Melissa Etheridge
1982-1992: Drumul spre celebritatea rockEdit
Etheridge a fost descoperită la Vermie’s, un bar din Pasadena, California. Își făcuse niște prieteni într-o echipă de fotbal feminin, iar acești noi prieteni au venit să o vadă cântând. Una dintre femei era Karla Leopold, al cărei soț, Bill Leopold, era manager în industria muzicală. Karla l-a convins pe Bill să o vadă pe Etheridge cântând live. Acesta a fost impresionat și a devenit o parte esențială în cariera lui Etheridge. Acest lucru, pe lângă concertele ei în barurile de lesbiene din Los Angeles, a dus la descoperirea ei de către șeful Island Records, Chris Blackwell. Ea a semnat un contract de editare pentru a scrie cântece pentru filme, inclusiv pentru filmul Weeds din 1986.
După un prim efort inedit care a fost respins de Island Records ca fiind prea lustruit și lucios, ea și-a finalizat debutul dezgolit, cu titlu propriu, în doar patru zile. Albumul ei de debut omonim, Melissa Etheridge (1988), a fost un hit underground, iar single-ul „Bring Me Some Water” a avut o bună performanță la radio și a fost nominalizat pentru un premiu Grammy.
La momentul lansării albumului, nu era în general cunoscut faptul că Etheridge era lesbiană. În timp ce se afla pe drum pentru promovarea albumului, ea a făcut o pauză în Memphis, Tennessee, pentru a fi intervievată pentru programul radiofonic sindicalizat Pulsebeat-Voice of the Heartland, explicând intensitatea muzicii sale spunând „Oamenii cred că sunt foarte tristă – sau foarte furioasă. Dar cântecele mele sunt scrise despre conflictele pe care le am… Nu am nicio furie față de altcineva”. Ea l-a invitat pe producătorul de radio să asiste la concertul ei din acea seară. Acesta a făcut-o și a fost surprins să constate că era unul dintre puținii bărbați prezenți.
Al doilea album al lui Etheridge, Brave and Crazy, a fost lansat în 1989. Brave and Crazy a urmat aceeași formulă muzicală ca și debutul ei omonim; acesta a obținut, de asemenea, o nominalizare la Grammy. Albumul a ajuns pe locul 22 în topul Billboard (la egalitate cu primul ei album). Etheridge a plecat apoi în turneu, la fel ca una dintre influențele sale muzicale, Bruce Springsteen, și și-a construit o bază de fani loiali.
În 1992, Etheridge a lansat cel de-al treilea album, Never Enough. Asemănător celor două albume anterioare, Never Enough nu a ajuns în fruntea topurilor, ajungând pe locul 21, dar i-a oferit lui Etheridge primul ei Grammy pentru cea mai bună interpretare vocală rock, feminin, pentru single-ul „Ain’t It Heavy”. Never Enough a fost considerat un album mai personal și mai matur al lui Etheridge la acea vreme. Cu zvonurile care circulau în jurul sexualității sale (Etheridge nu era încă declarată homosexuală în acel moment), albumul părea să abordeze fără să vrea aceste zvonuri.
În 1992, Etheridge a înființat o bursă de arte interpretative la Leavenworth High School în onoarea tatălui său recent decedat. Potrivit lui Etheridge, tatăl ei i-a cumpărat prima chitară și „venea cu mine în barurile din zonă când cântam pentru că eram minoră”.
1993-1995: Yes I AmEdit
În ianuarie 1993, Etheridge și-a făcut public faptul că este lesbiană. Pe 21 septembrie 1993, ea a lansat Yes I Am, care a devenit albumul ei de lansare mainstream. Coprodus împreună cu Hugh Padgham, Yes I Am a petrecut 138 de săptămâni în clasamentul Billboard 200 și a ajuns pe locul 15. A înregistrat două hituri: „Come to My Window” și singurul ei single din Top 10 Billboard, „I’m the Only One”, care a ajuns, de asemenea, pe locul 1 în topul Billboard’s Adult Contemporary. Yes I Am a obținut o certificare RIAA de 6× platină.
Etheridge a obținut al doilea Grammy pentru cea mai bună interpretare vocală rock, feminin, pentru single-ul „Come to My Window”, bazat pe o scenă tulburătoare din filmul lui Pavarotti, „Yes, Giorgio”. De asemenea, ea a obținut alte două nominalizări la categoria „Cel mai bun cântec rock” pentru „I’m the Only One” și „Come to My Window”, pierzând în fața piesei „Streets of Philadelphia” a lui Bruce Springsteen.
În 1993, Etheridge a boicotat concertele din Colorado din cauza adoptării amendamentului 2.
De asemenea, în 1994, ea a fost onorată de VH-1 pentru activitatea sa în cadrul organizației AIDS L.A. Shanti. În timpul ocaziei televizate, ea a evidențiat apariția cu o interpretare a piesei „I’m the Only One” și un duet cu Sammy Hagar care a preluat piesa „Honky Tonk Woman” a celor de la The Rolling Stones.”
Cel de-al cincilea single al albumului, „If I Wanted To”, a debutat în februarie 1995 în Billboard Hot 100, pe locul 1 în topul Billboard. 25, cel mai înalt debut pentru un single în 1995.
Succesul albumului Yes I Am a contribuit la creșterea vânzărilor albumelor anterioare ale lui Etheridge. În 1995, Melissa Etheridge a obținut o certificare RIAA de 2× platină, în timp ce Never Enough a obținut o certificare RIAA de platină.
Continuarea lui Etheridge la Yes I Am a fost albumul Your Little Secret (1995), care a avut un succes moderat. Albumul nu a fost la fel de bine primit de critici ca înregistrările anterioare ale lui Etheridge. Dispunând de un single principal cu același nume, Your Little Secret este cel mai bine clasat album al carierei lui Etheridge, ajungând pe locul 6 în clasamentul Billboard al albumelor; cu toate acestea, albumul a petrecut doar 41 de săptămâni în acest clasament. Albumul a produs două single-uri Top 40 „I Want to Come Over” (Billboard #22, RPM #1) și „Nowhere to Go” (Billboard #40) și a obținut o certificare RIAA de 2× platină.
1996-2003: După descoperirea eiEdit
În 1996, Etheridge a câștigat un premiu ASCAP Songwriter of the Year. Ea a luat, de asemenea, o pauză îndelungată din industria muzicală pentru a se concentra asupra familiei sale, când s-au născut primii doi copii, Bailey (1997) și Beckett (1998). De asemenea, a înregistrat piesa „Sin Tener A Donde Ir (Nowhere to Go)” pentru albumul caritabil pentru SIDA Silencio=Muerte: Red Hot + Latin produs de Red Hot Organization.
Etheridge a revenit în topurile muzicale odată cu lansarea albumului Breakdown în octombrie 1999. Breakdown a ajuns pe locul 12 în topul Billboard și a stat 18 săptămâni în topuri. În ciuda acestui fapt, Breakdown a fost singurul album din cariera lui Etheridge care a fost nominalizat la premiul Grammy pentru cel mai bun album rock (a pierdut în fața albumului Supernatural al lui Santana). În plus, single-ul ei „Angels Would Fall” a fost nominalizat la două categorii: Best Rock Vocal Performance, Female (pierdută în fața lui Sheryl Crow) și Best Rock Song (pierdută în fața celor de la Red Hot Chili Peppers) în 2000. Un an mai târziu, un alt single de pe album – „Enough of Me” – a fost nominalizat la categoria Best Rock Vocal Performance, Female (pierzând, de asemenea, în fața lui Sheryl Crow). Albumul a fost certificat de aur de către RIAA.
Anul 2001 a fost marcat de lansarea albumului Skin, un album pe care ea l-a descris ca fiind „cel mai apropiat de înregistrarea unui album-concept pe care l-am avut vreodată. Are un început, un mijloc și un sfârșit. Este o călătorie”. Skin a adunat recenzii în general pozitive, Metacritic acordând albumului un scor de 73/100 din 9 recenzii. Înregistrat după despărțirea de partenera sa Julie Cypher, Skin a fost descris ca fiind „o disecție sfâșietoare și clar autobiografică a unei relații în descompunere”. În ciuda recenziilor pozitive, Skin s-a vândut în mai puțin de 500.000 de exemplare. În topurile Billboard, a ajuns pe locul 9, dar a ieșit din Top 200 după doar 12 săptămâni. Single-ul „I Want to Be in Love” a fost nominalizat la categoria Best Rock Vocal Performance, Female (a pierdut în fața Lucindei Williams). Videoclipul acestui cântec a avut-o ca protagonistă pe Jennifer Aniston.
În 2002, Etheridge a lansat o autobiografie intitulată „The Truth Is: My Life in Love and Music.”
2004-2008: Lucky, diagnosticul de cancer, premiile Oscar și The AwakeningEdit
Etheridge a început anul 2004 cu lansarea celui de-al optulea album al ei, Lucky, pe 10 februarie. Etheridge se afla acum într-o nouă relație cu actrița Tammy Lynn Michaels, cu care începuse să se întâlnească în 2001. Lucky a avut o performanță similară cu Skin, vânzându-se în mai puțin de 500.000 de exemplare, ajungând pe locul 15 în clasamentul Billboard și petrecând 13 săptămâni în topuri. De asemenea, a obținut o nominalizare la Grammy pentru coverul lui Etheridge al piesei „Breathe” de la Greenwheel pentru Premiul Grammy pentru cea mai bună interpretare vocală rock, solo (a pierdut în fața lui Bruce Springsteen).
În octombrie 2004, Etheridge a fost diagnosticată cu cancer la sân. La Premiile Grammy din 2005 (aceeași ceremonie pentru care „Breathe” a fost nominalizată), ea a revenit pe scenă și, deși cheală din cauza chimioterapiei, i-a adus un omagiu lui Janis Joplin cu piesa „Piece of My Heart”. Performanța lui Etheridge a fost lăudată în cântec în piesa „I Am Not My Hair” a lui India.Arie.
La 10 septembrie 2005, Etheridge a participat la ReAct Now: Music & Relief, un teledon în sprijinul victimelor uraganului Katrina. ReAct Now, parte a unui efort continuu al MTV, VH1, CMT, încearcă să strângă fonduri pentru Crucea Roșie Americană, Armata Salvării și America’s Second Harvest. Etheridge a prezentat un nou cântec scris special pentru această ocazie, intitulat „Four Days”. Melodia a cappella a inclus teme și imagini care au fost la știri în timpul urmărilor uraganului. Alte organizații de caritate pe care le susține sunt The Dream Foundation și Love Our Children USA.
În noiembrie 2005, Etheridge a apărut în emisiunea The Tonight Show with Jay Leno pentru a interpreta cântecul ei „I Run for Life”.
Etheridge a scris piesa „I Need to Wake Up” pentru filmul documentar „An Inconvenient Truth”, care a câștigat premiul Oscar pentru cel mai bun cântec original în 2006. Cântecul a fost lansat doar pe versiunea îmbunătățită a albumului ei de mari succese, The Road Less Traveled.
Etheridge a fost, de asemenea, membru al juriului pentru cea de-a 5-a ediție anuală a Independent Music Awards pentru a sprijini cariera artiștilor independenți.
În august 2006, Melissa a produs și a cântat, de asemenea, piesele vocale de pe coloana sonoră a filmului Brother Bear 2, incluzând colaborări cu Josh Kelley.
La 7 iulie 2007, Etheridge a cântat pe stadionul Giants Stadium în cadrul etapei americane a turneului Live Earth. Etheridge a interpretat piesele „Imagine That” și „What Happens Tomorrow” de pe albumul The Awakening, cel de-al zecelea album al ei, lansat pe 25 septembrie 2007, precum și piesa „I Need To Wake Up” înainte de a-l prezenta pe Al Gore. La 11 decembrie 2007, ea a cântat la concertul de decernare a Premiului Nobel pentru Pace de la Oslo, Norvegia, alături de o varietate de artiști, concert care a fost transmis în direct în peste 100 de țări. În plus, ea a cântat la Convenția Națională Democrată din SUA din 2008, la 27 august 2008.
2009-2015: Fearless Love, 4th Street Feeling, și This Is M.E.Edit
Etheridge a apărut în docudrama UniGlobe Entertainment despre cancerul de sân intitulată 1 a Minute, lansată în 2010.
Etheridge a interpretat rolul lui St. Jimmy în musicalul de succes de pe Broadway al trupei Green Day, American Idiot, în perioada 1-6 februarie 2011.
Etheridge a interpretat noul ei cântec „Uprising of Love” în cadrul festivității de Revelion 2013-2014 din Times Square din New York City, împreună cu interpretarea piesei „Imagine” a lui John Lennon înainte de căderea bilei. Single-ul a fost lansat pe iTunes la 28 ianuarie 2014.
În 2014, a fost una dintre interpretele de la ceremoniile de deschidere ale WorldPride din Toronto, Ontario, Canada, alături de Tom Robinson, Deborah Cox și Steve Grand.
Pe 1 iulie 2014 a lansat „Take My Number”, primul single de pe cel de-al 13-lea album de studio al ei, This Is M.E.. Coperta albumului este un mozaic care include imagini trimise de fani. Melissa explică coperta albumului pe site-ul său oficial: „Pentru că fanii mei sunt o parte atât de importantă din MINE și nu aș fi EU fără VOI, am luat fotografii trimise de fanii mei și le-am transformat în coperta albumului meu.” Albumul a fost lansat pe 30 septembrie 2014.
La 9 iunie 2015 a lansat un album live intitulat: A Little Bit of Me: Live in L.A.. Acesta a fost înregistrat la concertul de închidere a etapei americane a turneului său This Is M.E. Tour, pe 12 decembrie 2014, la Orpheum Theater din centrul orașului Los Angeles.
2016-prezent: Memphis Rock and Soul și The Medicine ShowEdit
La 6 octombrie 2016, Etheridge a lansat cel de-al treisprezecelea album de studio intitulat Memphis Rock and Soul, un album de cover-uri realizat din piese de blues înregistrate inițial de legende ale blues-ului precum Otis Redding, William Bell și Staples Singers.
La 12 aprilie 2019, Etheridge a lansat un nou album intitulat The Medicine Show. Primul single de pe album a fost intitulat „Faded by Design”.
.