Mușchii gâtului
Mușchii gâtului sunt prezenți în patru grupe principale.
Mușchii suboccipitali acționează pentru a roti capul și a extinde gâtul. Rectus capitis posterior major și Rectus capitis posterior minor fixează linia nucală inferioară a occiputului de vertebrele C2 și, respectiv, C1. Obliquus capitis superior se extinde, de asemenea, de la occiput la C1, în timp ce obliquus capitis inferior provine din C2 și se atașează la C1. Mușchii suboccipitali sunt toți inervați de nervul suboccipital.
Cei trei mușchi scaleni se găsesc formând etajul triunghiului posterior. Scalenii anterior și mijlociu își au originea în procesele transversale ale anumitor vertebre cervicale și se atașează de prima coastă. Scalenele posterior își are originea tot din coloana cervicală, dar se atașează în schimb de a doua coastă. Împreună, scalenii acționează pentru a flecta gâtul. Ei pot fi, de asemenea, recrutați ca mușchi accesorii ai respirației. Acești mușchi sunt inervați de ramurile posterioare ale diferiților nervi spinali cervicali.
Mușchii suprahioidieni se atașează toți de osul hioid de la origini superioare și astfel sunt responsabili de ridicarea hioidului în timpul înghițirii. Miohioidul și geniohioidul își au ambele originea pe suprafața internă a mandibulei. Primul aplatizează planșeul gurii, în timp ce geniohioidul deprimă mandibula. Mușchiul digastric deprimă, de asemenea, mandibula. Este denumit astfel datorită celor două pântece ale sale, care sunt unite între ele și cu osul hioid prin intermediul unui ligament intermediar. Stylohioidul se îndreaptă superior spre burta posterioară a digastricului de la originea sa la apofiza stiloidă a osului temporal.
Musculul infrahioidian acționează în principal pentru a deprima hioidul. Sternohioidianul și omohioidianul superficial își au originea în stern și, respectiv, în scapulă. Acesta din urmă are un tendon intermediar între cele două pântece ale sale, care este ancorat de claviculă. Sternohioidul se găsește mai profund, mergând de la stern până la cartilajul tiroidian. Se continuă spre hioid ca o bandă subțire numită tirohioid. Acesta este singurul mușchi infrahioidian care nu este inervat de ansa cervicală, fiind în schimb alimentat de fibre din nervul hipoglos.
În această secțiune, aflați mai multe despre anatomia mușchilor gâtului.