Medula suprarenală

Medula suprarenală este partea centrală a glandei suprarenale, înconjurată de cortex. Măduva joacă un rol foarte important în homeostazie: are rolul de a secreta adrenalină și noradrenalină. Acest articol va acoperi structura, funcția și relevanța clinică a medularei suprarenale.

Structura

Glandele suprarenale, cunoscute și sub numele de glande suprarenale, se găsesc imediat deasupra rinichilor. Ele sunt structuri retroperitoneale și sunt compuse din două regiuni majore: cortexul suprarenal extern și măduva suprarenală internă.

Principalele celule secretoare ale măduvei suprarenale se numesc celule cromafine, care sunt celule neuroendocrine care sunt ganglioni simpatici modificați. Celulele cromafine sunt derivate ale celulelor crestei neuronale. Adrenalina este eliberată ca răspuns la activarea sistemului nervos simpatic, ale cărui fibre sunt transportate la medulosuprarenale de către nervii splanchnici toracici.

Fig 1 – Histologia glandei suprarenale.

Funcția

Medicula suprarenalei este responsabilă în principal de sinteza catecolaminelor, adrenalina și noradrenalina, dar are și alte funcții secretorii, cum ar fi producția de dopamină. Atât adrenalina, cât și noradrenalina sunt produse din aminoacidul tirozină, prin reacții multiple.

Adrenalina sintetizată este stocată în vezicule înainte de a fi eliberată în fluxul sanguin. Adrenalina este asociată în principal cu „răspunsul de luptă sau de fugă”, iar noradrenalina joacă, de asemenea, un rol în activarea sistemului nervos simpatic ca neurotransmițător în sinapsele post-ganglionare.

Și manifestă acțiunile prin intermediul adrenoreceptorilor α și β (receptori cuplați cu proteina G), atât în sistemul nervos central, cât și la periferie. Răspunsul „luptă sau fugi” este un mecanism cheie de supraviețuire și determină o serie de modificări fiziologice, cum ar fi creșterea debitului cardiac și creșterea glicogenolizei în țesutul hepatic și muscular.

Relevanță clinică – Feocromocitomul

Un feocromocitom este o tumoare neuroendocrină a măduvei suprarenale, în special a celulelor cromafine care secretă adrenalină, așa cum s-a discutat anterior. Acest lucru duce la un exces de adrenalină și duce la activarea constantă a „răspunsului de fugă sau de luptă”. Prin urmare, acest lucru poate duce la simptome cum ar fi:

• Tachicardie
• Hipertensiune arterială
• Anxietate
• Palpitații
• Pierdere în greutate
• Hiperglicemie

În unele situații, poate duce la o criză hipertensivă. În timp ce simptomele de mai sus sunt toate posibile, cea mai tipică prezentare este reprezentată de crize intermitente de dureri de cap, transpirație excesivă și tahicardie.

Acești pacienți se prezintă cu tensiuni arteriale extrem de ridicate, de obicei mai mari de 180/120 mmHg. Hipertensiunea poate duce la creșterea presiunii în circulațiile vitale, cum ar fi în creier și în rinichi, care poate fi letală.

Tipic, tratamentul implică rezecția chirurgicală a tumorii, însă adesea trebuie să se administreze blocante ale adrenoceptorilor alfa înainte de operație pentru a minimiza complicațiile.

Fig 3 – Glanda suprarenală cu un feocromocitom prezent în măduvă.