O privire de ansamblu asupra leziunilor de șold la alergare

Cercetarea a câștigat în mod constant în popularitate la nivel mondial și este modalitatea principală de exerciții fizice pentru multe persoane de toate vârstele. Costul său scăzut, versatilitatea, comoditatea și beneficiile pentru sănătate aferente atrag bărbați și femei din medii culturale, etnice și economice largi. Având în vedere că tot mai mulți copii și adulți participă la alergări de agrement și de competiție, incidența leziunilor a crescut în mod constant. Majoritatea leziunilor legate de alergare care afectează extremitățile inferioare se datorează unor erori de antrenament care pot fi prevenite, iar unele pot necesita o evaluare medicală sau o reducere semnificativă a antrenamentului. Leziunile de șold la alergători se datorează interacțiunilor dintre factorii intrinseci și extrinseci care afectează în mod negativ anatomia regională complexă. Durerea acută sau cronică a șoldului reprezintă o provocare diagnostică și terapeutică, deoarece simptomele și semnele vagi și nespecifice pot proveni din focare locale, regionale sau la distanță. Întinderile musculare și tendinitele sunt cele mai frecvente etiologii ale durerii de șold și rezultă, de obicei, în urma unor manevre bruște de accelerare/decelerare, schimbări de direcție sau contracții excentrice. Apofizitele și fracturile prin avulsie pot afecta alergătorii mai tineri și pot produce dureri localizate la locurile de atașare a mușchilor. Sindromul benzii iliotibiale este o cauză frecventă a simptomelor laterale ale șoldului și genunchiului, caracterizat prin durere ascuțită sau usturătoare, care este exacerbată de activitate. Bursita, datorată unei activități repetitive sau unui traumatism acut, poate afecta bursa trohanteriană, ischială sau iliopectineală. Osteoartrita șoldului poate produce, de asemenea, dureri persistente care se agravează la alergare. Fracturile de stres sunt afecțiuni potențial grave care afectează mai frecvent femeile decât bărbații. Sindromul șoldului care se rupe este o afecțiune benignă care rezultă din trecerea repetată a țesuturilor conjunctive strânse peste trohanterul mare, capsula anterioară a șoldului, trohanterul mic, capul femural sau eminența iliopectineală. Rupturile labrale acetabulare, herniile sportive și sindroamele de prindere a nervilor sunt, de asemenea, cauze potențiale ale durerilor persistente de șold la alergători. Tratamentul durerii de șold la alergare ar trebui să se concentreze nu numai pe abordarea simptomelor, ci și pe identificarea condițiilor subiacente care au precipitat leziunea. Prevenirea leziunilor și reabilitarea cuprinzătoare sunt esențiale, deoarece leziunile anterioare ale șoldului cresc riscul apariției altora ulterioare. Antrenorii, instructorii și personalul medical care se ocupă de alergători ar trebui să susțină regimuri de alergare, suprafețe, încălțăminte, tehnică și programe individualizate de condiționare care să reducă la minimum riscul de leziuni inițiale sau recurente ale șoldului.