Hărțuitori tulburați emoțional/bolnavi mintal

1,4 milioane de persoane sunt hărțuite anual în Statele Unite. 1 din 12 femei și 1 din 45 de bărbați vor fi hărțuiți în timpul vieții lor. 77% dintre femei și 64% dintre bărbați își cunosc hărțuitorii. 87% dintre hărțuitori sunt bărbați. Mai puțin de două procente din cazurile de hărțuire duc la omucidere. Cu toate acestea, taxa emoțională asupra victimelor este semnificativă, mai ales dacă nu știți cine este hărțuitorul sau dacă acesta este bolnav mintal.

Psihologii criminaliști au identificat trei tipuri de hărțuire: obsesia simplă, obsesia iubirii și erotomania. Cele trei elemente definitorii care indică tipologia de hărțuitor sunt: (1) relația hărțuitorului cu victima, (2) motivul pentru care hărțuitorul urmărește victima, (3) comportamentul hărțuitorului. Toți hărțuitorii sunt obsesivi; ei întrețin gânduri și idei persistente despre victimele lor, adesea timp de ani de zile.

Nu toți hărțuitorii îndeplinesc criteriile pentru nicio tulburare psihiatrică specifică sau gravă. Cu toate acestea, unii dintre cei mai extremi și periculoși hărțuitori sunt cei alimentați de o boală psihică. Diagnosticele primare pentru hărțuitorii bolnavi mintal includ schizofrenia, tulburarea bipolară sau o tulburare delirantă. Unii hărțuitori au tulburări de personalitate (identificate printr-un model anormal omniprezent de comportament legat de gândire, dispoziție, relații personale și controlul impulsurilor). În mod specific, acești hărțuitori au caracteristici de tulburare de personalitate antisocială, borderline, histrionică, narcisistă, dependentă sau obsesiv-compulsivă. Abuzul și/sau dependența de substanțe sunt frecvent factori care contribuie. Ca regulă generală, cu cât mai puțină relație a existat de fapt între victimă și hărțuitor înainte de hărțuire, cu atât mai deranjat mintal este hărțuitorul.

Halkerul obsesiv simplu

Cea mai frecventă formă de hărțuire este cea obsesivă simplă. Victima hărțuitorului obsesiv simplu își cunoaște de obicei bine hărțuitorul și a avut o anumită formă de relație cu acesta: un fost soț, o fostă amantă, un prieten, un fost șef sau un coleg de serviciu. Activitățile obsesive încep după ce relația a luat sfârșit sau se îndreaptă spre sfârșit. Hărțuitorul percepe adesea că a fost nedreptățit de către victimă. Motivația urmăritorului obsesiv simplu este de a repara relația sau de a căuta un anumit tip de răzbunare. Practic, toate cazurile de violență domestică care implică hărțuirea se încadrează în această categorie.

Hărțuitorul obsesiv din dragoste

Hărțuitorul obsesiv din dragoste este un străin sau o cunoștință ocazională a victimei. Hărțuitorul dezvoltă o obsesie amoroasă sau o fixație pentru o altă persoană cu care nu a avut nicio relație personală. Nu numai că hărțuitorul obsedat de dragoste încearcă să își trăiască fanteziile, dar se așteaptă ca victima să joace un rol atribuit de a-l iubi înapoi cu adorație și devotament. Inițial, motivația hărțuitorului obsedat de dragoste este de a face victima conștientă de existența sa. Ulterior, el/ea se așteaptă ca aceasta să îi întoarcă sentimentele. Atunci când urmăritorul nu reușește să stabilească relația, el/ea hărțuiește frecvent victima.

Halkerul erotomanic

Erotomania este o iluzie în care hărțuitorul crede că individul pe care îl iubește, îl iubește la rândul său. Victima ar întoarce cu plăcere afecțiunea hărțuitorului, dar nu este capabilă să o facă din cauza unor influențe externe. Iluzia se bazează pe credința că victima este perechea perfectă pentru el și că sunt destinați să fie împreună pentru totdeauna. În mod frecvent, erotomania nu se bazează pe o atracție sexuală. Obsedatul erotomanic are fantezii mai degrabă legate de o iubire romantică și/sau de o uniune spirituală. Victima are, de obicei, un statut superior celui al hărțuitorului. Eforturile de a contacta victima sunt obișnuite, dar hărțuitorii erotomani pot păstra iluzia în secret. Aceștia își studiază victimele, adesea de la distanță. Aceștia sunt numiți în mod obișnuit urmăritori de celebrități sau fani obsedați.

Stalkingul și bolnavii mintal

Stalkerul bolnav mintal poate fi un simplu obsedat, un obsedat de dragoste sau un erotomanic. Hărțuitorii psihotici și deliranți pur și simplu nu pot separa realitatea de ficțiune. Chiar și o iubire imaginară este mai bună decât nicio iubire. Toți hărțuitorii deliranți se agață de o credință falsă fixă care îi menține legați de victimele lor. Nucleul obsesiei lor se bazează pe fantezie; ceea ce nu pot obține în realitate este obținut prin intermediul acestei fantezii. Atunci când încearcă să pună în practică această fantezie în viața reală, ei se așteaptă ca victima să le întoarcă afecțiunea. Atunci când nu este returnată afecțiunea, hărțuitorul reacționează adesea prin amenințări și intimidare. Atunci când amenințările și intimidarea nu obțin ceea ce sperau, hărțuitorul poate deveni violent și chiar criminal. Ceea ce îl face pe hărțuitorul delirant mai periculos este tendința acestuia de a-și obiectiviza victimele. Aceștia își văd victima nu ca pe o ființă umană, ci ca pe un obiect pe care doar ei trebuie să îl posede și să îl controleze. Hărțuitorii deliranți sunt cel mai tenace tip de hărțuitori, cu iluzii care durează în medie zece ani.

Profilul tipic al hărțuitorilor deliranți este cel al unui singuratic singur, imatur din punct de vedere social, care nu a fost capabil să stabilească sau să mențină relații apropiate cu alții. Hărțuitorii deliranți au rareori întâlniri și au avut puține relații sexuale, dacă au avut vreuna. Aceștia provin, de obicei, dintr-o copilărie sterilă din punct de vedere emoțional sau grav abuzivă; crescând și având un sentiment foarte slab al propriei identități. Majoritatea hărțuitorilor deliranți au o predispoziție spre psihoză.

Victima obișnuită a hărțuitorului delirant este, cel mai frecvent, o persoană dintr-o clasă/statut socio-economic superior, care a avut puține, dacă nu chiar niciun contact anterior cu hărțuitorul. Cu toate acestea, hărțuitorul crede că are deja o legătură strânsă cu victima, sau este convins că o va avea în viitor. Hărțuitorii deliranți își aleg victime care sunt de neatins într-un fel sau altul; victima poate fi deja implicată într-o relație; frecvent este vorba de cineva care a fost amabil cu ei; un terapeut, un cleric, un medic, un supraveghetor la locul de muncă, un profesor sau chiar polițistul care i-a oprit pentru o încălcare a regulilor de circulație, dar nu i-a dat o amendă. Cei care lucrează în profesii de ajutor sunt deosebit de vulnerabili în fața hărțuitorilor deliranți. Este posibil ca profesionistul să fi fost singura persoană care l-a tratat vreodată pe hărțuitor cu căldură. Hărțuitorul, care are deja dificultăți în a separa realitatea de fantezie, interpretează compasiunea celui care l-a ajutat ca pe o iluzie de intimitate.

Celebritățile și politicienii sunt victime frecvente ale hărțuitorului delirant. De obicei, hărțuitorul devine conștient de victima sa prin intermediul mass-media (cinema, televiziune, radio, ziare). El/ea studiază obiectul atenției lor, colecționează articole, filme și/sau suveniruri legate de victima lor. El/ea își stabilește o fantezie delirantă cuprinzătoare în care are o relație specială sau unică, chiar mistică, cu victima, chiar dacă nu s-au întâlnit niciodată. Hărțuitorul crede că victima comunică cu el sau cu ea prin telepatie sau prin utilizarea unui cod secret al cărui înțeles numai el îl cunoaște. Orice contact pe care victima îl are cu hărțuitorul devine o întărire pozitivă a unei relații. Orice tip de răspuns din partea victimei este văzut ca o invitație la continuarea urmăririi de către hărțuitor. Atunci când obiectul atenției hărțuitorului spune „nu”, acesta își raționalizează intenția și se poate concentra asupra situației sau persoanei pe care hărțuitorul o consideră că stă în calea unei relații. „Soțul ei a făcut-o să obțină acel ordin de restricție, ea chiar mă iubește, el este problema” sau „Agentul lui i-a spus că ar fi rău pentru cariera lui dacă am avea o relație, dar el chiar mă iubește, ar fi bine ca acel agent să nu se bage în asta…”. Printre hărțuitorii erotomani infamanți se numără: Robert John Bardo, care a ucis-o pe actrița Rebecca Schaeffer, și Margaret Ray, care l-a urmărit pe David Letterman, Ray s-a sinucis ulterior.

Paranoia îl poate face pe hărțuitorul delirant să acționeze agresiv față de o terță parte. Aceștia pot crede că există o conspirație pentru a ține obiectele lor de dragoste departe de ei. Dacă reușesc să elimine partea terță intruzivă, ei cred că vor proteja obiectul dorinței lor și își vor consuma relația fantastică. Hărțuitorii paranoici intră frecvent în contact cu forțele de ordine în timpul unor urmăriri greșite pentru a salva individul de cineva sau de un pericol închipuit.

Este imperativ ca victimele hărțuitorului delirant, psihotic sau paranoic să nu aibă absolut niciun contact cu suspectul. Nu numai că încercările de a-l liniști sau de a-l ignora pe hărțuitor nu vor funcționa, dar pot adăuga combustibil la iluziile obsesive ale hărțuitorului. Ordinele de restricție și de protecție împotriva hărțuitorului delirant, deși importante și ocazional utile, adesea nu funcționează și pot agrava și mai mult hărțuirea. Convingerea hărțuitorilor că ei și victima lor sunt destinați să fie împreună prevalează în mod obișnuit asupra oricărei temeri pe care ar putea-o avea de consecințele juridice ale încălcării unui TRO.

Evaluarea amenințării pentru violență la hărțuitori

Hărțuirea poate duce la violență, inclusiv la vătămări corporale grave sau la moarte. Atunci când este identificat un hărțuitor, este esențial să se determine potențialul de violență al hărțuitorului. Este esențială o evaluare a amenințării pentru a determina potențialii hărțuitori violenți. Identificarea timpurie a hărțuitorului violent poate facilita aplicarea legii și/sau intervenția psihiatrică adecvată.

Cei mai puternici trei predictori ai violenței din partea unui hărțuitor

1. Istoric de abuz de substanțe
2. Istoric de violență anterioară.
3. Istoric de boală mintală.

Additional Characteristics of a Potentially Violent Stalker

• Access to the victim or the victim’s family
• Possession of weapons
• Present or past threats to kill the victim or others
• A disregard for the consequences of violating protection orders
• Previous history of stalking
• Past instances of hostage taking
• Suicidal tendencies
• High degree of obsession, possessiveness, or jealousy.

Disposition

There are federal and state laws pertaining to stalking. 15 states classify stalking as a felony upon the first offense. 34 classify stalking as a felony upon the second offense and/or when the crime involves aggravating factors. Larger, metropolitan law enforcement agencies frequently have anti-stalking task forces to investigate and handle stalking cases. În cazul în care suspectul este bolnav mintal, acesta poate fi internat nevoluntar într-un spital de psihiatrie pentru o evaluare de 72 de ore ca fiind un pericol pentru ceilalți sau poate fi obligat de către instanță să obțină un tratament ambulatoriu de sănătate mintală. Dacă hărțuitorul are o tulburare psihiatrică tratabilă, el/ea poate beneficia de medicamente psihotrope sau de terapie. Cu toate acestea, hărțuitorii cu adevărat antisociali sau psihopați ar trebui să primească tratamentul în închisoare sau în penitenciar.