Funcția normală a vocii

Vocea este produsă prin vibrația faldurilor vocale. Plitele vocale sunt o pereche de rafturi flexibile de țesut care se întind de-a lungul părții superioare a traheei (traheea). Ele sunt închise în cartilajul tiroidian, care este structura dură ce formează masa din gât cunoscută sub numele de mărul lui Adam. Pliurile vocale, împreună cu mușchii și cartilajele care le susțin, sunt cunoscute sub numele de laringe.

Corzile vocale și pliurile vocale

„Pliul vocal” este termenul modern pentru „coardă vocală”. Schimbarea terminologiei a survenit datorită unei mai bune înțelegeri a anatomiei și funcției laringelui. ‘Coardă vocală’ sugerează o bandă sau o coardă suspendată în aer care vibrează atunci când este ciupită sau lovită. De fapt, pliul vocal este o parte a unui mușchi de pe partea laterală a laringelui, acoperit cu țesuturi speciale care pot vibra la o viteză mare. Seamănă mult mai mult cu o buză de țesut decât cu o coardă. Only its outer covering vibrates.

Biologically, the larynx evolved as a valve to protect the airway and lungs. Thus, it is positioned where the airway and the esophagus separate. The vocal folds open to allow breathing and close during swallowing to prevent food from entering into the lungs and during voicing.

Each section below details a separate aspect of voice.

Sound

In order to produce voice, the lungs blow air against vocal folds in the nearly-closed position. Aerul împinge prin spațiul foarte mic dintre ele și, astfel, face să vibreze învelișul faldurilor vocale, cunoscut sub numele de mucoasă. Acest lucru are loc prin intermediul unui fenomen cunoscut sub numele de efect Venturi. Pe măsură ce aerul trece printr-o constricție (sau venturi), acesta se accelerează și creează o aspirație în urma sa. Această aspirație atrage mucoasa pliabilă din fiecare pliu vocal, care se întâlnește în linia mediană doar pentru a fi împinsă la o parte de mai mult aer din plămâni. Acest ciclu creează o ondulație care se repetă și care este cunoscută sub numele de undă mucoasă. Regularitatea undei mucoasei este esențială pentru producerea unei voci bune.

Unda mucoasei în timpul vocalizării:

Stroboscopia

Video-urile de pe acest site arată vibrația pliurilor vocale în mișcare lentă prin intermediul unei tehnici cunoscute sub numele de stroboscopie. În realitate, pliurile vocale vibrează de peste 100 de ori pe secundă în timpul rostirii vocii și, uneori, de multe ori mai repede. Un stroboscop laringian folosește un microfon pentru a detecta frecvența de vibrație a faldurilor vocale în timpul fonației și temporizează intermitența unui bec stroboscopic ușor defazat față de aceasta. Videoclipul rezultat creează impresia de a urmări cum vibrează faldurile vocale cu încetinitorul.

Flexibilitatea mucoasei depinde de integritatea stratului aflat imediat sub ea, cunoscut sub numele de lamina propria superficială sau stratul lui Reinke, numit după numele celui care l-a descris. Este o rețea specială de substanțe, unică în organism, care poate suporta pe termen lung tensiunile cauzate de vibrațiile corzilor vocale.

Loudness

Volumul sunetului este în principal rezultatul presiunii aerului care este suflat pe lângă corzile vocale. O expulzare mai energică a aerului din plămâni crește această presiune. Bineînțeles, faldurile vocale trebuie să crească tensiunea pentru a menține apropierea de închidere care este necesară pentru efectul venturi. Dacă nu o fac, presiunea crescută a aerului le va sufla pur și simplu în lateral și va întrerupe vibrația. Această întindere a faldurilor vocale se produce de obicei instinctiv, fără efort conștient. Persoanele cu paralizie a corzilor vocale sau cu alte tipuri de slăbiciune a corzilor vocale sunt adesea incapabile să facă acest lucru și se plâng frecvent de incapacitatea de a crește volumul vocii lor.

Pitch

Frecvența undei mucoasei determină înălțimea vocii. Pe lângă faptul că se deschid și se închid, faldurile vocale sunt capabile să se lungească și să se scurteze, iar acest lucru formează un mijloc important de creștere a tensiunii faldurilor vocale. La fel cum acordând o coardă de chitară se va ajusta intonația acesteia, la fel se va întâmpla și cu schimbarea tensiunii pe faldurile vocale. În cazul pliurilor vocale, însă, tensiunea trebuie modificată simetric. O persoană efectuează această activitate rapid și precis și de mai multe ori pe parcursul unei conversații scurte.

Pliurile vocale se lungesc pentru a crește înălțimea tonului vocii.

Hoarseness

Hoarseness este rezultatul unei neregularități a vibrației mucoasei. Foarte mulți factori influențează formarea și menținerea undei mucoasei, dar, în linii mari, aceștia pot fi simplificați la doi: închiderea pliului vocal și integritatea laminei proprii superficiale. Incapacitatea faldurilor vocale de a se închide suficient, ca în unele cazuri de paralizie a faldurilor vocale, poate face imposibilă crearea efectului venturi care stă la baza vibrației mucoasei. Mucoasa legată sau rigidă care rezultă dintr-o modificare a laminei proprii, ca în cazul cicatricilor de la nivelul pliurilor vocale, nu va vibra bine sau deloc, indiferent de închiderea pliurilor vocale. Uneori, o masă mare, cum ar fi un chist sau un polip, blochează atât închiderea pliurilor vocale, cât și vibrația mucoasei.