Grading (tumori)

În patologie, gradingul este o măsură a aspectului celular în tumori și alte neoplazii. Unele sisteme de clasificare în patologie se aplică numai neoplasmelor maligne (cancer); altele se aplică și neoplasmelor benigne. Gradingul neoplazic este o măsură a anaplasiei celulare (inversarea diferențierii) în tumora prelevată și se bazează pe asemănarea tumorii cu țesutul de origine. Gradingul în cancer se distinge de stadializare, care este o măsură a gradului de răspândire a cancerului.

Colorații cu hematoxilină și eozină din diferite secțiuni ale unei singure probe de gliom pontin intrinsec difuz, care arată zonele de grad scăzut (sus) și de grad înalt (jos).

Sistemele de clasificare patologică clasifică anormalitatea aspectului microscopic al celulelor și abaterile în ceea ce privește rata de creștere a acestora, cu scopul de a prezice evoluțiile la nivel tisular (a se vedea, de asemenea, cele 4 modificări histologice majore în displazie).

Cancerul este o tulburare de alterare a ciclului de viață celulară care duce (non-trivial) la rate de proliferare celulară excesive, durată de viață celulară de obicei mai lungă și diferențiere deficitară. Scorul gradului (numeric: de la G1 până la G4) crește odată cu lipsa de diferențiere celulară – acesta reflectă cât de mult diferă celulele tumorale de celulele țesutului normal din care au provenit (a se vedea „Categorii” de mai jos). Tumorile pot fi clasificate pe scări cu patru, trei sau două niveluri, în funcție de instituție și de tipul de tumoare.

Scorul gradului histologic al tumorii împreună cu stadializarea metastatică (stadializarea cancerului răspândit la nivelul întregului corp) sunt utilizate pentru a evalua fiecare pacient cu cancer în parte, pentru a dezvolta strategia individuală de tratament și pentru a prezice prognosticul acestuia. Un cancer care este foarte slab diferențiat se numește anaplazic.