifice), acestea se pot extinde mai mult în viața de zi cu zi decât se credea anterior”, a declarat Dr. Ganzel. „Știm de mult timp că expunerea la traume poate duce la o vulnerabilitate ulterioară la tulburări de sănătate mintală la ani de zile după traumă. Această cercetare ne oferă indicii despre biologia care stă la baza acestei vulnerabilități. Știind ce se întâmplă ne va da o idee mai bună despre cum să ajutăm.”
Articol: „The Aftermath of 9/11: Efectul intensității și al recurenței traumei asupra rezultatului”, Barbara Ganzel, PhD, Institutul Sackler pentru Psihobiologia Dezvoltării, Colegiul Medical Weill al Universității Cornell; B.J. Casey, PhD, Institutul Sackler pentru Psihobiologia Dezvoltării, Colegiul Medical Weill al Universității Cornell; Gary Glover, PhD, Lucas Magnetic Resonance Image Center, Universitatea Stanford; Henning U. Voss, PhD, Citigroup Biomedical Imaging Center, Weill Medical College of Cornell University; Elise Temple, PhD, Cornell University; Emotion, Vol. 7, No. 2.
Barbara Ganzel, PhD, poate fi contactată prin intermediul biroului său de relații cu presa — Nicola W. Pytell la (Office) 607-254-6236 sau (Cell) 607-351-3548; sau prin e-mail.
Asociația Americană de Psihologie (APA), din Washington, DC, este cea mai mare organizație științifică și profesională care reprezintă psihologia în Statele Unite și este cea mai mare asociație de psihologi din lume. Printre membrii APA se numără peste 148.000 de cercetători, educatori, clinicieni, consultanți și studenți. Prin diviziunile sale din 54 de subdomenii ale psihologiei și prin afilieri cu 60 de asociații statale, teritoriale și provinciale canadiene, APA lucrează pentru a promova psihologia ca știință, ca profesie și ca mijloc de promovare a bunăstării umane.