Imunoglobulina A (IgA)
Imunoglobulina A (IgA) reprezintă prima linie de apărare în rezistența la infecții, prin inhibarea aderenței bacteriene și virale la celulele epiteliale și prin neutralizarea toxinelor bacteriene și a virusurilor, atât la nivel extra- cât și intracelular. IgA elimină, de asemenea, agenții patogeni sau antigenii printr-o cale excretorie mediată de IgA, în care legarea la IgA este urmată de transportul complexelor imune mediat de receptorii de poliimunoglobuline.
Imunoglobulina secretorie A (SIgA) are un rol important în medierea apărării imune umorale (bazate pe anticorpi) adaptive (specifice antigenului) la nivelul suprafețelor mucoaselor (tractul gastrointestinal, respirator și urogenital). Suprafețele mucoaselor reprezintă poarta de intrare a multor agenți patogeni. SIgA este produsă în exces la suprafețele mucoaselor și este clasa predominantă de Ig care se găsește în secrețiile externe umane și în lacrimi.
IgA sunt glicoproteine și una dintre cele cinci clase de Ab. Clasele de Ab sunt definite de (i) numărul de unități de tip Y (alcătuite din 4 polipeptide, 2 lanțuri grele identice și 2 lanțuri ușoare identice) (vezi figura 1) și (ii) tipul de lanț greu (în cazul IgA, un lanț a-). IgA poate fi oligomerică, compusă din 2-4 monomeri IgA.