Interacțiuni medicamentoase între Excedrin Migrenă și ibuprofen

EVITAȚI ÎN GENERAL: Efectul antiagregant plachetar și cardioprotector al aspirinei în doze mici poate fi antagonizat de coadministrarea unor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Ibuprofenul a fost implicat în mod specific și există dovezi că și altele, inclusiv indometacinul, naproxenul și acidul tiaprofenic pot interacționa. Mecanismul este reprezentat de inhibarea competitivă a ciclooxigenazei plachetare de către anumite AINS, care, spre deosebire de aspirină, se leagă în mod reversibil la situsul activ al enzimei și provoacă o depresie temporară, mai degrabă decât persistentă, a formării tromboxanului și a funcției plachetare dependente de tromboxan. Studiile inedite cu ibuprofen 400 mg cu doză unică indică faptul că interferența cu activitatea antiplachetară a aspirinei, măsurată prin niveluri de tromboxan B2 (TXB2) și studii de activare plachetară, apare atunci când ibuprofenul este administrat cu 8 ore înainte sau la 30 de minute după administrarea aspirinei cu eliberare imediată. Un studiu a arătat că efectul antiplachetar al aspirinei cu acoperire enterică în doze mici este atenuat atunci când ibuprofen 400 mg este administrat la 2, 7 și 12 ore după aspirină. În schimb, un studiu controlat cu placebo nu a constatat nicio reducere semnificativă din punct de vedere clinic a inhibiției TXB2 atunci când ibuprofenul (400 mg de trei ori pe zi) a fost administrat împreună cu aspirina masticabilă cu eliberare imediată (81 mg o dată pe zi) timp de 10 zile la voluntari sănătoși. Nu există studii clinice efectuate în mod specific pentru a evalua interacțiunea. Un studiu retrospectiv efectuat pe 7107 pacienți cardiaci externați din spitale între 1989 și 1997 cu prescripții de aspirină a constatat că cei care luau și ibuprofen aveau de două ori mai multe șanse de a muri în perioada studiată decât cei care luau aspirină singură sau cu alte AINS sau paracetamol. Aceasta se traduce prin 12 decese în plus (3 decese legate de inimă) pe an pentru fiecare 1000 de pacienți tratați. O analiză de subgrup dintr-un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, cu durata de 5 ani, privind utilizarea a 325 mg de aspirină în zile alternative în rândul a 22.071 de persoane aparent sănătoase din SUA. medici de sex masculin cu date observaționale prospective privind utilizarea AINS a constatat că utilizarea regulată (>= 60 de zile/an), dar nu și intermitentă (1 până la 59 de zile/an) a AINS a inhibat beneficiile clinice ale aspirinei în cazul primului infarct miocardic (IM). Mai exact, utilizatorii obișnuiți de AINS din grupul aspirină au avut un risc de IM mai mare de 2 ori mai mare, în timp ce utilizatorii obișnuiți de AINS din grupul placebo au avut un risc de IM redus în mod nesemnificativ. Nu a existat nicio asociere între utilizarea intermitentă a AINS și apariția ulterioară a IM în rândul beneficiarilor de aspirină sau placebo.
MONITORIZARE CLARĂ: Utilizarea combinată a aspirinei cu AINS în general poate crește potențialul de toxicitate gastrointestinală (GI) gravă, inclusiv inflamație, sângerare, ulcerație și perforație. Din punct de vedere farmacocinetic, s-a demonstrat că aspirina la doze antiinflamatorii sau mai mari scade concentrațiile plasmatice ale multor AINS, inclusiv ale ibuprofenului. Un studiu a raportat o reducere medie de 56% a nivelurilor de ibuprofen în timpul coadministrării de aspirină la șapte pacienți cu poliartrită reumatoidă. Nu a fost observată nicio modificare a timpului de înjumătățire prin eliminare a ibuprofenului, ceea ce sugerează un efect asupra absorbției sau legării la proteine a ibuprofenului, mai degrabă decât asupra excreției.
TRATAMENT: Pacienții care primesc doze mici de aspirină pentru cardioprotecție trebuie să evite utilizarea regulată a ibuprofenului și, eventual, a altor AINS. Utilizarea ocazională a ibuprofenului este acceptabilă, deoarece riscul datorat oricărei atenuări a efectului antiplachetar al aspirinei în doze mici este probabil să fie minim, având în vedere efectul de lungă durată al aspirinei asupra trombocitelor. La pacienții cărora li se administrează aspirină cu eliberare imediată (nu cu înveliș enteric), pot fi utilizate doze unice de ibuprofen 400 mg, dar nu trebuie administrate în decurs de 8 ore înainte sau la 30 de minute după doza de aspirină. În prezent, nu există recomandări specifice cu privire la dozarea și momentul administrării unei singure doze de ibuprofen la pacienții care primesc aspirină cu doză mică cu acoperire enterică. Pentru pacienții care necesită un tratament de rutină cu AINS cu aspirină concomitent cu doze mici de aspirină, diclofenacul poate fi o alternativă viabilă. În studiul retrospectiv care a implicat ibuprofenul, 75 mg de două ori pe zi de diclofenac cu eliberare întârziată nu a interferat cu activitatea antiplachetară a aspirinei. Alte alternative care nu interferează pentru durere includ paracetamolul, celecoxibul sau analgezicele narcotice. În orice caz, se recomandă prudență ori de câte ori aspirina este combinată cu un AINS din cauza potențialului de toxicitate gastrointestinală aditivă. Pacienții trebuie sfătuiți să ia medicamentele cu alimente și să raporteze imediat semnele și simptomele de ulcerație și hemoragie gastrointestinală, cum ar fi durerea abdominală, balonarea, amețeli bruște sau vertij, greață, vărsături, hematemeză, anorexie și melenă.

Virați la datele de interacțiune cu consumatorii