Gastrină

admin

Descriere

Secreția hormonului gastrină, de către celulele G din antrul gastric și insulele pancreatice Langerhans, este stimulată de mediul alcalin, de stimularea vagală și de distensia gastrică, precum și de prezența alcoolului, aminoacizilor, peptidelor și calciului în stomac. Secreția de gastrină este inhibată de acidul gastric.

Principalele forme de gastrină din stomac, care includ gastrina mare (G-34), gastrina mică (G-17) și mini-gastrina (G-14), circulă în forme sulfatate și nesulfatate. Diagnosticul sindromului Zollinger-Ellison poate necesita atât niveluri de gastrină la postjunghiere, cât și post-infuzie de secretină.

Caracteristicile sindromului Zollinger-Ellison includ diareea severă, boala ulcerului peptic refractar și hipersecreția acidă gastrică legată de o tumoare neuroendocrină a pancreasului (gastrinom) sau a duodenului. Între 62% și 80% din cazuri sunt sporadice, în timp ce 20-38% din cazuri sunt asociate cu neoplazia endocrină multiplă de tip 1 (MEN1). Diagnosticul de sindrom Zollinger-Ellison poate fi pus cu certitudine atunci când nivelul gastrinei plasmatice depășește 1000 pg/mL și există 1 dintre următoarele criterii :

  • Debitul acid bazal este mai mare de 15 mEq/h la pacienții cu stomacul intact

  • Debitul acid bazal este mai mare de 5 mEq/h la pacienții care au suferit o gastrectomie

    .

  • Impergastrinemia pacientului este asociată cu un pH mai mic de 2

Diferențierea între cauzele de hipergastrinemie se poate face cu ajutorul testelor de provocare a gastrinei. Aceste teste – testul de stimulare cu secretină și studiul de infuzie de calciu – sunt deosebit de utile la pacienții ale căror studii de secreție acidă au dat rezultate nedeterminate.

Dintre cele 2 teste, studiul cu secretină este cel mai sensibil și specific pentru diagnosticul de gastrinom. Dacă nivelul gastrinei crește cu 120 pg în decurs de 15 minute de la injectarea de secretină, testul are o sensibilitate și o specificitate pentru sindromul Zollinger-Ellison de peste 90%. Cu toate acestea, poate apărea un rezultat fals-pozitiv al testului cu secretină dacă pacientul are hipoclorhidrie sau aclorhidrie indusă de inhibitori ai pompei de protoni, ceea ce înseamnă că acest agent trebuie întrerupt timp de 1 săptămână înainte de testare.

În cadrul studiului de infuzie de calciu, se administrează o perfuzie de calciu de 15 mg Ca/kg în 500 ml de soluție salină normală timp de 4 ore. Înainte de perfuzie, se prelevează serul în stare de repaus alimentar; acesta este apoi prelevat la 1, 2, 3 și 4 ore după aceea. Răspunsul este considerat normal dacă se înregistrează o creștere mică sau deloc față de nivelul de bază al gastrinei.

Studiile de perfuzie de calciu sunt mai greoaie și mai puțin sensibile și specifice decât testele cu secretină, iar potențialul de apariție a efectelor adverse ale acestor studii este mai mare. În consecință, testele de infuzie de calciu sunt rareori utilizate, deși pot fi administrate atunci când prezența sindromului Zollinger-Ellison este puternic sugerată de caracteristicile clinice ale pacientului, dar stimularea secretinei dă rezultate neconcludente.

Indicații/Aplicații

Testarea gastrinei este utilizată în diagnosticul gastrinomului, fie cu sau fără sindromul Zollinger-Ellison, și în investigarea anemiei pernicioase și a aclorhidriei.

Considerații

Nivelurile de gastrină, care urmează un ritm circadian, sunt cele mai scăzute dimineața devreme și cele mai ridicate în timpul zilei. Testarea de stimulare a gastrinei cu ajutorul secretinei nu produce niciun răspuns sau o ușoară suprimare a gastrinei, în timp ce testarea prin infuzie de calciu nu produce niciun răspuns sau o ușoară creștere a gastrinei față de valoarea inițială.

Nu a fost stabilită o relație consecventă între Helicobacter pylori și nivelurile serice de gastrină. Ca răspuns la o masă, celulele G din antrul gastric eliberează gastrină în circulație. Eliberarea gastrinei este inhibată de post și de aciditatea gastrică crescută și este stimulată de un pH gastric ridicat. Pentru a determina capacitatea de secreție acidă gastrică, stimularea histaminei și a secreției acide cu pentagastrina, un analog al gastrinei, a fost utilizată clinic în diverse teste de diagnosticare.