Lobyingul direct: Tot ce trebuie să știți pentru a-l face în mod corect
Lobyingul direct le permite legiuitorilor să fie umani.
O lume fără lobby ar necesita ca funcționarii publici să fie profeți, experți într-o gamă vastă de domenii cu capacitatea de a prevedea consecințele viitoare ale politicilor lor.
Din fericire, nu este cazul. Lobby-ul politic elimină necesitatea ca legiuitorii să aibă abilități de profet, aducând în atenția lor deficiențele politicilor. Acesta este modul în care este inițiată schimbarea la cel mai înalt nivel.
Așadar, ce este lobby-ul direct și cum se încadrează în călătoria de schimbare și progres? La asta va răspunde această postare.
Ce este lobby-ul direct?
Lopying-ul direct este definit ca fiind orice încercare de a influența legislația existentă sau propusă prin interacțiuni cu:
- Care membru (sau personal) al unui organism legislativ
- Care alt funcționar sau angajat al guvernului (în afară de un membru al unui organism legislativ) care poate participa la formularea legislației.
Această interacțiune ar putea lua forma:
- Comunicări verbale sau scrise
- Comunicări electronice sau prin intermediul rețelelor de socializare
- Participarea la o întâlnire cu un funcționar public
- Un apel telefonic cu funcționarul public
Comunicările directe de lobby sunt efectuate, de obicei, de către un reprezentant al unui grup de interese. De exemplu, un lobbyist desemnat de un grup de interes agricol care încearcă să propună un proiect de lege privind subvențiile agricole.
Lobbyistul ar putea fi fie o parte direct interesată, fie de la o agenție independentă care ajută grupul.
Ce NU este lobby-ul direct?
Este ușor de confundat lobby-ul direct cu alte forme de comunicare cu funcționarii publici pentru a obține sprijin pentru interese specifice.
Pentru a fi considerat lobby direct, interacțiunile cu funcționarii publici trebuie:
- Să se refere la o legislație specifică – fie una existentă, fie una care urmează să fie propusă de grupul de interese.
- Să reflecte un punct de vedere cu privire la proiectul de lege – în special cu aspectele tehnice ale proiectului de lege și ce trebuie schimbat.
Nu este lobby direct dacă comunicările nu au legătură cu legislații specifice, inclusiv:
- Participarea la o întâlnire cu un funcționar public doar pentru a furniza informații tehnice sau pentru a oferi asistență administrativă cu privire la activitățile grupului de interese.
- Când o persoană programează o întâlnire sau o convorbire telefonică într-o capacitate pur administrativă (chiar dacă se așteaptă ca în cadrul întâlnirii să aibă loc activități de lobby).
- Analiză, studiu sau cercetare nepartizană care prezintă toate părțile unei probleme. Such discussions may not lead to a decision favoring the interest group.
These interactions are not considered direct lobbying, even if they directly or indirectly support it.
What is direct and indirect lobbying?
While direct lobbying is often used alongside grassroots lobbying (or indirect lobbying), there are a few aspects that distinguish both. Let’s compare direct lobbying vs. indirect lobbying:
Direct Lobbying | Grassroots/indirect lobbying | |
Objective | An attempt to change an existing policy or propose a new policy by an interest group. | Attempt to bring social, economic, or political change through public influence. It doesn’t necessarily relate to specific legislation. |
How is it carried out? | Grupurile de interese numesc un reprezentant (sau un lobbyist) pentru a interacționa cu oficialii și pentru a schimba/introduce politici. | Utilizând mobilizarea în masă. Oamenii întreprind acțiuni colective (mitinguri, trimiterea de e-mailuri către oficiali, mesaje text etc.) pentru a atrage atenția administrației. |
Tehnici de comunicare | Orice formă de comunicare directă, unu la unu, cum ar fi o întâlnire, un apel telefonic, un e-mail sau o corespondență directă. | Cu orice formă de comunicare realizată la scară de masă, cum ar fi patch through calls, click to call, social media tagging, etc. |
Ce presupune lobby-ul direct?
Pentru lobby-ul direct, există câteva sarcini esențiale de care lobbyiștii trebuie să se ocupe pentru a-și atinge obiectivul. Deși strategiile și tehnicile de lobby pe care le folosesc pot fi diferite, rezultatul final al acestor sarcini este același.
Lobyingul direct implică de obicei următoarele:
1. Stabilirea de contacte personale cu legislatorii cheie.
Întâlnirea cu legislatorii pe care încercați să îi convingeți în persoană este un obiectiv crucial al unui lobbyist. O interacțiune personală îl ajută pe lobbyist să:
- Explice în mod clar problema pe care încearcă să o rezolve și ce legislație încearcă să schimbe.
- Construiți o relație cu oficialul sau cu membrul personalului. Pe lângă faptul că îi ajută să îl convingă mai bine pe oficial, o relație sănătoasă le consolidează și rețeaua pentru a-i ajuta în viitoarele eforturi de lobby.
E-mailurile, scrisorile, apelurile telefonice etc. sunt modalități de a realiza primul punct de contact pentru obiectivul final de a se întâlni cu legislatorii în persoană.
2. Furnizarea de expertiză și rezultate ale cercetărilor către legiuitori.
Oficialii publici nu pot crede doar cuvântul unui lobbyist sau al unui grup de interese și să propună o modificare a legislației. Ei au nevoie de dovezi care să susțină aceste afirmații. Este responsabilitatea lobbyistului să:
- Să efectueze cercetări extinse asupra problemei cu mai multe grupuri și să prezinte oficialului rezultatele pentru a-și susține afirmațiile.
- Să furnizeze mărturii ale experților pentru a adăuga credibilitate constatărilor lor. Aceste mărturii, împreună cu rezultatele cercetării, îi ajută să prezinte un caz mai puternic administrației.
3. Furnizarea de consultanță și asistență juridică legiuitorilor.
Din moment ce este posibil ca legiuitorii să nu fie experți în aspectele tehnice din jurul legislațiilor, aceștia ar avea nevoie, de asemenea, de ajutor juridic pentru a merge mai departe cu propunerea. Prin urmare, lobbyiștii trebuie, de asemenea, să îi ajute pe funcționari să:
- Redacteze noua legislație care urmează să fie propusă. Aceasta include sugerarea de amendamente la legea existentă sau crearea uneia de la zero (propunerea unui proiect de lege).
- Să se asigure că nu există lacune care să contrazică propunerea. Chiar dacă există, va trebui să îi ghidați cu privire la modul în care le pot ocoli.
Lobby-ul direct nu se referă doar la influențarea legislatorilor. Lobbyiștii au responsabilitatea de la un capăt la altul al procesului și sunt responsabili de ghidarea oficialilor cheie prin el.