Home
În câteva zile, mulți creștini occidentali vor observa începutul Postului Mare. Este o perioadă de 40 de zile care marchează un timp de pregătire ce culminează cu comemorarea suferinței, morții și învierii lui Iisus. Acest anotimp al calendarului creștin începe în Miercurea Cenușii; o zi în care catolicii și nu numai că țin post și se abțin de la mâncare, dar își semnează fruntea cu cenușă în formă de cruce. Aceste cenușă servește ca semn exterior al unui angajament interior de a se angaja într-o perioadă de penitență – nu în sensul de a se autodepăși sau de a se pedepsi, ci mai degrabă pentru a le permite creștinilor un timp structurat pentru a-și reevalua viața și a-și reexamina prioritățile. Suntem chemați să renunțăm la toate acele lucruri care ne împiedică să ne angajăm pe deplin într-o relație de iubire și har cu Dumnezeu și cu aproapele nostru.
Pentru mulți creștini, Miercurea Cenușii este o zi în care ne reangajăm cu unele dintre cele mai fundamentale semne ale comunității noastre religioase. Folosirea crucii pe frunte este o reamintire a botezului. Dar de data aceasta, în loc de apă sau ulei, folosim cenușă. Acestea sunt un simbol al pocăinței și al convertirii pe care primii creștini l-au adus cu ei din tradiția iudaică din care proveneau. De asemenea, noi postim din același motiv. Este expresia străveche și concretă a unei dispoziții interioare prin care ne asumăm responsabilitatea pentru momentele în care eșuăm și cădem. Într-un cuvânt, ori de câte ori păcătuim.
Pentru cei care aparțin unei vechi Biserici creștine, religia noastră nu este atunci doar una de idei. Corpurile noastre fizice, inclusiv simțurile și poftele noastre, toate sunt atrase în practica religiei noastre. Acesta este motivul pentru care o parte din disciplina tradițională a Postului Mare implică renunțarea la anumite lucruri. Când renunț la ceva obișnuit și simplu, cum ar fi deserturile sau televizorul, nu este pentru că Dumnezeu are nevoie de ele. Așa cum le spun studenților de la universitate – „Dumnezeu nu are nevoie de prăjiturile voastre”. În schimb, în momentele în care spun nu la ceva la care am renunțat pentru Postul Mare, fac o alegere conștientă – chiar dacă foarte mică – de a mă reangaja față de prioritatea credinței mele creștine. Renunțarea la mâncare mă ajută să fiu mai atentă la modul în care trăiesc, pentru că, la fel ca mulți dintre noi, pot cădea cu ușurință în activități fără noimă, în special în ceea ce privește mâncarea și băutura. Și de fiecare dată când trec peste vreun răsfăț, sunt invitat să-mi amintesc cuvintele lui Isus, care a învățat că omul „nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”. (Matei 4:4)
Postul și abstinența mai au, de asemenea, o semnificație importantă pentru mine. Ele îmi amintesc că am câștigat loteria nașterilor: am luxul de a trăi fără să mă îngrijorez de foame sau de nesiguranța alimentară. Prea mulți oameni, chiar și în propria noastră comunitate, nu au ce mânca. Realitatea gravă este că există unii dintre copiii noștri care vor merge la culcare flămânzi în această seară. Unii dintre vârstnicii noștri trebuie să luăm decizii cu privire la medicamente sau la o masă astăzi. Nu este o „binecuvântare” faptul că am mai mult decât suficient pentru a mânca astăzi. Privită prin prisma viziunii mele religioase asupra lumii, recunosc că este pur și simplu condiția de a trăi într-o lume fragmentată și decăzută și de a fi angrenat în instituțiile și structurile unei lumi distruse. Experimentarea foametei rituale a Postului Mare ar trebui să mă împingă – așa cum ar trebui să o facă fiecare creștin – să lucrez pentru a face din lumea noastră un loc în care fiecare persoană are necesitățile de bază pentru a trăi cu un minim de demnitate umană.
În câteva zile, mulți dintre noi vor căuta cenușă. Dacă vă veți însemna pe frunte în Miercurea Cenușii, iată întrebarea mea pentru voi: cum vă va apropia practica voastră din Postul Mare de Dumnezeu și de aproapele? Faceți din acest Postul Mare un moment de har. Nu lăsați crucea de pe frunte să rămână un simbol gol sau un semn lipsit de sens. Dacă spuneți lumii prin cenușa de pe frunte că vă schimbați viața, atunci faceți-o.
Rev. Jordan Lenaghan, OP, este director executiv al Centrului de Viață Religioasă Universitară pentru Religie, Universitatea Quinnipiac.
Rev. Jordan Lenaghan, OP, este director executiv al Centrului de Viață Religioasă Universitară, Universitatea Quinnipiac