Nu știi ce să spui? Cum să știi despre ce să vorbești

Întotdeauna m-am simțit inconfortabil să vorbesc cu oameni pe care nu îi cunosc bine.

Dar, de-a lungul anilor, am învățat exact ce să fac ori de câte ori mă trezesc gândindu-mă: „Nu știu ce să spun.”

În primul rând: Dacă vă întrebați: „Este normal să nu ai despre ce să vorbești?”, răspunsul este „DA!”. Obișnuiam să am preocupări asemănătoare și credeam că este ceva în neregulă cu mine.

S-a dovedit că pur și simplu aveam nevoie să învăț câteva strategii pentru a face față acelor momente în care mintea mea devine albă. Vedeți, abilitățile sociale nu sunt ceva cu care ne naștem. Ele sunt doar atât: abilități. Ele pot fi exersate și îmbunătățite.

Iată trucurile mele despre cum să știi ce să spui, chiar și atunci când nu știi ce să spui.

1. Memorează câteva întrebări universale

„Nu știu ce să fac după ce spun bună ziua. Ce să spun pentru a deschide o conversație?”

Când abia ați cunoscut pe cineva, trebuie să faceți conversație. Gândiți-vă la small talk ca la un exercițiu de încălzire care pregătește terenul pentru discuții mai interesante mai târziu. Dar cum începi o conversație?

Acestea sunt întrebările pe care le am mereu în minte, gata de plecare ori de câte ori am nevoie de ceva de spus. (Doar știind că sunt acolo ca plasă de siguranță mă face să mă simt mai relaxată.)

Nu le lansați pe toate deodată. Folosiți-le atunci când un subiect se stinge.

Întrebările:

1. „De unde îi cunoști pe ceilalți oameni de aici?”
2. „De unde ești?”
3. „Ce te aduce aici?”
4. „Cu ce te ocupi?”

(Consultați ghidul meu despre cum să începeți o conversație pentru mai multe replici de deschidere și sfaturi despre cum să aveți mai multe de spus atunci când discutați cu persoane noi.)

Aceste întrebări sunt deschise, ceea ce înseamnă că încurajează cealaltă persoană să dea un răspuns mai aprofundat decât „Da” sau „Nu”.

Aveți grijă să nu inundați cealaltă persoană cu întrebări. Nu doriți să îi interogați. Este important să împărtășiți o cantitate egală de informații despre dumneavoastră. Acest lucru mă conduce la următorul sfat.

2. Comutați între a împărtăși și a pune întrebări

„De ce nu știu ce să spun după ce cineva îmi răspunde la întrebări? Îmi este greu să mențin o conversație fără să am senzația că îl interoghez pe interlocutor.”

Ați întâlnit vreodată pe cineva care pune constant întrebări? Annoying.

Or someone who NEVER asks questions? Self-absorbed.

For years, I wondered how to find a balance between talking about myself and asking questions.

We don’t want to constantly ask questions, nor do we want to constantly talk about ourselves. The IFR method is all about finding that balance. Here it is:

Intrebare: Ask a sincere question.

Follow up: Ask a follow-up question.

Relate: Share something about yourself that relates to what the other person just said.

You can then repeat the sequence to keep the conversation going.

Here’s an example. The other day, I was talking to someone who turned out to be a filmmaker. Iată cum a decurs conversația:

Întrebați: Ce fel de documentare realizați?

Ea: Chiar acum, fac un film despre bodegile din New York.

Continuați: Oh, interesant. Ce ai reținut până acum?

Ea: Că aproape toate bodegile par să aibă pisici!

Relaționează: Haha, am observat și eu asta. Cea de lângă locul unde locuiesc eu are o pisică care stă mereu pe tejghea.

Și apoi m-am interesat din nou, repetând secvența IFR:

Inquire: Sunteți o persoană cu pisici?

Încercați să faceți conversația să meargă înainte și înapoi în felul acesta. Tiparul merge în felul următor: ei vorbesc puțin despre ei, noi vorbim despre noi, apoi îi lăsăm să vorbească din nou, și așa mai departe.

Rețineți că atunci când folosiți metoda IFR, este mai ușor să veniți cu lucruri de spus.

1. Dacă vă treziți că vă gândiți: „Nu știu ce să spun” după ce ați pus o întrebare cuiva, continuați cu ceea ce tocmai ați întrebat.
2. Dacă nu știți ce să spuneți după ce ați pus o întrebare de urmărire, spuneți ceva legat de ceea ce tocmai ați întrebat.
3. Dacă nu știți ce să spuneți când v-ați legat de răspunsul cuiva, întrebați despre ceea ce tocmai ați spus.

3. Concentrați-vă toată atenția asupra conversației

„Nu știu ce să spun în conversații pentru că sunt atât de îngrijorat de ceea ce crede cealaltă persoană despre mine. Cum te gândești la ceva de spus când te afli în această situație?”

Când terapeuții lucrează cu persoane timide, persoane cu anxietate socială și alte persoane care se blochează complet în conversații, ei folosesc o tehnică numită Shift of Attentional Focus. Ei îi instruiesc pe clienții lor să își concentreze toată atenția asupra conversației pe care o au, mai degrabă decât să se gândească la modul în care se prezintă și la ce ar trebui să spună în continuare.

(Este greu, mai ales la început, dar devine surprinzător de ușor cu puțină practică.)

Participanții care s-au concentrat asupra conversației mai degrabă decât asupra lor înșiși s-au simțit mai puțin anxioși.

Iată cum se poate face acest lucru în practică:

Să spunem că întrebați pe cineva cum a fost săptămâna sa. Acesta răspunde: „Am fost la Paris cu prietenii mei weekendul trecut. A fost grozav!”

Iată la ce m-aș fi gândit înainte de a învăța despre această metodă:

„Oh, a fost la Paris! Eu nu am fost niciodată acolo. Probabil că va crede că sunt plictisitor. Ar trebui să-i povestesc despre acea dată când am fost în Thailanda? Nu, asta e o prostie. NU ȘTIU CE SĂ SPUN!”

Și așa mai departe.

Dar dacă folosiți tehnica de Schimbare a focalizării atenționale, vă mutați în mod constant gândurile înapoi la conversație.

Să ne concentrăm CU ADEVĂRAT pe ceea ce tocmai a spus ea. Cu ce întrebări am putea veni pentru a face conversația să avanseze?

• Cum a fost Parisul?
• Cât timp a stat acolo?
• Este cu jet-lag?
• Cu câți prieteni a mers cu ea?

Nu trebuie să lansați toate aceste întrebări. Ideea este să acordați celeilalte persoane toată atenția dumneavoastră și să vă lăsați curiozitatea naturală să vină cu lucruri pe care să le întrebați. Puteți alege apoi ce întrebări ar fi cele mai potrivite pentru conversație.

Recitiți răspunsul ei de mai sus și vedeți dacă puteți veni cu și mai multe întrebări.

4. Păstrați conversația centrată pe cealaltă persoană

Un alt lucru pe care îl puteți face pentru a veni cu lucruri de spus este să nu mai încercați să găsiți subiecte de conversație. Știu că sună ciudat, așa că lăsați-mă să vă arăt ce vreau să spun.

Desigur, dacă vă simțiți deja nervos, s-ar putea să nu fie atât de ușor să vă „relaxați și să nu vă mai faceți griji”. Dar există un truc pe care îl puteți încerca.

Transferați conversația către cealaltă persoană punând întrebări sincere. Acest lucru menține conversația și, pe măsură ce avansează, puteți arunca mici fapte despre dvs. pe care vă simțiți confortabil să le împărtășiți.

De exemplu, dacă apare subiectul muncii, puteți pune întrebări de bază cum ar fi:

• „Munca dvs. este stresantă?”
• „Cât de bine vă place munca dvs.”
• „Ce anume faci la locul tău de muncă?”
• „Ce vrei să faci peste 5 ani?”
• „Este plăcut să lucrezi pentru companie?”
• „De ce ai ales această carieră?”

Aceste întrebări de ce, ce, cum pot fi folosite într-o conversație despre orice subiect. Împărțiți întrebările împărtășind din când în când câte ceva despre dumneavoastră, așa cum am descris în secțiunea dedicată metodei IFR.

Iată ghidul nostru despre cum să purtați o conversație fără a pune prea multe întrebări.

5. Treci înapoi la un subiect anterior

„Nu știu cum să răspund atunci când o conversație începe să se usuce. Mă simt foarte ciudat și jenant. Cum vorbești când nu ai nimic de spus?”

Una dintre metodele mele preferate pentru a ști ce să spun este Conversational Threading. Nu numai că este utilă pentru a vă continua conversațiile, dar le face și mai dinamice.

Pe scurt, Conversational Threading se bazează pe faptul că interacțiunile dvs. nu trebuie să fie liniare.

De exemplu, dacă ați epuizat subiectul curent, puteți oricând să vă întoarceți la ceva despre care ați vorbit mai devreme.

Dacă prietenul tău a menționat că a văzut un film weekendul trecut, iar apoi conversația trece la, să zicem, muncă, iar apoi subiectul legat de muncă se stinge, poți spune:

„Apropo, ai spus că ai văzut un film weekendul trecut, a fost bun?”

Iată un videoclip care explică conversational threading cu o conversație din lumea reală:

6. View silence in conversations as something good

Often, I didn’t know what to say because:

1. There was a silence in the conversation.
2. I panicked and froze up.
3. I couldn’t come up with anything to say because I was nervous.

My friend, a coach and behavioral scientist, made me realize something powerful: Silence is not necessarily awkward.

I used to think that periods of silence in a conversation was always my fault and that I had to „fix it” somehow.

In reality, most conversations contain some silences or long pauses. Avem tendința de a interpreta acea tăcere ca pe un semn negativ, dar nu înseamnă că conversația merge prost. În loc să presupuneți ce este mai rău, folosiți momentul pentru a vă trage sufletul și mergeți mai departe de acolo.

O tăcere nu este ciudată până când nu începeți să vă stresați din cauza ei.

Dacă păreți relaxat cu privire la tăcerile din timpul unei conversații, oamenii din jurul dumneavoastră vă vor urma exemplul. Când vă simțiți mai relaxat, este mai ușor să veniți cu următorul lucru pe care să-l spuneți.

În plus, este important să știți că pot exista multe motive pentru o pauză într-o conversație.

Motive precum:

• Celealaltă persoană este și ea emoționată.
• Conversația ar beneficia de un moment de tăcere în care amândoi puteți respira înainte de a continua.
• Unul dintre voi are o zi liberă și nu are chef să vorbească prea mult, ceea ce este în regulă!

Rețineți acest lucru: Pe măsură ce doi oameni ajung să se cunoască, se simt mai confortabil să împărtășească momente de tăcere.

LECȚIA ÎNVĂȚATĂ: Exersați să vă simțiți confortabil cu tăcerea, mai degrabă decât să încercați să o eliminați. Ia presiunea de pe tine și face mai ușor să știi ce să spui.

7. Provoacă-ți vocea critică interioară

„Sunt tăcut pentru că nu știu ce să spun. Am impresia că toți ceilalți sunt mult mai pricepuți decât mine din punct de vedere social.”

Fiind un introvertit conștient de sine, deseori exageram și supradramatizam situațiile sociale în capul meu.

Simțeam că oamenii mă judecă pentru că „nu reușesc să am o conversație bună” ori de câte ori spuneam ceva „stupid”. Sigur, oamenii ne judecă pe baza a ceea ce spunem, dar și a modului în care o spunem. Dar probabil că nu ne judecă nici pe jumătate atât de aspru pe cât ne judecăm noi înșine.

Așa că nu vă blocați gândindu-vă la acel lucru greșit pe care l-ați spus cu cinci minute în urmă, pentru că, chiar dacă cealaltă persoană l-a observat, probabil că nu s-a gândit la nimic.

În realitate, cele mai multe dintre gafele noastre trec complet neobservate de ceilalți, pentru că adesea sunt la fel de nervoși și îngrijorați ca și noi în legătură cu felul în care se prezintă.

Schimbarea modului în care vorbiți despre voi înșivă vă poate face să aveți mai multă încredere și să credeți mai mult în voi înșivă.

Persoanele care au urmat un curs de formare menit să schimbe modul în care vorbeau cu ele însele au început să creadă mai mult în ele însele.

Practică să fii realist făcând următoarele:

• În fiecare zi, amintește-ți că toată lumea are emoții. Cu toții avem momente în care gândurile noastre negative preiau controlul, cum ar fi „Argh, nu pot vorbi cu oamenii!” sau „De ce mă simt ca și cum nu am nimic de spus?”
• Amintește-ți că oamenilor le pasă la fel de puțin de sughițurile tale cum îți pasă ție de ale lor.
• Amintește-ți că doar pentru că tu crezi că oamenii te vor judeca negativ, nu înseamnă că o vor face.
• Realizează că dacă ești tăcut în mod natural, este în regulă. A fi liniștit este o trăsătură normală de personalitate și nu este nevoie să vă forțați să fiți mai extrovertit. Cu toate acestea, dacă doriți să învățați cum să fiți mai vorbăreț, citiți acest ghid despre cum să nu mai fiți tăcut.

8. Să știi că este în regulă să faci afirmații evidente

Dacă te-ai întrebat vreodată: „Cum poți să ții o conversație bună?”, s-ar putea să te fi gândit: „Făcându-i pe ceilalți să creadă că sunt foarte fascinant și spiritual!”. Dar când m-am împrietenit cu persoane cu abilități sociale, acestea m-au învățat ceva fundamental despre ce trebuie să spui:

Ce spui nu trebuie să fie atent, interesant sau să te facă să pari inteligent.

De ce?

Când oamenii ies cu tine, de obicei vor să se simtă bine. Vor să se relaxeze și să se distreze. Oamenii NU vor un flux constant de remarci inteligente care să te pună pe gânduri. Dacă încercați să păreți deștept tot timpul, ei ar putea crede că sunteți un greu încercat sau pur și simplu enervant.

De multe ori, discuțiile mărunte sunt foarte bune. Ați judecat vreodată pe cineva pentru că a spus ceva prea simplu? Bănuiesc că nu. Atunci de ce v-ar judeca cineva pe dumneavoastră?

Nu mai încercați să spuneți tot timpul lucruri inteligente. (Puteți spune lucruri inteligente atunci când vă vin în mod natural în minte, dar nu trebuie să le forțați.)

Prietenul meu Andreas, de exemplu, este grozav în mediile sociale. El este, de asemenea, membru al Mensa și are un IQ de 145. When he talks to people, he says things like:

• „I love the weather right now.”
• „Look at the tree over there, it’s so nice.”
• „That car looks cool!”

He doesn’t come off as smart for saying smart things, but for being socially savvy.

LESSON LEARNED: When you stop trying to say smart things, it’s easier to know what to say because you take the pressure off yourself. Say what you want to say, and don’t filter yourself too much.

9. Comment on something around you

If you want to know how to always have something to talk about, simply look around you!

Looking around my workplace right now, I can see a bunch of stuff that could inspire statements, which in turn could start a conversation.

For example:

• „I like those plants.”
• „This is nice music. What band is it?”
• „I like that painting.”

Here’s an exercise you can do right now: Look around you. What can you see? What kind of statements could you make to get a conversation started?

10. Ask follow-up questions

Dare to dig deeper into topics you find interesting. Nu vă fie teamă să treceți dincolo de întrebările de suprafață. (Asigurați-vă că împărtășiți ceva despre dvs. între întrebări, astfel încât cealaltă persoană să nu creadă că sunteți un spion.)

Cum știți când să aprofundați? Ascultând cu atenție!

Iată câteva semne că ar trebui să treceți dincolo de întrebările la nivel de suprafață și să săpați mai adânc:

• Olaltă persoană continuă să direcționeze subtil conversația înapoi la subiect.
• Simțițiți o dorință autentică de a afla mai multe despre subiect.
• Știți că punerea de întrebări despre subiect ar duce la o conversație care implică împărtășirea de sentimente sau opinii.

Să spunem că cineva v-a spus că lucrează ca antrenor de golf.

Puteți săpa mai adânc întrebând:

• „Cum este să lucrezi ca antrenor de golf?”
• „Ce tip de clienți ai?”
• „Ce v-a făcut să vă decideți să fiți antrenor de golf în primul rând?”

În mod normal, veți face o pauză între întrebări pentru a împărtăși ceva despre dumneavoastră.

Săpătura mai adâncă vă ajută, de asemenea, să descoperiți punctele comune. Vorbind despre ceea ce aveți în comun va face conversația mai plăcută pentru amândoi.

11. Oferiți răspunsuri simple și sincere atunci când cineva împărtășește o poveste tristă sau o veste supărătoare

Niciun ghid nu vă poate spune cum să știți întotdeauna ce să spuneți în fiecare tip de conversație dificilă.

Cu toate acestea, ajută să vă păstrați calmul, să arătați empatie, să ascultați cu atenție și să oferiți sprijin emoțional dacă este cazul.

De exemplu, dacă cineva vă spune că o rudă apropiată a murit, ați putea spune:

• „Se pare că ați trecut prin momente cumplite.”
• „Îmi pare foarte rău. Este foarte greu să pierzi o persoană dragă.”

Dacă îl cunoașteți bine pe interlocutor, puteți adăuga: „Sunt aici pentru a vă asculta dacă doriți să vorbiți.”

Asigurați-vă că limbajul corpului se potrivește cu cuvintele dumneavoastră. Menținerea contactului vizual, dând ușor din cap și vorbind pe un ton constant semnalează faptul că vă pasă de cealaltă persoană.

Nu faceți comentarii trivializante de genul „Totul se întâmplă cu un motiv”, pentru că veți părea insensibil.

Este în regulă să spuneți: „Am nevoie de un moment pentru a procesa asta”, dacă vestea lor este deosebit de șocantă.

12. Amintiți-vă de „F.O.R.D.” atunci când nu mai aveți ce să spuneți

F.O.R.D. înseamnă:

• Familie
• Ocupație
• Recreere
• Vise

Acest acronim este util deoarece aceste subiecte sunt relevante pentru toată lumea. Chiar dacă cineva nu are un loc de muncă sau hobby-uri, îl puteți întreba ce i-ar plăcea să facă.

Puteți începe cu câteva întrebări simple, bazate pe fapte și apoi săpați mai adânc pentru a afla mai multe despre persoana cu care vorbiți.

De exemplu:

• „Cu ce te ocupi?” este o întrebare „Ocupație” la nivel de suprafață.
• „Care este partea ta preferată din munca ta?” este puțin mai semnificativă și îi încurajează să ofere mai multe detalii.
• „Se pare că ai avut o carieră grozavă până acum. Este tot ceea ce ai sperat că va fi?” este mult mai personală și ar putea muta conversația către o discuție despre speranțe și vise.

13. Faceți câteva cercetări de fond înainte de a merge la un eveniment social

Gândindu-vă la întrebări și subiecte de conversație înainte de o ocazie socială, poate fi mult mai ușor să știți ce să spuneți.

De exemplu, să spunem că aveți un prieten care lucrează pentru o firmă de arhitectură. Acesta v-a invitat la cină, împreună cu doi dintre colegii lor arhitecți pe care nu i-ați mai întâlnit până acum.

Este foarte probabil ca aceste două persoane să fie bucuroase să vorbească despre design, arhitectură, clădiri și artă în general. Ținând cont de acest lucru, ați putea pregăti întrebări de genul:

• „Cine este cea mai mare sursă de inspirație pentru design?”
• „Ce oraș credeți că are cea mai bună arhitectură?”
• „Anul viitor voi face o excursie în Italia. Ce clădiri ar trebui să-mi fac timp să văd?”

Memorizarea câtorva întrebări poate face conversația mult mai lină.

14. Încearcă tehnica eco atunci când o conversație începe să se stingă și nu știi ce să spui

Inclusiv dacă cineva îți dă răspunsuri foarte scurte, minimale, există un truc rapid pe care îl poți folosi pentru a menține conversația vie.

Încearcă asta: Pur și simplu repetați ultima parte a răspunsului lor folosind un ton de voce curios.

Exemplu:

Voi: „Care a fost cea mai bună parte a vacanței tale?”

El: „Probabil când am făcut scufundări.”

Tu: „Probabil când am făcut scufundări.”

Tu: „Mișto. Mergi des la scufundări sau a fost o experiență nouă?”

Ele: „A fost un fel de experiență nouă, dar și nu.”

Tu : „Și nu?”

Ele: „Da, ei bine, adică am încercat o dată să fac scufundări cu mult timp în urmă, dar nu prea a contat pentru că am stat doar 10 minute în apă. Ceea ce s-a întâmplat a fost…”

Ce e minunat la această metodă este că nici măcar nu trebuie să vă gândiți la o nouă întrebare. Ți-au dat deja toate cuvintele de care ai nevoie. Cu toate acestea, nu folosiți acest truc prea des, sau veți părea enervant.