Medicul vrăjitor

Dicționarul Oxford English Dictionary afirmă că prima înregistrare a utilizării acestui termen a fost în 1718, în lucrarea lui Francis Hutchinson, An Historical Essay concerning Witchcraft, with Observations upon Matters of Fact; Tending to Clear the Texts of the Sacred Scriptures, and Confute the Vulgar Errors about that Point. Hutchinson a folosit fraza într-un capitol în care apăra un prizonier care era acuzat de vrăjitorie, afirmând că însuși „Doctorul-vrăjitor” era cel care folosea vrăjitoria:

Dita Dorothy Durent, după ce a fost cu un Vrăjitor-Doctor, recunoaște sub jurământ, că la sfatul lui a agățat pătura copilului ei în șemineu, a găsit o broască în ea noaptea, a pus-o în foc și a ținut-o acolo, deși a făcut un zgomot mare și îngrozitor, a fulgerat ca o armă de foc și a explodat ca un pistol, apoi a devenit invizibilă, și că din această cauză prizoniera a fost pârjolită și arsă lamentabil.

Cartea lui Charles Mackay, Extraordinary Popular Delusions and the Madness of Crowds (Iluzii populare extraordinare și nebunia mulțimilor), publicată pentru prima dată în 1841, atestă practicarea credinței în vraci în Anglia la acea vreme.

În nordul Angliei, superstiția persistă într-o măsură aproape de neconceput. Lancashire abundă de vraci, un ansamblu de șarlatani, care pretind că vindecă boli provocate de diavol. Practicile acestor vrăjitori pot fi judecate după următorul caz, relatat în „Hertford Reformer”, din 23 iunie 1838. Vrăjitorul de vrăjitoare la care se face referire este mai bine cunoscut sub numele de „omul viclean” și are o mare practică în comitatele Lincoln și Nottingham. Potrivit scriitorului din „The Reformer”, duhovnicul, al cărui nume nu este menționat, era afectat de aproximativ doi ani de un abces dureros și fusese prescris fără ameliorare de mai mulți domni medici. El a fost îndemnat de unii dintre prietenii săi, nu numai din satul său, ci și din satele învecinate, să consulte vraciul, deoarece erau convinși că se afla sub o influență malefică. El a fost de acord și și-a trimis soția la viclean, care locuia în New Saint Swithin’s, în Lincoln. Ea a fost informată de acest impostor ignorant că tulburarea soțului ei era o inflicție a diavolului, provocată de vecinii săi de alături, care se folosiseră de anumite farmece în acest scop. Din descrierea pe care a făcut-o, se pare că este același lucru cu cel folosit de Dr. Fian și Gellie Duncan, pentru a-l nenoroci pe regele James. El a declarat că vecinii, instigați de o vrăjitoare, pe care a indicat-o, au luat niște ceară și au modelat-o în fața focului în forma soțului ei, cât de aproape au putut să-l reprezinte; apoi au străpuns imaginea cu ace pe toate părțile – au repetat rugăciunea Tatăl Nostru pe dos și au oferit rugăciuni diavolului ca acesta să-și fixeze înțepăturile în persoana pe care o reprezenta acea figură, în același mod în care au străpuns-o cu ace. Pentru a contracara efectele acestui proces diabolic, vrăjitorul prescria un anumit medicament și un talisman care trebuia purtat pe lângă corp, pe acea parte unde se afla în principal boala. Pacientul trebuia să repete în fiecare zi Psalmii 109 și 119, altfel leacul nu ar fi fost eficient. Onorariul pe care îl pretindea pentru acest sfat era de o guinee.

O ceremonie de vindecare care a avut loc în Worcester, Anglia, la 26 octombrie 2017, este un exemplu modern rar al acestei practici în Europa. O binecuvântare a unui râu sacru a fost efectuată de un vrăjitor ambulant la râul Severn, după ce au apărut zvonuri despre un risc de holeră. Se spunea că Vibrio cholerae non-O1/non-O139 era prezentă în râu din cauza somonilor migratori care consumaseră zooplancton de crustacee purtător al bacteriei.