Introducere în psihologie
Obiective de învățare
- Recunoașteți și definiți trei forme de bază ale învățării: condiționarea clasică, condiționarea operantă și învățarea prin observare
Păsările își construiesc cuiburi și migrează pe măsură ce se apropie iarna. Bebelușii sug la sânul mamei lor. Câinii scutură apa de pe blana udă. Somonii înoată în amonte pentru a se reproduce, iar păianjenii țes pânze complicate. Ce au în comun aceste comportamente aparent fără legătură între ele? Toate sunt comportamente neînvățate. Atât instinctele, cât și reflexele sunt comportamente înnăscute (neînvățate) cu care organismele se nasc. Reflexele sunt o reacție motorie sau neuronală la un stimul specific din mediul înconjurător. Ele tind să fie mai simple decât instinctele, implică activitatea unor părți și sisteme specifice ale corpului (de exemplu, reflexul genunchiului și contracția pupilei la lumină puternică) și implică centri mai primitivi ai sistemului nervos central (de exemplu, măduva spinării și măduva). În schimb, instinctele sunt comportamente înnăscute care sunt declanșate de o gamă mai largă de evenimente, cum ar fi maturizarea și schimbarea anotimpurilor. Ele sunt modele de comportament mai complexe, implică mișcarea organismului ca întreg (de exemplu, activitatea sexuală și migrația) și implică centri cerebrali superiori.
Atât reflexele, cât și instinctele ajută un organism să se adapteze la mediul său și nu trebuie să fie învățate. De exemplu, fiecare copil uman sănătos are un reflex de supt, prezent la naștere. Bebelușii se nasc știind cum să sugă un mamelon, fie el artificial (de la biberon) sau uman. Nimeni nu învață bebelușul să sugă, la fel cum nimeni nu învață un pui de broască țestoasă de mare să se îndrepte spre ocean.
Învățarea, la fel ca reflexele și instinctele, permite unui organism să se adapteze la mediul său. Dar, spre deosebire de instincte și reflexe, comportamentele învățate implică schimbare și experiență: învățarea este o schimbare relativ permanentă a comportamentului sau a cunoștințelor care rezultă din experiență. Spre deosebire de comportamentele înnăscute discutate mai sus, învățarea implică dobândirea de cunoștințe și abilități prin experiență. Dacă ne uităm la scenariul nostru de surf, Julian va trebui să petreacă mult mai mult timp antrenându-se cu placa de surf înainte de a învăța cum să călărească valurile ca tatăl său.
Încercați
Învățarea surfului, precum și orice proces complex de învățare (de exemplu, învățarea disciplinei psihologie), implică o interacțiune complexă de procese conștiente și inconștiente. În mod tradițional, învățarea a fost studiată în ceea ce privește cele mai simple componente ale sale – asocierile pe care mintea noastră le face în mod automat între evenimente. Mintea noastră are o tendință naturală de a conecta evenimente care au loc foarte aproape una de cealaltă sau în succesiune. Învățarea asociativă are loc atunci când un organism face conexiuni între stimuli sau evenimente care apar împreună în mediul înconjurător. Veți vedea că învățarea asociativă este esențială pentru toate cele trei procese de învățare de bază discutate în acest modul; condiționarea clasică tinde să implice procese inconștiente, condiționarea operantă tinde să implice procese conștiente, iar învățarea observațională adaugă straturi sociale și cognitive la toate procesele asociative de bază, atât conștiente, cât și inconștiente. Aceste procese de învățare vor fi discutate în detaliu mai târziu, dar este util să aveți o scurtă prezentare generală a fiecăruia pe măsură ce începeți să explorați modul în care este înțeleasă învățarea dintr-o perspectivă psihologică.
În condiționarea clasică, cunoscută și sub numele de condiționare pavloviană, organismele învață să asocieze evenimente – sau stimuli – care se întâmplă împreună în mod repetat. Experimentăm acest proces de-a lungul vieții noastre de zi cu zi. De exemplu, este posibil să vedeți un fulger pe cer în timpul unei furtuni și apoi să auziți un tunet puternic. Sunetul tunetului vă face să săriți în mod natural (zgomotele puternice au acest efect prin reflex). Deoarece fulgerul prezice în mod fiabil bubuitura iminentă a tunetului, este posibil să asociați cele două și să săriți atunci când vedeți un fulger. Cercetătorii psihologi studiază acest proces asociativ concentrându-se pe ceea ce poate fi văzut și măsurat – comportamentele. Cercetătorii se întreabă dacă un stimul declanșează un reflex, putem antrena un stimul diferit pentru a declanșa același reflex? În condiționarea operantă, organismele învață, din nou, să asocieze evenimente – un comportament și consecința acestuia (întărire sau pedeapsă). O consecință plăcută încurajează mai mult acel comportament în viitor, în timp ce o pedeapsă descurajează comportamentul. Imaginați-vă că vă învățați câinele, Hodor, să stea jos. Îi spuneți lui Hodor să se așeze și îi dați o recompensă atunci când o face. După experiențe repetate, Hodor începe să asocieze actul de a sta jos cu primirea unei recompense. El învață că, dacă stă așezat, primește un biscuit pentru cățeluș (Figura 1). Invers, dacă câinele este pedepsit atunci când manifestă un comportament, acesta devine condiționat să evite acel comportament (de ex, primirea unui mic șoc atunci când trece granița unui gard electric invizibil).
Figura 1. În condiționarea operantă, un răspuns este asociat cu o consecință. Acest câine a învățat că anumite comportamente au ca rezultat primirea unei recompense. (credit: Crystal Rolfe)
Învățarea prin observare extinde gama eficientă atât a condiționării clasice, cât și a celei operante. Spre deosebire de condiționarea clasică și operantă, în care învățarea are loc doar prin experiență directă, învățarea observațională este procesul de observare a altora și apoi de imitare a ceea ce fac aceștia. O mare parte din învățarea la oameni și la alte animale provine din învățarea prin observare. Pentru a vă face o idee despre gama de efecte suplimentare pe care le aduce învățarea prin observare, luați în considerare cazul lui Ben și al fiului său Julian din introducere. Cum l-ar putea ajuta observația pe Julian să învețe să facă surf, spre deosebire de învățarea doar prin încercare și eroare? Urmărindu-și tatăl, el poate imita mișcările care aduc succes și evita mișcările care duc la eșec. Vă puteți gândi la ceva ce ați învățat să faceți după ce ați observat pe altcineva?
Toate abordările abordate în acest modul fac parte dintr-o anumită tradiție în psihologie, numită behaviorism. Cu toate acestea, aceste abordări care vă vor fi prezentate nu reprezintă întregul studiu al învățării. Tradiții separate ale învățării au prins contur în diferite domenii ale psihologiei, cum ar fi memoria și cogniția, astfel încât veți descoperi că alte secțiuni ale acestei cărți vă vor completa înțelegerea subiectului. În timp, aceste tradiții au tendința de a converge. De exemplu, în acest modul veți vedea cum cogniția a ajuns să joace un rol mai important în behaviorism, ai cărui adepți mai extremiști insistau cândva asupra faptului că comportamentele sunt declanșate de mediul înconjurător, fără ca vreo gândire să intervină.
Veziți-l
Pentru o privire de ansamblu și o prezentare generală a principalelor tipuri diferite de învățare, urmăriți cursul de psihologie CrashCourse de mai jos. Vom învăța despre fiecare dintre aceste subiecte mai în profunzime pe parcursul acestui modul.
Puteți vedea transcrierea pentru „Cum să antrenezi un creier: Crash Course Psychology #11” aici (se deschide într-o fereastră nouă).
Încercați-l
Gândiți-vă mai bine
- Care este definiția dvs. personală a învățării? Cum se compară ideile dumneavoastră despre învățare cu definiția învățării prezentată în acest text?
- Ce fel de lucruri ați învățat prin procesul de condiționare clasică? Condiționarea operantă? Învățare observațională? Cum le-ați învățat?
Glossary
Contribute!
Improve this pageLearn More