Istoria Palatului Versailles
În 1623, Château de Versailles era departe de a fi capodopera arhitecturală barocă care este astăzi, cu peste 800 de hectare și 2.300 de camere. Înainte de a se stabili în Yvelines, toți regii au locuit la Palatul Luvru, astăzi celebrul muzeu. Fostul dormitor din copilărie al lui Ludovic al XIV-lea a fost transformat în muzeu.
Înainte de Palatul de la Versailles : istoria unei cabane de vânătoare
Louis al XIII-lea, tatăl Regelui Soare, a fost în prima linie a înființării bazei regale de la Versailles, o mlaștină împădurită unde tânărul rege mergea la vânătoare alături de tatăl său, Henric al IV-lea. Mai târziu, cuprins de agorafobie și dorind să se distanțeze de mama sa, Maria de Medicis, care avea să domnească atunci când regele a fost asasinat de Ravaillac, Ludovic al XIII-lea a preferat să își petreacă timpul la Versailles. Astfel, un castel a fost construit în 1623 pe domeniul Versailles pentru a-l primi pe rege atunci când acesta dorea să vâneze. Acesta a fost extins și înfrumusețat în 1631 cu grădini franțuzești și alei pentru regalitate. Din nefericire, chiar la începutul domniei lui Ludovic al XIV-lea, Ana de Austria, sfătuită de cardinalul Jules Mazarin, avea să părăsească Versailles-ul, lăsând astfel castelul gol până când construcția a fost ordonată de tânărul rege în 1660. Această clădire a fost conservată de către Regele Soare ca bază pentru propriul său castel și astăzi înconjoară Curtea de Onoare.
Construcția unei bijuterii arhitecturale franceze
Palatul a fost o reședință regală care a suferit constant modificări și construcții în timpul domniei mai multor regi: Ludovic al XIV-lea, Ludovic al XV-lea și Ludovic al XVI-lea. Grădinile au fost adăugate, iar parcul a fost îmbunătățit. Modificările nu au fost doar exterioare la palat; s-au făcut înfrumusețări interioare pentru a mulțumi noile regine, cât și pentru a finaliza proiecte grandioase, cum ar fi Opera Regală sau Capela Regală. Alte clădiri de pe domeniul Versailles nu pot fi excluse din istoria palatului Versailles.
De exemplu, Marele Trianon a fost construit în 1687 ca o reședință secundară pentru Regele Soare, unde urmau să locuiască Ludovic al XV-lea și regina Maria Leczinska. În ceea ce privește Petit Trianon (1761-1768), acesta a fost construit pentru amanta favorită a regelui, Jeanne-Antoinette Poisson, cunoscută și sub numele de Madame de Pompadour. Pentru a se distanța de fastul curții regelui Ludovic al XVI-lea, regina Marie-Antoinette va locui mai târziu la Petit Trianon, unde a pus să fie construit un teatru și un cătun agricol inspirat din regiunea Normandiei.
1789: un punct de cotitură
Revoluția franceză a jefuit domeniul de 7.000 de hectare de teren, o pierdere uluitoare care nu i-a descurajat pe viitorii rezidenți să îl abandoneze. De fapt, Napoleon I s-a stabilit la Grand Trianon și a vrut să transforme palatul într-o reședință imperială, o idee care însă avea să se dizolve odată cu Imperiul însuși. În timpul restaurării sale, Ludovic al XVIII-lea (fratele lui Ludovic al XVI-lea) a vrut să facă din Versailles reședința sa de vară, o idee care a fost abandonată, dar care a permis totuși efectuarea de lucrări de renovare. Iar sub influența împărătesei Eugénie, Napoléon al III-lea a transformat Marele Trianon într-o mare sală de recepție. Revoluția Franceză este foarte importantă în istoria Palatului Versailles.
Un loc central pentru diplomație
În cele din urmă, Palatul nu va mai deveni niciodată o reședință regală după domnia lui Ludovic al XVI-lea. Cu toate acestea, a rămas un loc care a afișat măreția Franței, precum și un simbol exploatat de viitorii lideri. Într-adevăr, mai multe evenimente istorice aveau să aibă loc în acest centru al diplomației, cum ar fi Tratatul de la Versailles din 1919. Chiar și generalul de Gaulle avea să folosească Grand Trianon ca reședință pentru șefii de stat străini aflați în vizită și să înființeze un spațiu prezidențial care, mai târziu, avea să fie restaurat în palat.
Chateau de Versailles și domeniul său întins, bogat în patrimoniu și istorie, au devenit publice în 1995. Evenimente precum Grandes Eaux Musicales sau spectacolele de la Opera Regală sunt organizate astfel încât Palatul Versailles să poată fi savurat la fel ca pe vremea regilor.
.